ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 14 iunie 2011, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Militar Teritorial București, în dosarul nr. 21/752/2011, în acord și cu referatul întocmit în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 403 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 39 din 7 mai 1980 a Tribunalului Militar Teritorial, pronunțată în dosarul nr. 75/1980, rămasă definitivă prin decizia nr. 64 din 24 iulie 1980 a Tribunalului Suprem - Secția Militară, formulată de condamnatul col. (rez) C.V.

Tribunalul Militar Teritorial București a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 7 mai 1980 a Tribunalului Militar Teritorial, pronunțată în dosarul nr. 75/1980, rămasă definitivă prin decizia nr. 64 din 24 iulie 1980 a Tribunalului Suprem - secția militară, revizuientul din prezenta cauză a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, potrivit art. 81 C. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor obștești, prev. de art. 248 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că, în perioada anilor 1974-1979, pe când îndeplinea funcția de șef al P.C.T.F. Nădlag, C.V. i-a propus coinculpatului S.T.

să nu îi perceapă taxa vamală pentru o mașină de spălat adusă la 7 ianuarie 1978 de cetățeanul german K.M., lui P.l., care era mecanicul auto ce le reparase inculpaților, în repetate rânduri autoturismele de serviciu și cele proprietate personală, iar în urma unei sesizări, acesta a plătit taxa vamală de 3.282 lei pentru mașina spălat rufe adusă de K.M. De asemenea, la o altă dată, respectiv, în noaptea de 20 iulie 1979, C.V., fără a ține seama că organele vamale trebuia să efectueze controlul, autoturismului, l-a scos pe coinculpatul P.I., care se întorcea dintr-o excursie, și l-a dus în afara zonei de control, ulterior stabilindu-se că acesta adusese din străinătate, fără să plătească taxe vamale, o mașină de tricotat, valorând 12.756 lei, un radio-casetofon, cu 4 game, în valoare de 9699 lei, un bord de autoturism în valoare de 2.538 lei, două difuzoare și o brichetă electronică, bunuri pentru care acesta trebuia să achite o taxă vamală de 9.820 lei.

Prin sentința de condamnare s-a mai reținut că, în iarna anului 1977, și, apoi, în primăvara anului 1978, P.l. a mai schimbat la autoturismul lui C.V. axele planetare originale ( pe care Ie-a înlocuit cu planetare G.) și carburatorul "W." cu un carburator "S.", aceste fiind aduse tot de K.M. și că, prin oferirea acestor piese de schimb pentru autoturismul lui C.V., cetățeanul străin urmărea să câștige bunăvoința ofițerului, care în caz că sus-numitul cetățean german ar fi avut "necazuri" la vamă, să-l ajute. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, inculpatul C.V. nu a știut nimic despre proveniența axelor planetare și a carburatorului, aflând mult mai târziu. În motivarea cererii, revizuientul a arătat că în cauză sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), lit. c) și lit. d) C. proc.

pen. În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuentul a apreciat că se impune ascultarea fostului prim secretar al Comitetului Județean Arad P.C.R. P.A. și a fostului general l.C., întrucât aceștia ar fi știut situația sa, respectiv,că a fost condamnat fără a fi vinovat și că nimeni nu ar fi avut curajul de a-l informa pe C.N. despre această situație. În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., revizuentul a arătat că declarațiile cetățeanului K.M. din dosarul de urmărire penală nu ar fi fost semnate de acesta, fiind false, depunând la dosar copia unui înscris cu semnătura originală a sus-numitului martor.

În privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revizuientul a arătat că fostul șef al Direcției Cercetări penale din M.l. din aceea perioadă, Col V.G., ar fi plăsmuit dosarul de urmărire penală, dosar în urma căruia a fost pe nedrept condamnat. Tribunalul Militar Teritorial,în motivarea respectivei cererii de revizuire, a arătat că nu pot fi luate în considerare declarațiile celor doi - P.A. și l.C. acestea neconstituind fapte sau împrejurări noi, iar pentru celelalte cazuri, respectiv, lit. c) și d) ale art. 394 C. proc. pen., dovada nu se poate face decât cu o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului. Împotriva sus-arătatei sentințe revizuientul a formulat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 8 din 28 septembrie 2011 a Curții Militare de Apel, cu motivarea că sentința apelată este legă și temeinică.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal, revizuientul a formulat prezentul recurs, prin care, reiterând conținutul cererii inițiale a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire. Analizând actele și lucrările din dosar, înalta Curte constată că recursul formulat de revizuientul C.V. este nefondat. Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire de cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești desființate nu se pot concilia. În cererea formulată, reviezuentul a precizat ca temei cazurile de previzuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările din dosar, înalta Curte constată că motivul invocat de revizuientul condamnat art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - afirmațiile numiților P.A. și C.I. în sensul că ar fi nevinovat - nu se încadrează în dispozițiile mai sus arătate, neconstituind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită și tinzând în realitate la " amplificarea" probei cu martori, după ce cauza a fost definitive soluționată. Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovediți^ calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte și împrejurări", deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, aplicabil și în materie penală, ca parte structurală a procesului echitabil.

Nici cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. indicate de revizuient nu sunt incidente în cauză. Potrivit art. 395 C. proc. pen. cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a dispus asupra fondului. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 8 din 28 septembrie 2011 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012