ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2436/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 1407/99/2010, numitul D.T. a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei Răducăneni, pronunțată în Dosarul

nr. 295/2006 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694/2006 a Tribunalului

Iași.

În fapt, arată petentul în motivarea cererii, la data de

17 februarie 2010 s-a comunicat sentința civilă nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei

Răducăneni pronunțată în Dosarul nr. 295/2006, rămasă definitivă și irevocabilă

prin decizia civilă nr. 1694 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care

instanța de judecată a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate

eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată

asupra Terenurilor la data de 22 august 2002 pe numele pârâtului D.T., pentru suprafața

de 700 m.p. situată în intravilanul satului P., județul Iași.

Ori, prin această hotărâre s-a ignorat decizia civilă

nr. 398 din 20 mai 2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 9887/2004,

rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 612 din 20 septembrie 2006

a Curții de Apel Iași și învestită cu formulă executorie la data de 28

noiembrie 2008, prin care instanța de judecată a respins cererea privind includerea

în masa de partaj a suprafeței de 30.200 m.p., teren cuprins în titlul de proprietate

din 22 august 2002.

Prin sentința civilă nr. 768 din 07 aprilie 2010 pronunțată

de Tribunalul Iași s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Iași având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit

căruia în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire se va îndrepta

la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărâri

potrivnice.

Verificând actele și lucrările dosarului raportat la cererea

formulată și la dispozițiile legale invocate, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei

Răducăneni, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694 din 17

noiembrie 2006 a Tribunalului Iași s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului

de proprietate eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate

Privată asupra Terenurilor la data de 22 august 2002 pe numele pârâtului D.T., pentru

suprafața de 700 m.p. teren situat în intravilanul satului P., județul Iași.

A susținut revizuentul că prin această hotărâre s-a ignorat

decizia civilă nr. 398 din 20 mai 2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 612 a Curții de Apel Iași prin care s-a respins

cererea privind includerea în masa de partaj a suprafeței de 30.200 m.p. teren cuprins

în titlul de proprietate din 22 august 2002.

Prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit

crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau

mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri

potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Hotărârile potrivnice trebuie să fie pronunțate în aceeași

pricină, trebuind reținută, ca atare, tripla identitate de părți, obiect și cauză

care sunt elementele lucrului judecat.

Prin „una și aceeași pricină" se înțelege deci întrunirea

triplei identități, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, ori în

speță aceasta nu este îndeplinită. Astfel litigiul soluționat prin sentința civilă

nr. 270 din 17 iulie 2009 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă

nr. 1694 a Tribunalului Iași a avut ca obiect o acțiune în constatarea nulității

absolute parțiale a titlului de proprietate din 22 august 2002 emise în numele pârâtului

D.T., iar obiectul litigiului soluționat prin decizia civilă nr. 398 din 20 mai

2005 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 612/2006 a

Curții de Apel Iași l-a constituit partajarea masei succesorale de pe urma defunctei

D.M.

În consecință, invocarea art. 322 pct. 7 presupunând îndeplinirea

cumulativă a tuturor condițiilor (existența unor hotărâri contradictorii, acestea

să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, iar în al doilea proces

să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat), atâta timp cât cea a identității

de obiect nu este îndeplinită cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul D.T.

care nu a fost însă motivat nici în fapt și nici în drept.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale

incidente Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul pentru

considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ. cererea

de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar în conformitate cu art. 304

C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu se pot reține

în speță motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu în susținerea

casării sau modificării deciziei recurate, care să determine incidența dispozițiilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul nu a

fost motivat Înalta Curte de Casație și Justiție, va constata nulitatea acestuia

conform art. 306 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul D.T. împotriva

deciziei civile nr. 296 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.