ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3265/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2011 pe rolul acestei instanțe, revizuenții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. au solicitat în contradictoriu cu intimații C.D., A.E.L, B.L., P.A.R., B.E., B.I., M.G. și M.V. revizuirea parțială a deciziei civile nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contrarietatea față de decizia civilă nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

În motivarea cererii de revizuire se susține că, prin decizia nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a cărei revizuire se solicită, s-a admis în parte recursul și s-a modificat în parte decizia nr. 558 A/2010 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanții C.D., A.E.L., B.L., P.A.R. împotriva sentinței nr. 4228/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca și obligării revizuenților să lase reclamanților menționați, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x din CF nr. y, deși anterior, prin decizia civilă nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost respins petitul din acțiunea reconvențională formulată de aceleași persoane, cu privire la obligarea revizuenților de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu nr. top nou x în suprafață de 56 m.p.

Revizuenții susțin că între cele două hotărâri există contrarietate, cea de-a doua încălcând puterea de lucru judecat a celei anterioare, cu privire la petitul în revendicarea suprafeței de 56 m.p., că cele două hotărâri au fost pronunțate în aceeași pricină, existând, în ceea ce privește petitul în revendicare, tripla identitate de părți, obiect și cauză, că hotărârile contradictorii au fost date în dosare diferite și că în cel de-al doilea proces nu a fost invocată de niciuna dintre părți și nici de către instanță din oficiu excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul în revendicarea suprafeței de 56 m.p. teren. Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, susținând că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și că între cele două hotărâri nu există contrarietate. Examinând cererea de revizuire în raport de conținutul hotărârii a cărei revizuire se solicită și de condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, Înalta Curte constată următoarele: Litigiul soluționat irevocabil prin decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanții C.D.V., A.E.L., B.L.A. și P.A.R. împotriva pârâților B.A., B.S., Z.M., M.Z., M.G., M.V., B.I. și B.E. privind obligarea primilor doi pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 56 m.p., constatarea încălcării servituții negative de vedere, obligarea pârâților să-și închidă geamurile de vedere pe care le-au deschis cu nerespectarea acestei servituți și grănițuirea proprietăților părților.

Prin cereri precizatoare, reclamanții au solicitat grănițuirea parcelei cu nr. top x de cea cu nr. top z, obligarea primilor doi pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 48 m.p. din nr. top x și a pârâților 3 și 4 să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 8 m.p. din nr. top x. Prin sentința civilă nr. 4228 din 25 martie 2010, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea precizată. Prin decizia civilă nr. 558/A din 12 noiembrie 2010, Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de către reclamanții C.D., A.E., B.L. și P.A.R. și a schimbat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii. S-a stabilit granița dintre proprietățile părților pe linia punctelor A-B-D-E din planșa 4 din raportul de expertiză efectuat de expert E.D., raport care face parte integrantă din decizie.

S-a respins capătul de cerere privind revendicarea. Au fost obligați pârâții să închidă toate ferestrele cu vedere înspre proprietatea reclamanților și s-au compensat cheltuielile de judecată ale părților la fond. În final, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, aferente apelului 2.521,5 RON. Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că, între părți sau antecesorii în drepturi ai părților, a mai avut loc un proces, finalizat cu sentința civilă nr. 6329/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, schimbată prin decizia civilă nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004 a Curții de Apel Cluj.

Prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, datorită unei identificări greșite a terenului din CF W Cluj, cauzată de o expertiză extrajudiciară efectuată de expert M.S., pârâții B. și Z. au edificat o parte a construcțiilor înscrise actualmente în CF W Cluj pe nr. top. x, pe o parte a terenului reclamanților, ocupând o suprafață de 56 m.p. Deși s-a constatat ocuparea suprafeței de 56 m.p., instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la revendicare și nici cu privire la grănițuire (capete de cerere din prezentul dosar) deoarece aceste aspecte nu au fost solicitate în respectivul dosar, obiect al litigiului precedent constituind anularea titlului de proprietate, dezmembrare, intabulare și prestație tabulară.

Nu s-a discutat în respectivul dosar nici despre servitutea negativă de vedere. Prin urmare, a apreciat Tribunalul, reclamanții sunt îndreptățiți ca odată ce s-a constatat ocuparea unei suprafețe de 56 m.p., să solicite grănițuirea proprietăților limitrofe (conform partajărilor și dezmembrărilor din dosarul anterior) și predarea posesiei și folosinței asupra terenului menționat. Prin decizia nr. 745R din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte recursurile declarate de reclamanți și pârâții B.I., B.E., M.G. și M.V., a admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 4228 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca și a admis în parte acțiunea precizată, stabilind linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților înscris în CF nr. y, nr. top.

x din Cluj-Napoca, strada A. și terenul aflat în proprietatea pârâților B.A., B.S., Z.M. și M.Z. înscris în CF nr. w, nr. top. z, precum și terenul aflat în proprietatea pârâților M.G., M.V., B.I. și B.E., înscris în CF nr. p, nr. top. x, între punctele E - D și în continuare, pe linia zidului casei pârâților B.A., B.S., Z.M. și M.Z., până la strada A., conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert ing. D.E., raport care face parte integrantă din hotărâre. Au fost obligați pârâții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidențiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.

