ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2012

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 14 iunie 2011,

pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Militar Teritorial București, în

dosarul nr. 21/752/2011, în acord și cu referatul întocmit în cauză de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 403

C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 39 din 7 mai 1980 a Tribunalului Militar Teritorial,

pronunțată în dosarul nr. 75/1980, rămasă definitivă prin decizia nr. 64 din 24

iulie 1980 a Tribunalului Suprem - Secția Militară, formulată de condamnatul

col. (rez) C.V.

Tribunalul Militar Teritorial București a reținut

următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 7 mai 1980 a

Tribunalului Militar Teritorial, pronunțată în dosarul nr. 75/1980, rămasă

definitivă prin decizia nr. 64 din 24 iulie 1980 a Tribunalului Suprem - secția

militară, revizuientul din prezenta cauză a fost condamnat la 2 ani închisoare,

cu suspendarea executării pedepsei, potrivit art. 81 C. pen., pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor obștești, prev. de art. 248

alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în perioada anilor 1974-1979, pe când

îndeplinea funcția de șef al P.C.T.F. Nădlag, C.V. i-a propus coinculpatului S.T.

să nu îi perceapă taxa vamală pentru o mașină de spălat adusă la 7 ianuarie

1978 de cetățeanul german K.M., lui P.l., care era mecanicul auto ce le

reparase inculpaților, în repetate rânduri autoturismele de serviciu și cele

proprietate personală, iar în urma unei sesizări, acesta a plătit taxa vamală

de 3.282 lei pentru mașina spălat rufe adusă de K.M.

De

asemenea, la o altă dată, respectiv, în noaptea de 20 iulie 1979, C.V., fără a

ține seama că organele vamale trebuia să efectueze controlul, autoturismului, l-a

scos pe coinculpatul P.I., care se întorcea dintr-o excursie, și l-a dus în

afara zonei de control, ulterior stabilindu-se că acesta adusese din

străinătate, fără să plătească taxe vamale, o mașină de tricotat, valorând 12.756

lei, un radio-casetofon, cu 4 game, în valoare de 9699 lei, un bord de

autoturism în valoare de 2.538

lei, două

difuzoare și o brichetă electronică, bunuri pentru

care acesta trebuia

să achite o taxă vamală de 9.820 lei.

Prin sentința de condamnare s-a mai reținut că, în

iarna anului 1977, și, apoi, în primăvara anului 1978, P.l. a mai schimbat la

autoturismul lui C.V. axele planetare originale ( pe care Ie-a înlocuit cu

planetare G.) și carburatorul "W." cu un carburator "S.",

aceste fiind aduse tot de K.M. și că, prin oferirea acestor piese de schimb

pentru autoturismul lui C.V., cetățeanul străin urmărea să câștige bunăvoința

ofițerului, care în caz că sus-numitul cetățean german ar fi avut

"necazuri" la vamă, să-l ajute.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că,

inculpatul C.V. nu a știut nimic despre proveniența axelor planetare și a

carburatorului, aflând mult mai târziu.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că în cauză

sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), lit. c) și lit.

d) C. proc. pen.

În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. revizuentul a apreciat că se impune ascultarea

fostului prim secretar al Comitetului Județean Arad P.C.R. P.A. și a fostului

general l.C., întrucât aceștia ar fi știut situația sa, respectiv,că a fost

condamnat fără a fi vinovat și că nimeni nu ar fi avut curajul de a-l informa

pe C.N. despre această situație.

În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., revizuentul a arătat că declarațiile cetățeanului K.M.

din dosarul de urmărire penală nu ar fi fost semnate de acesta, fiind false,

depunând la dosar copia unui înscris cu semnătura originală a sus-numitului

martor.

În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., revizuientul a arătat că fostul șef al Direcției

Cercetări penale din M.l. din aceea perioadă, Col V.G., ar fi plăsmuit dosarul

de urmărire penală, dosar în urma căruia a fost pe nedrept condamnat.

Tribunalul Militar Teritorial,în motivarea respectivei

cererii de revizuire, a arătat că nu pot fi luate în considerare declarațiile

celor doi - P.A. și l.C. acestea neconstituind fapte sau împrejurări noi, iar

pentru celelalte cazuri, respectiv, lit. c) și d) ale art. 394 C. proc. pen.,

dovada nu se poate face decât cu o hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului.

Împotriva

sus-arătatei sentințe revizuientul a formulat apel, care a

fost respins

ca nefondat prin Decizia penală nr. 8 din 28 septembrie 2011 a Curții Militare

de Apel, cu motivarea că sentința apelată este legă și temeinică.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal,

revizuientul a formulat prezentul recurs, prin care, reiterând conținutul

cererii inițiale a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la

prima instanță în vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Analizând actele și lucrările din dosar, înalta Curte

constată că recursul formulat de revizuientul C.V. este nefondat.

Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea

căruia sunt înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea

de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care

depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când:

a)

s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la

soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a

cărei revizuire de cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești

desființate nu se pot concilia.

În cererea formulată, reviezuentul a precizat ca temei

cazurile de previzuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), c) și d) C.

proc. pen.

Analizând actele și lucrările din dosar, înalta Curte

constată că motivul invocat de revizuientul condamnat art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. - afirmațiile numiților P.A. și C.I. în sensul că ar fi nevinovat

- nu se încadrează în dispozițiile mai sus arătate, neconstituind fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii a

cărei revizuire se solicită și tinzând în realitate la "

amplificarea" probei cu martori, după ce cauza a fost definitive

soluționată.

Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

rezultă că revizuirea întemeiată

pe descoperirea de fapte sau împrejurări

noi este dublu condiționată, în

sensul că:

-

trebuie să fie

vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări",

în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că

semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ

cu privire la ceea ce trebuie dovediți^ calea de atac a revizuirii, respectiv,

orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare

cu alte probe poate duce la dovedirea

netemeiniciei hotărârii de achitare,

de încetare a procesului penal sau

de condamnare.

Textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se

referă la "fapte și împrejurări", deci la fapte probatorii și nu la

mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad

de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a

afecta principiul securității raporturilor juridice, aplicabil și în materie

penală, ca parte structurală a procesului echitabil.

Nici cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1)

lit. c) și d) C. proc. pen. indicate de revizuient nu sunt incidente în cauză.

Potrivit art. 395 C. proc. pen. cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a dispus

asupra fondului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul

apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 8

din 28 septembrie 2011 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie

2012