ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor

din dosar:

Prin

Încheierea din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 609/59/2011*, în baza art. 145

1

C. proc.

pen, s-a încuviințat părăsirea temporară a teritoriului țării de către

inculpatul G.Ș. pe o perioadă de 3 luni de zile, respectiv 21 septembrie 2012 -

21 decembrie 2012, pentru a pleca în Ungaria la Szeged, urmând a fi prezent în

fața instanței la termenele de judecată după această perioadă, și respinge

cererea acestuia, de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în baza

art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la cererea de revocare a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată, printre alții, de

inculpatul G.Ș., în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., instanța a

respins-o, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Nu se contestă că în speță măsurile

preventive a obligației de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților

reprezintă o ingerință în dreptul lor la libera circulație, însă se consideră

că măsurile preventive luate de instanță sunt necesare într-o societate

democratică.

În primul rând, ele urmăresc scopurile

legitime ale menținerii ordinii publice și prevenirii infracțiunilor penale,

dar mai ales sustragerii inculpaților de la judecată și a bunei desfășurări a

procesului penal, fiind deci proporționale cu scopul urmărit.

În al doilea rând, conform art. 136 alin. (1)

C. proc. pen., buna desfășurare a procesului penal presupune în esență

atingerea scopului procesului penal, astfel cum este consacrat de art. 1 C. proc.

pen., respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie

infracțiuni, contribuind la apărarea ordinii de drept și la educarea

cetățenilor în spiritul respectării legii.

În cauză, față de împrejurările concrete în

care se presupune că au fost săvârșite faptele, specificul acestora (inculpații

au fost trimiși în judecată reținându-se prin actul de sesizare, în esență că,

în calitatea avută de polițiști, respectiv vameși, la punctul de trecere a

frontierei M., jud. Timiș, s-au constituit într-o grupare infracțională,

atipică, structurată pe fiecare tură, cu scopul de a săvârși infracțiuni de

luare de mită), numărul de persoane implicate, un coinculpat aflat în stare de

detenție, a apreciat că se impune pentru soluționarea cu celeritate a cauzei

prezența inculpaților în țară pentru ca instanța să aibă contact permanent cu

aceștia în vederea audierii lor ori pentru a da lămuriri cauzei de câte ori

apare necesar.

De asemenea, s-a apreciat că măsura

preventivă luată împotriva inculpaților este proporțională cu scopul urmărit

prin raportare la circumstanțele reale ale faptelor de care sunt suspectați

inculpații, acestea având legătură directă cu exercitarea de către inculpați a

activităților lor de serviciu, fiind de necontestat faptul că au declanșat

reacții puternice în rândul opiniei publice.

Ori, în aceste împrejurări, în lipsa unei

măsuri preventive în actualul stadiu al judecății, când nici măcar nu s-a

trecut la cercetarea judecătorească, ar putea fi primită de membrii societății

ca o încurajare a altor persoane să săvârșească fapte prevăzute de legea

penală, ceea ce nu ar corespunde scopului procesului penal de a contribui la

educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.

În considerarea aspectelor mai sus relevate,

s-a concluzionat că temeiurile care au dus la luarea măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara, respectiv art. 143 C. proc. pen., nu au dispărut

și, totodată, că prin această măsură preventivă inculpatului nu i-a fost

încălcat niciun drept fundamental.

În considerarea celor mai sus menționate, a

fost respinsă și cererea inculpatului G.Ș., de revocare a măsurii obligării de

a nu părăsi țara, însă, având în vedere că în cazul acestui inculpat trebuie

efectuată o intervenție chirurgicală la Szeged - Ungaria, așa cum rezultă din

înscrisurile existente la dosar și completate cu cele depuse la acest termen de

judecată (scrisoare medicală în limba maghiară și traducerea ei autorizată în

limba română prin care se arată că bolnavul se află în tratamentul prof. dr.

