ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3265/2012

HOTĂRÂRE
11.05.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3265/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28

martie 2011 pe rolul acestei instanțe, revizuenții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. au

solicitat în contradictoriu cu intimații C.D., A.E.L, B.L., P.A.R., B.E., B.I.,

M.G. și M.V. revizuirea parțială a deciziei civile nr. 745 R din 25 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, invocând motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contrarietatea față de decizia civilă

nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

În motivarea cererii de

revizuire se susține că, prin decizia nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie, a cărei revizuire se solicită, s-a admis în parte recursul și s-a modificat

în parte decizia nr. 558 A/2010 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii apelului

declarat de reclamanții C.D., A.E.L., B.L., P.A.R. împotriva sentinței nr. 4228/2010

a Judecătoriei Cluj-Napoca și obligării revizuenților să lase reclamanților menționați,

în deplină proprietate și posesie, suprafața de 48 m.p. din terenul cu nr. top.

x din CF nr. y, deși anterior, prin decizia civilă nr. 1574 A din 16 decembrie 2003

a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost respins petitul din acțiunea reconvențională

formulată de aceleași persoane, cu privire la obligarea revizuenților de a lăsa

în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu nr. top nou x în suprafață

de 56 m.p.

Revizuenții susțin că

între cele două hotărâri există contrarietate, cea de-a doua încălcând puterea de

lucru judecat a celei anterioare, cu privire la petitul în revendicarea suprafeței

de 56 m.p., că cele două hotărâri au fost pronunțate în aceeași pricină, existând,

în ceea ce privește petitul în revendicare, tripla identitate de părți, obiect și

cauză, că hotărârile contradictorii au fost date în dosare diferite și că în cel

de-al doilea proces nu a fost invocată de niciuna dintre părți și nici de către

instanță din oficiu excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul

în revendicarea suprafeței de 56 m.p. teren.

Prin întâmpinare, intimații

au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, susținând că nu este

întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a fi incident motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și că între cele două hotărâri

nu există contrarietate.

Examinând cererea de revizuire

în raport de conținutul hotărârii a cărei revizuire se solicită și de condițiile

cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii pentru

contrarietate de hotărâri, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul soluționat irevocabil

prin decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de

reclamanții C.D.V., A.E.L., B.L.A. și P.A.R. împotriva pârâților B.A., B.S., Z.M.,

M.Z., M.G., M.V., B.I. și B.E. privind obligarea primilor doi pârâți să le lase

în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 56 m.p., constatarea încălcării

servituții negative de vedere, obligarea pârâților să-și închidă geamurile de vedere

pe care le-au deschis cu nerespectarea acestei servituți și grănițuirea proprietăților

părților. Prin cereri precizatoare, reclamanții au solicitat grănițuirea parcelei

cu nr. top x de cea cu nr. top z, obligarea primilor doi pârâți să le lase în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 48 m.p. din nr. top x și a pârâților

3 și 4 să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 8 m.p. din nr.

top x.

Prin sentința civilă

nr. 4228 din 25 martie 2010, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea precizată.

Prin decizia civilă

nr. 558/A din 12 noiembrie 2010, Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de către

reclamanții C.D., A.E., B.L. și P.A.R. și a schimbat sentința în sensul admiterii

în parte a acțiunii. S-a stabilit granița dintre proprietățile părților pe linia

punctelor A-B-D-E din planșa 4 din raportul de expertiză efectuat de expert E.D.,

raport care face parte integrantă din decizie. S-a respins capătul de cerere privind

revendicarea. Au fost obligați pârâții să închidă toate ferestrele cu vedere înspre

proprietatea reclamanților și s-au compensat cheltuielile de judecată ale părților

la fond. În final, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor

de judecată în favoarea reclamanților, aferente apelului 2.521,5 RON.

Pentru a pronunța această

decizie Tribunalul a reținut că, între părți sau antecesorii în drepturi ai părților,

a mai avut loc un proces, finalizat cu sentința civilă nr. 6329/2003 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, schimbată prin decizia civilă nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj,

irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004 a Curții de Apel Cluj.