Au fost obligați pârâții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. să închidă cele 9 geamuri de vedere deschise înspre proprietatea reclamanților. S-a respins petitul privind obligarea pârâților M.G., M.V., B.I. și B.E. de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 8 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidențiat între punctele B-C-E-D conform raportului de expertiză tehnică topografică. S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. împotriva aceleiași decizii. În considerentele acestei decizii s-a reținut (în ceea ce privește raportul juridic dintre reclamanți și pârâții B.A., B.S., Z.M. și M.Z.) că, în litigiul anterior, soluționat prin decizia civilă nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004 a Curții de Apel Cluj, deși s-a constatat faptul că pârâții au ocupat 56 m.p.

din terenul reclamanților, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la revendicarea acestei suprafețe de teren, grănițuirea terenurilor învecinate ale părților și stabilirea servituții negative de vedere, deoarece aceste petite nu au fost solicitate, obiectul acestuia constituindu-l anularea titlului de proprietate al antecesorului în drepturi al pârâților, dezmembrarea terenurilor pârâților, prestația tabulară, rectificarea CF și intabularea dreptului de proprietate al pârâților. Art. 1201 C. civ. prevede că, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. referitoare la incidența excepției autorității de lucru judecat întrucât obiectul și cauza prezentului litigiu nu este identică cu obiectul și cauza litigiului anterior, chiar dacă există îndeplinită cerința identității de părți. Reținând, pe baza probelor administrate, că prin amplasarea gardului de către pârâții B. și Z. pe linia A-B-D, aceștia ocupă nejustificat suprafața de 48 m.p. din terenul reclamanților Curtea, în temeiul art. 480 C. civ., a admis cererea în revendicare și i-a obligat pe pârâții menționați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 48 m.p. din terenul cu nr. top.

x înscris în CF nr. y, evidențiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică. Ținând seama de considerentele mai sus arătate, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile pârâților recurenți B. și Z. referitoare la grănițuire și revendicare deoarece, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților și nu s-a dispus obligarea acestora la predarea, spre pașnică și liniștită posesie, a vreunei suprafețe din terenul reclamanților ocupată de pârâți, fiind nerelevantă împrejurarea că pârâții folosesc în prezent aceeași suprafață pe care au cumpărat-o și au îngrădit-o încă din anul 1994. Pe calea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuenții B.A., B.S., Z.M. și M.Z. repun în discuție problema autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și astfel, a contrarietății deciziei a cărei revizuire se solicită, susținând că, în cel de-al doilea proces, nu a fost invocată de niciuna dintre părți și nici de către instanță din oficiu excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul în revendicarea suprafeței de 56 m.p. teren. Această susținere nu poate fi primită, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, la pronunțarea soluției instanța a avut în vedere existența și modul de soluționare a primului litigiu, a examinat incidența prevederilor art. 1201 C. civ.

și a statuat că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat. În raport de cele reținute, cu referire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că m otivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate constitui temei pentru revizuirea hotărârii numai dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în cel de-al doilea litigiu sau, dacă a fost invocată, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care prin hotărârea pronunțată în cadrul celui de-al doilea litigiu excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se mai poate face cerere de revizuire, deoarece această cale extraordinară de atac nu conferă posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

Același principiu este valabil și în situația în care, deși prin dispozitivul hotărârii pronunțate în cel de-al doilea litigiu, instanța nu respinge în mod expres excepția autorității de lucru judecat, din considerentele acesteia reiese că instanța a examinat efectele hotărârii anterioare și a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat. Înalta Curte, în cadrul cererii de revizuire, nu poate trece la verificarea existenței identității de părți, obiect și cauză, pentru a reține în final, dacă este sau nu întemeiat motivul de revizuire invocat, fără a exercita în acest mod controlul judiciar în privința modului de soluționare, printr-o hotărâre irevocabilă, a excepției autorității de lucru judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.

Pentru aceste considerente, constatând că excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost examinată și respinsă de instanță în cadrul celui de-al doilea litigiu, revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate dispune, cererea de revizuire astfel formulată urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 745R din 25 februarie 2011, a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, formulată de B.A., B.S., Z.M. și M.Z., ca inadmisibilă. Obligă pe revizuenți la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații C.D., A.E.L., B.L. și P.A.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.