B.P. din Szeged - medic neurochirurg și neurolog încă din octombrie 2010 pentru

simptome cervicobrahialgice manifestate pe fondul herniei rupte central, cu

dominantă stângă, în spațiul CV., hernie ce îngustează ambele canale

radiculare, dar mai ales canalul stâng, iar pentru simptomele amintite bolnavul

ar fi trebuit operat încă de acum 1 an, dar nu a avut încă posibilitatea

efectuării acestei intervenții chirurgicale, intervenția trebuind a fi

efectuată), instanța a constatat că, dată fiind această situație și ținând cont

și de dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., care impune ca la luarea

și alegerea unei măsuri preventive să se țină cont printre altele și de starea

de sănătate a inculpatului, având în vedere și dispozițiile art. 34 din

Constituția României privind dreptul la ocrotirea sănătății a oricărei

persoane, se impune în cazul acestui inculpat să-i fie încuviințată părăsirea

temporară a teritoriului țării pe o perioadă de 3 luni de zile, respectiv 21

septembrie 2012 - 21 decembrie 2012, pentru a pleca în Ungaria, la Szeged,

urmând a fi prezent în fața instanței la termenele de judecată după această

perioadă. Se consideră că această perioadă este rezonabilă și suficientă ca

inculpatul să își poată efectua intervenția chirurgicală și să se recupereze, pentru

ca ulterior să fie în măsură să fie la dispoziția instanței la toate termenele

de judecată ce se vor acorda, sau ori de câte ori i se va impune.

Împotriva încheierii primei instanțe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea

cererii de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului țării, ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a susținut că nu a

intervenit nicio modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii

preventive, la dosar fiind depuse aceleași înscrisuri medicale care existau și

la luarea măsurii.

Analizând recursul declarat de parchet, Înalta

Curte constată că acesta este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată

că în cauză nu sunt incidente motive temeinice, care să impună admiterea

cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării de către inculpat.

Prima instanță a avut în vedere, în

aprecierea temeiniciei cererii, scrisoarea medicală în limba maghiară și

traducerea ei autorizată în limba română prin care se arată că bolnavul G.Ș. se

află în tratamentul prof. dr. B.P. din Szeged - medic neurochirurg și neurolog

și încă din octombrie 2010 prezenta simptome cervicobrahialgice manifestate pe

fondul herniei rupte central, cu dominantă stângă, în spațiul CV., hernie ce

îngustează ambele canale radiculare, dar mai ales canalul stâng, iar pentru

simptomele amintite bolnavul ar fi trebuit operat încă de acum 1 an, dar nu a

avut încă posibilitatea efectuării acestei intervenții chirurgicale,

intervenția trebuind efectuată.

Analizând înscrisurile medicale depuse la

dosar și cu ocazia soluționării recursului, Înalta Curte apreciază ca fiind

neîntemeiată cererea de încuviințare a părăsirii teritoriului țării.

Raportat la conținutul înscrisurilor care

atestă vechimea și natura afecțiunilor de care suferă inculpatul, instanța

apreciază că nu este dovedit caracterul indispensabil al deplasării

inculpatului în vederea efectuării intervenției chirurgicale sus-menționate.

Astfel, actele medicale care fac dovada stării de sănătate a inculpatului au

fost avute în vedere de instanță și la data luării măsurii obligării de nu

părăsi localitatea, respectiv 6 mai 2011, iar cu privire la afecțiunile

inculpatului, care datează de mai mulți ani, nu s-a dovedit imposibilitatea

efectuării operației și în țară.

Înalta Curte reține că lipsa temporară a

acestuia din țară nu este impusă de motive temeinice și este de natură să

afecteze buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care

complexitatea cauzei și a desfășurării cercetării judecătorești implică

prezența inculpatului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara

împotriva Încheierii din data de 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 609/59/2011*, privind pe inculpatul

G.Ș.

Se va casa în parte încheierea atacată și,

rejudecând, va fi respinsă cererea de părăsire temporară a teritoriului țării

de către inculpatul G.Ș.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul-inculpat G.Ș., în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Încheierii din data de 21 septembrie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

609/59/2011*, privind pe inculpatul G.Ș.

Casează, în parte, încheierea atacată și,

rejudecând, respinge cererea de părăsire temporară a teritoriului țării de

către inculpatul G.Ș.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul-inculpat G.Ș., în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 01 octombrie

2012.

Procesat

de GGC - AZ