ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2495/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin încheierea din 13

decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, în opinie majoritară, cererea de suspendare

a executării deciziei civile nr. 1181A din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă U.A.M.C.

În esență, s-a arătat

că opțiunea copiilor de a rămâne cu mama lor nu reprezintă, în sine, un caz special,

de natură să se constituie într-o excepție de la principiul edictat de art. 300

alin. (1) C. proc. civ.

Analiza concordanței măsurii

de încredințare luate de tribunal cu principiul interesului superior al copilului

– fapt care implică și evaluarea de către instanța de recurs asupra corectitudinii

sau incorectitudinii aprecierii Tribunalului, asupra greutății, importanței concrete

a opiniei celor două fetițe, în ansamblul factorilor hotărâtori pentru încredințarea

către unul dintre cei doi părinți, reprezintă un aspect distinct de cadrul procesual

având ca obiect cererea de suspendare, constituind obiect al fondului recursului

declarat.

Potrivit susținerii congruente

a părților, fetițele se află la tată. Or, o eventuală admitere a cererii de suspendare

ar determina o nouă mutare a fetițelor, de această dată, la mamă. În continuare,

situația fetițelor ar rămâne incertă, atât timp cât la acest moment nu se poate

anticipa care va fi soluția finală a procesului: de admitere sau de respingere a

recursului promovat. Este în interesul superior al celor două fetițe ca până la

soluționarea irevocabilă a cauzei să beneficieze de o relativă stabilitate a locuinței,

fără mutări repetate pe parcursul procesului.

În opinia separată s-a

arătat că cererea de suspendare a executării trebuia admisă pentru că, altfel, ar

însemna să fie ignorată total sentința dată pe cale de ordonanță președințială,

definitivă și executorie, prin care minorele au fost încredințate spre creștere

și educare mamei.

2.1. Motive.

Recurenta U.A.M.C. a declarat

recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, critica vizând următoarele

aspecte:

Instanța a pronunțat o

soluție nelegală decurgând din interpretarea greșită a dispozițiilor art. 6 din

Legea nr. 272/2004 din care rezultă faptul că este necesară ascultarea opiniei copilului

și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și gradul său de maturitate.

Din referatele de anchetă

socială și procesul-verbal din 4 iunie 2010, întocmit în dosarul Judecătoriei Buftea

rezultă că minorele și-au manifestat dorința de a rămâne alături de mama lor.

Inspectorii din Compartimentul

de Autoritate Tutelară au statuat că minorele sunt copii inteligenți, cu o gândire

matură.

Prin sentința civilă

nr. 3555 din 04 august 2010, irevocabilă, Judecătoria Buftea i-a încredințat minorele

recurentei, pe cale de ordonanță președințială. Până la soluționarea irevocabilă

a dosarului de divorț minorele sunt încredințate recurentei.

2.2. Analiza recursului.

Recursul este întemeiat

și va fi admis pentru următoarele considerente:

Conform art. 300

alin. (2) C. proc. civ., l

a cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate

dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate.

Întrucât măsura suspendării

executării hotărârii recurate nu este subordonată îndeplinirii vreunei condiții,

pentru admiterea cererii având un astfel de obiect este suficient a se considera

că, prin executare, se produce un prejudiciu, moral sau patrimonial, „debitorului”

executării.

Simetric celor constatate

în etapa procesuală anterioară, instanța de recurs observă că – aspect invocat chiar

de către intimat la termenul din 17 martie 2011 – la data judecării prezentului

recurs minorele încredințate tatălui, prin hotărârea dată în apel, se află în îngrijirea

mamei. Or, s

chimbarea

repetată a locuinței minorelor înainte de soluționarea irevocabilă a cererii accesorii

privitoare la încredințarea lor spre creștere și educare, ar fi de natură să le

afecteze social și emoțional.

Față de cele ce preced,

se impune suspendarea executării

deciziei nr. 1181A din 08 noiembrie 2010 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă,

în partea privitoare la încredințarea minorelor,

până la soluționarea

recursului declarat împotriva acestei hotărâri de către U.A.M.C.

În temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și încheierea din 13 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, va fi modificată în sensul reținut prin dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta U.A.M.C. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în tot încheierea

recurată, în sensul că suspendă executarea deciziei nr. 1181A din 08 noiembrie 2010

a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, până la soluționarea recursului

declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.