Prin hotărârile judecătorești

menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, datorită unei identificări

greșite a terenului din CF W Cluj, cauzată de o expertiză extrajudiciară efectuată

de expert M.S., pârâții B. și Z. au edificat o parte a construcțiilor înscrise actualmente

în CF W Cluj pe nr. top. x, pe o parte a terenului reclamanților, ocupând o suprafață

de 56 m.p.

Deși s-a constatat ocuparea

suprafeței de 56 m.p., instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la revendicare

și nici cu privire la grănițuire (capete de cerere din prezentul dosar) deoarece

aceste aspecte nu au fost solicitate în respectivul dosar, obiect al litigiului

precedent constituind anularea titlului de proprietate, dezmembrare, intabulare

și prestație tabulară. Nu s-a discutat în respectivul dosar nici despre servitutea

negativă de vedere.

Prin urmare, a apreciat

Tribunalul, reclamanții sunt îndreptățiți ca odată ce s-a constatat ocuparea unei

suprafețe de 56 m.p., să solicite grănițuirea proprietăților limitrofe (conform

partajărilor și dezmembrărilor din dosarul anterior) și predarea posesiei și folosinței

asupra terenului menționat.

Prin decizia nr.

745R din 25 februarie 2011,

Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte

recursurile declarate de reclamanți și pârâții B.I., B.E., M.G. și M.V., a admis

în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 4228 din 25

martie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca și a admis în parte acțiunea precizată, stabilind

linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților înscris în CF

nr. y, nr. top. x din Cluj-Napoca, strada A. și terenul aflat în proprietatea pârâților

B.A., B.S., Z.M. și M.Z. înscris în CF nr. w, nr. top. z, precum și terenul aflat

în proprietatea pârâților M.G., M.V., B.I. și B.E., înscris în CF nr. p, nr. top.

x, între punctele E - D și în continuare, pe linia zidului casei pârâților B.A.,

B.S., Z.M. și M.Z., până la strada A., conform raportului de expertiză tehnică topografică

întocmit de expert ing. D.E., raport care face parte integrantă din hotărâre.

Au fost obligați pârâții

B.A., B.S., Z.M. și M.Z. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie

suprafața de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidențiată

între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.

Au fost obligați pârâții

B.A., B.S., Z.M. și M.Z. să închidă cele 9 geamuri de vedere deschise înspre proprietatea

reclamanților.

S-a respins petitul privind

obligarea pârâților M.G., M.V., B.I. și B.E. de a lăsa reclamanților în deplină

proprietate și posesie suprafața de 8 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în

CF nr. y, evidențiat între punctele B-C-E-D conform raportului de expertiză tehnică

topografică.

S-a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. împotriva aceleiași decizii.

În considerentele acestei

decizii s-a reținut (în ceea ce privește raportul juridic dintre reclamanți și pârâții

B.A., B.S., Z.M. și M.Z.) că, în litigiul anterior, soluționat prin decizia civilă

nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004

a Curții de Apel Cluj, deși s-a constatat faptul că pârâții au ocupat 56 m.p. din

terenul reclamanților, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la revendicarea acestei

suprafețe de teren, grănițuirea terenurilor învecinate ale părților și stabilirea

servituții negative de vedere, deoarece aceste petite nu au fost solicitate, obiectul

acestuia constituindu-l anularea titlului de proprietate al antecesorului în drepturi

al pârâților, dezmembrarea terenurilor pârâților, prestația tabulară, rectificarea

CF și intabularea dreptului de proprietate al pârâților.

Art. 1201 C. civ. prevede

că, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect,

este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și

în contra lor în aceeași calitate.

Curtea a constatat că

nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. referitoare la incidența

excepției autorității de lucru judecat întrucât obiectul și cauza prezentului litigiu

nu este identică cu obiectul și cauza litigiului anterior, chiar dacă există îndeplinită

cerința identității de părți.

Reținând, pe baza probelor

administrate, că prin amplasarea gardului de către pârâții B. și Z. pe linia A-B-D,

aceștia ocupă nejustificat suprafața de 48 m.p. din terenul reclamanților Curtea,

în temeiul art. 480 C. civ., a admis cererea în revendicare și i-a obligat pe pârâții

menționați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de

48 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidențiată între punctele

A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.

