ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2436/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1407/99/2010, numitul D.T. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei Răducăneni, pronunțată în Dosarul nr. 295/2006 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694/2006 a Tribunalului Iași. În fapt, arată petentul în motivarea cererii, la data de 17 februarie 2010 s-a comunicat sentința civilă nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei Răducăneni pronunțată în Dosarul nr. 295/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care instanța de judecată a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la data de 22 august 2002 pe numele pârâtului D.T., pentru suprafața de 700 m.p.

situată în intravilanul satului P., județul Iași. Ori, prin această hotărâre s-a ignorat decizia civilă nr. 398 din 20 mai 2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 9887/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 612 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași și învestită cu formulă executorie la data de 28 noiembrie 2008, prin care instanța de judecată a respins cererea privind includerea în masa de partaj a suprafeței de 30.200 m.p., teren cuprins în titlul de proprietate din 22 august 2002. Prin sentința civilă nr. 768 din 07 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căruia în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărâri potrivnice. Verificând actele și lucrările dosarului raportat la cererea formulată și la dispozițiile legale invocate, Curtea a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 270 din 12 iulie 2006 a Judecătoriei Răducăneni, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la data de 22 august 2002 pe numele pârâtului D.T., pentru suprafața de 700 m.p.

teren situat în intravilanul satului P., județul Iași. A susținut revizuentul că prin această hotărâre s-a ignorat decizia civilă nr. 398 din 20 mai 2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 612 a Curții de Apel Iași prin care s-a respins cererea privind includerea în masa de partaj a suprafeței de 30.200 m.p. teren cuprins în titlul de proprietate din 22 august 2002. Prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. Hotărârile potrivnice trebuie să fie pronunțate în aceeași pricină, trebuind reținută, ca atare, tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

Prin „una și aceeași pricină" se înțelege deci întrunirea triplei identități, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, ori în speță aceasta nu este îndeplinită. Astfel litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 270 din 17 iulie 2009 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1694 a Tribunalului Iași a avut ca obiect o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 22 august 2002 emise în numele pârâtului D.T., iar obiectul litigiului soluționat prin decizia civilă nr. 398 din 20 mai 2005 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 612/2006 a Curții de Apel Iași l-a constituit partajarea masei succesorale de pe urma defunctei D.M.

În consecință, invocarea art. 322 pct. 7 presupunând îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor (existența unor hotărâri contradictorii, acestea să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat), atâta timp cât cea a identității de obiect nu este îndeplinită cererea de revizuire urmează a fi respinsă. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul D.T. care nu a fost însă motivat nici în fapt și nici în drept. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar în conformitate cu art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. De asemenea, Înalta Curte constată că nu se pot reține în speță motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu în susținerea casării sau modificării deciziei recurate, care să determine incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, constatând că recursul nu a fost motivat Înalta Curte de Casație și Justiție, va constata nulitatea acestuia conform art. 306 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentul D.T. împotriva deciziei civile nr. 296 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.