ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, au fost condamnați inculpații:

- 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 320

1

C. proc. pen.; art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. c) C. pen. și,

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și cu reținerea circumstanțelor atenuante personale, prev. de art. 74 lit. a), c) - art. 76 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 28 iulie 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.,

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplic. art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev. de art. 82 C. pen. și conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

Prin aceeași sentință penală au mai fost condamnați inculpații V.F., P.D., M.A., M.R.C., T.C.T.A. și G.A.V., la diferite pedepse pentru săvârșirea de infracțiuni similare prevăzute de Legea nr. 143/2000 republicată, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 - art. 83 C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 republicată, s-au confiscat de la inculpați diferite cantități de droguri.

Inculpații au fost obligați la câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 RON onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, sub aspectul situației de fapt, cu privire la inculpatul H.M.A., că acesta este un mai vechi furnizor de droguri de risc, iar în cursul lunii iulie 2010 a oferit spre vânzare rezină de c. (h.) pe care o primise din Spania prin intermediul unei firme de curierat.

La data de 02 aprilie 2010, prin intermediul unui investigator acoperit, a fost procurată o probă operativă de la inculpatul H.M.A., iar în urma efectuării raportului de constatare tehnico-științifică a rezultat că materia vegetală oferită spre vânzare era constituită de cantitatea de 7,60 grame de inflorescențe c.

La data de 27 iulie 2010, inculpatul a fost surprins în flagrant după ce a primit suma de 450 RON ce reprezenta o parte din prețul de 3.000 RON, pretins de acesta pentru 13 casete de rezină de c. remise de inculpat învinuitului M.R. pentru a fi vândute investigatorului acoperit.

Cercetările efectuate în cauză a stabilit că inculpatul H.M.A. a fost ajutat în traficarea drogurilor de risc de către inculpata G.A.V. care a ridicat în data de 08 iulie 2010 un colet trimis din Spania de o persoană neindentificată, colet care l-a deținut la domiciliul său, vânzând casete cu hașiș diferitelor persoane.

În ceea ce-l privește pe inculpatul H.M.A., acesta a recunoscut atât la urmărirea penală, cât și în instanță, că a deținut și a oferit spre vânzare rezină de c., substanță trimisă din Spania.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului H.M.A. au fost stabilite pe baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale ale investigatorului acoperit I.M., rapoarte de constatare tehnico-științifică ale L.C.A.P.D., procesele-verbale de transcriere a discuțiilor telefonice purtate de inculpat și interceptate de organele de urmărire penal în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Buzău și coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Reținând vinovăția inculpatului H.M.A., instanța a constatat că fapta acestuia de a procura, de a deține, de a oferi și de a pune în vânzare droguri de risc, respectiv c. și rezină de c. în intervalul februarie - iulie 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care în luna iulie 2010 a primit din Spania un colet conținând 28 casete de rezină de c. în scopul traficării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din aceeași lege.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a motivat că are în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor de trafic de droguri, cu consecințe ireversibile asupra stării de sănătate a consumatorilor, amploarea acestui fenomen în rândul tinerilor, dar și faptul că inculpații din cauză sunt consumatori de droguri, iar parte dintre ei au vândut droguri pentru a-și procura sumele de bani în vederea achiziționării altor cantități de droguri pentru consum.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere natura drogurilor reținute și traficate, perioada de timp relativ scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, faptul că majoritatea inculpaților urmează forme de învățământ superior, precum și poziția sinceră a acestora.

Aceste elemente au fost reținute de instanță drept circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 C. pen. și ca atare, a stabilit pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege, iar cu excepția inculpatului H.M.A., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, conform art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, inculpații H.M.A. și C.D.M., invocând o unică critică, referitoare la stabilirea și individualizarea pedepselor, pe care le-au considerat prea aspre în ceea ce privește cuantumul acestora.

Totodată, inculpatul H.M.A. a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că a introdus în țară droguri, situație care nu corespunde realității, dar că pentru a beneficia de disp. art. 320

1

C. proc. pen., a fost sfătuit să declare în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 120 din 09 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații H.M.A. și C.D.M., împotriva Sentinței penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului apelant H.M.A. și s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de la 28 iulie 2010 la zi.

Au fost obligați apelanții inculpați la cheltuieli judiciare către stat, astfel: inculpatul H.M.A. la 800 RON, din care 400 RON onorariu apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul B. Prahova și inculpatul C.D.M. la 400 RON.

S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 400 RON pentru fiecare inculpat, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B. Prahova.

Curtea de apel, verificând hotărârea atacată, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și corespunde probelor administrate în cauză, vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită, așa încât, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că și încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare.

Pe de altă parte, s-a reținut că la stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a disp. art. 72 C. pen., în sensul că a ținut seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, republicată, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și de elementele ce caracterizează persoana făptuitorilor.

Instanța de apel a constatat, de asemenea, că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, având o poziție procesuală sinceră și de regret, aspecte care au fost reținute de prima instanță, circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. și, pe cale de consecință, s-au stabilit pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege.

Ca atare, s-a apreciat că pedepsele, astfel cum au fost stabilite, au fost corect proporționalizate ca și cuantum, fiind aleasă bine și modalitatea de executare a acestora, pedepsele fiind apte să corespundă rolului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reducerea acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.M.A., solicitând, prin intermediul apărătorului, casarea acesteia și, dând eficiență circumstanțelor personale, redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, prin reținerea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul H.M.A. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, acesta beneficiind, de altfel, de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, aceasta fiind, de altfel, coborâtă sub limita minimă prevăzută de textul de lege.

Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată de către prima instanță este just individualizată, având în vedere dispozițiile părții generale a C. pen. incidente în speță, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, modalitatea concretă de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului H.M.A., care urma o formă de învățământ superior și a adoptat o poziție procesuală sinceră și de regret, împrejurări ce au fost reținute de instanță drept circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., fiind valorificate corespunzător cu prilejul stabilirii pedepsei.

Se reține, de asemenea, că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 06 decembrie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 120 din 09 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 06 decembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2011.