Ținând seama de considerentele

mai sus arătate, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile pârâților recurenți

mai sus menționate nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe

ale părților și nu s-a dispus obligarea acestora la predarea, spre pașnică și liniștită

posesie, a vreunei suprafețe din terenul reclamanților ocupată de pârâți, fiind

nerelevantă împrejurarea că pârâții folosesc în prezent aceeași suprafață pe care

au cumpărat-o și au îngrădit-o încă din anul 1994.

Pe calea cererii de revizuire

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții B.A., B.S.,

Z.M. și M.Z. repun în discuție problema autorității de lucru judecat a deciziei

nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și astfel,

a contrarietății deciziei a cărei revizuire se solicită, susținând că, în cel de-al

doilea proces, nu a fost invocată de niciuna dintre părți și nici de către instanță

din oficiu excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul în

revendicarea suprafeței de 56 m.p. teren.

Această susținere nu poate

fi primită, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 745 R din

25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, la pronunțarea soluției instanța a

avut în vedere existența și modul de soluționare a primului litigiu, a examinat

incidența prevederilor art. 1201 C. civ. și a statuat că nu sunt întrunite elementele

autorității de lucru judecat.

În raport de cele reținute,

cu referire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată

că m

otivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate constitui temei pentru

revizuirea hotărârii numai dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată

în cel de-al doilea litigiu sau, dacă a fost invocată, instanța a omis să soluționeze

această excepție.

În cazul în care prin

hotărârea pronunțată în cadrul celui de-al doilea litigiu excepția a fost respinsă,

împotriva hotărârii nu se mai poate face cerere de revizuire, deoarece această cale

extraordinară de atac nu conferă posibilitatea exercitării controlului judiciar

asupra modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

Același principiu este

valabil și în situația în care, deși prin dispozitivul hotărârii pronunțate în cel

de-al doilea litigiu, instanța nu respinge în mod expres excepția autorității de

lucru judecat, din considerentele acesteia reiese că instanța a examinat efectele

hotărârii anterioare și a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite elementele lucrului

judecat.

Înalta Curte, în cadrul

cererii de revizuire, nu poate trece la verificarea existenței identității de părți,

obiect și cauză, pentru a reține în final, dacă este sau nu întemeiat motivul de

revizuire invocat, fără a exercita în acest mod controlul judiciar în privința modului

de soluționare, printr-o hotărâre irevocabilă, a excepției autorității de lucru

judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.

Pentru aceste considerente,

constatând că excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1574 A din 16

decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost examinată și respinsă

de instanță în cadrul celui de-al doilea litigiu, revizuirea pe temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ. nu se poate dispune, cererea de revizuire astfel formulată

urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Respinge cererea de revizuire

a

deciziei civile nr. 745R din 25 februarie 2011, a

Curții

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

formulată de B.A., B.S., Z.M. și M.Z., ca inadmisibilă.

Obligă pe revizuenți la

plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații C.D.,

A.E.L., B.L. și P.A.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5455/2012
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 22 aprilie 2002, reclamanții H.I. și R.F. au formulat o contestație împotriva Dispozițiilor nr. 167 din 11 februarie 2002, emisă de S.C. M. S.A. Câmpulung și nr. 3849 din 26 martie 2
ÎCCJ 2008-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3452/2013
și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de contestatoarea S.Z.A., împotriva sentinței civile nr. 831 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele SC T.N.
ÎCCJ 2012-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1863/2012
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă. În motivarea deciziei, instanța a reținut că nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia
ÎCCJ 2012-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6774/2012
sau după caz, a efectuat privatizarea, cu aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din aceeași lege. Iar potrivit acestui din urmă articol „deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea n
ÎCCJ 2017-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2017
cu minori și de familie. A declinat competența de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 1396 din data de 27 iunie 2012, Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Instanța a reținut că dispozitivul celor două h
Sursă