ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3596/2009

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta la data de 6 noiembrie 2008, persoana vătămată K.I., prin mandatar I.L. a sesizat cu privire la faptul că executorul judecătoresc D.D., în Dosarul execuțional 623/2008 și executorul judecătoresc C.C. în Dosarul execuțional 94/2007, i-au cauzat o vătămare a intereselor legale prin modul în care și-au exercitat atribuțiile de serviciu. Referitor la D.D. a mai precizat faptul că l-a insultat și l-a dat afară din sediul biroului în ziua de 3 noiembrie 2008. Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, prin Ordonanța din 16 decembrie 2008, dată în Dosarul 1007/P/2008, și-a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Rezoluția din 5 martie 2008 dată în Dosarul nr. 554/p/2008, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești D.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 205 și 246 C. pen. și C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 din același cod. Procurorul de caz a reținut, pe baza probelor administrate, că în cauză nu există fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care, prin Rezoluția din 14 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 307/II/2/2009, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că din verificările efectuate nu a rezultat vinovăția celor doi executori judecătorești.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată a formulat plângere în fața judecătorului, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 165/PI din 15 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea petentului K.I., prin mandatar I.L., menținând rezoluțiile date în cauză ca fiind temeinice și legale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că executorii judecătorești D.D. și C.C., având de instrumentat Dosarele execuționale nr. 623/2008 al BEJ D.D. și nr. 94/2007 al BEJ C.C., și-au exercitat atribuțiile de serviciu fără a comite fapte de natură penală, nu au creat vreo vătămare a intereselor legale ale petentului, prin neefectuarea sau efectuarea în mod defectuos a vreunui act în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, neputându-se reține în sarcina celor doi intimați vinovăția în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Referitor la infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., imputată executorului judecătoresc D.D., prima instanță a reținut că nu a fost confirmată de probele dosarului, în realitate la data de 3 noiembrie 20087, la sediul BEJ D.D., a avut loc o discuție contradictorie în legătură cu oprirea executării Dosarului 623/2008.

Împotriva acestei sentințe persoana vătămată a declarat recurs în care a făcut referire la cauzele civile aflate pe rolul instanțelor din raza Curții de Apel Timișoara, a analizat modul de soluționare a dosarelor execuționale menționate mai sus și a solicitat casarea Sentinței penale nr. 165/PI din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, precum și obligarea intimaților la plata de daune materiale și la cheltuieli de transport. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, reanalizând probele administrate de procuror, în mod just a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva Rezoluției din 5 martie 2008 dată în Dosarul nr. 5544/P/2008, constatând că în cauză nu există faptă penală. Într-adevăr, în Dosarul execuțional nr. 623/2008 al BEJ D.D., având ca obiect punerea în aplicare a dispozitivului Sentinței civile nr. 317 din 22 aprilie 2008 al Judecătoriei Deta prin care Primăria Gătaia a fost obligată să înainteze Prefecturii Timiș Adresa nr. 3954 din 27 iunie 2008, emisă de Comisia locală de fond funciar, executorul judecătoresc D.D. a emis somația, după care Primăria Gătaia a comunicat faptul că dispozitivul sentinței a fost executat la data de 23 mai 2008, situație în care dosarul execuțional a rămas fără obiect, așa cum a reținut procurorul de caz în motivarea rezoluției atacate. Această situație a fost comunicată persoanei vătămate, care nu a acceptat explicațiile date, s-a deplasat de mai multe ori la sediul biroului executorului judecătoresc iar la data de 3 noiembrie 2008 a avut loc o discuție tensionată. Or, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc D.D. a comis infracțiunile prevăzute de art. 205 și 246 C. pen., motiv pentru care temeinic și legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Referitor la Dosarul execuțional nr. 94/2007 al executorului judecătoresc C.C., având ca obiect punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 1582/2004 a Tribunalului Timiș rezultă că primarul Comunei Gătaia a îndeplinit dispozițiile instanțelor de judecată, motiv pentru care executorul judecătoresc a întocmit Procesul-verbal din 20 noiembrie 2007 prin care a dispus încetarea executării silite. Nici în acest caz nu rezultă comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Faptul că persoana vătămată nu a fost de acord cu modalitatea de rezolvare a executării unei hotărâri judecătorești irevocabile nu conduce la concluzia că în cauză au fost comise fapte penale, acesta putând să uzeze de prevederile art. 53 din Legea nr. 188/2000, adresându-se instanței de judecată cu plângere. Ca atare, recursul declarat de persoana vătămată nu este fondat, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.