ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului

București reclamanta N.S. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al sectorului

3, Comisia de Evaluare a Personalului cu Handicap pentru Adulți sector 3, Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 3 anularea deciziei de încadrare

în grad de handicap nr. 11588 din 4 decembrie 2008, anularea certificatului din

13 octombrie 2008 de încadrare în grad de handicap accentuat și obligarea pârâților

să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, care să ateste faptul

că se încadrează în gradul de handicap grav cu însoțitor.

Prin sentința nr. 2278

din 17 iunie 2009 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, motivat de faptul că actele atacate

sunt emise de o autoritate publică centrală pentru care competența este stabilită

expres de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București

prin sentința nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a admis acțiunea reclamantei, așa cum

a fost precizată, în sensul că a fost anulată decizia de încadrare în grad de handicap

nr. 11588 din 4 decembrie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, a fost anulat certificatul din 13 octombrie 2008 emis

de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 și în consecință,

instanța a dispus obligarea pârâților să emită certificat de încadrare în grad de

handicap grad cu însoțitor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a constatat faptul că prin decizia de încadrare în grad

de handicap nr. 4477 din 6 octombrie 2005, reclamanta a fost încadrată în gradul

I de handicap grav cu indemnizație de însoțitor, constatându-se că suferă de diabet

zaharat complicat cu retinopatie proliferativă, malucopatie ischemică, neuropatie,

iar vederea la ambii ochi este de 1/30 cu un câmp vizual îngustat concentric pe

10

0

.

Ulterior a fost emis certificatul

din 13 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost încadrată la gradul de handicap

accentuat.

Împotriva acestui act

reclamanta a formulat contestație, care prin decizia nr. 11588 din 4 decembrie 2008

a fost respinsă, menținându-se încadrarea în gradul de handicap accentuat.

Instanța a constatat că

în niciunul din actele administrative atacate nu se motivează decizia de schimbare

a încadrării în gradul de handicap acordat încă din anul 2005, în condițiile în

care în anul 2008 vederea la ambii ochi este de 1/50 (față de 1/30 în anul 2005),

iar celelalte afecțiuni sunt menționate, deci fără a exista o îmbunătățire a situației

medicale a reclamantei.

Împotriva sentinței civile

nr. 250 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal pârâtele

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul

Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți sector 3 București, prin care s-a solicitat admiterea

căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin motivele de recurs

recurenta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a învederat că hotărârea

atacată este nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel, s-a precizat că, obligând pârâtele la emiterea unui nou certificat

de încadrare în gradul de handicap grav cu însoțitor, instanța de fond a nesocotit

prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, instituția „acordării unui

însoțitor" fiind inexistentă în materia drepturilor persoanelor cu handicap.

Pe de altă parte, s-a evocat că, din analiza celor trei capete ale cererii reclamantei,

se observă că aceasta nu a pretins explicit însoțitor, ceea ce înseamnă că prin

dispozitivul hotărârii primei instanțe s-a acordat mai mult decât intimata a solicitat.

Cu privire la considerentele sentinței atacate, recurenta a arătat că motivele sunt

străine de pricină, atâta vreme cât instanța de fond a criticat fundamentarea actelor

contestate prin prisma unui alt act administrativ, anume decizia Comisiei Superioare

nr. 4477/2005, și a extrapolat situația de fapt (medicală) și norma juridică care

se aplica în anul 2005, respectiv Ordinul MSF nr. 726/2002 la situația de fapt (medicală)

din 2008 și norma juridică corespunzătoare, respectiv Ordinul comun al MMFES și

MSP nr. 762/1992/2007. Sub aspectul fondului cauzei, s-a precizat că în baza dispozițiilor

capitolului II, subcapitolul I din Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007

sunt încadrate în gradul de handicap persoanele cu afecțiuni cronice oculare care

determină cecitatea relativă (VAO sub 1/25) sau cecitatea absolută (VAO = pmm, pl,

fpl) sau/și câmp vizual tubular în jurul punctului de fixație 0-10 grade, iar reclamanta

nu se găsește în această situație, și că deși intimata prezintă și HTA grup de risc

ridicat, boală cardiacă ischemică cu modificări EKG, dislipidemie și obezitate,

aceste afecțiuni nu sunt reținute ca afecțiuni handicapante de criteriile medicopsihosociale

din Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007.

Recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți sector 3 București a relevat că motivul invocat de către

instanța de fond, anume nemotivarea deciziei nr. 11588/2008 emisă de Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți nu are nicio relevanță întrucât,

pe de o parte, lipsa de motivare a deciziei în fapt este o omisiune care nu produce

consecințe juridice, motivarea fiind susținută implicit de secțiunile A și B și

pe de altă parte, lipsa de motivare nu reprezintă o cauză de nulitate în conformitate

cu prevederile din H.G. nr. 430/2008.

Recursurile sunt fondate.

Pentru a-și putea exercita

atribuția de control al legalității actelor administrative, potrivit art. 18 din

Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care

emitentul actului/actelor atacate, în exercitarea puterii sale discreționare, a

ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă

actului administrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ

constituie, indiscutabil, o garanție contra arbitrariului administrației publice,

mai ales în cazul actelor prin care se suprimă sau se restrâng drepturi sau situații

juridice individuale.

Prima instanță a procedat

în mod legal, în cauză, la anularea certificatului din 13 octombrie 2008 emis de

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap sector 3 București prin care

reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat și a deciziei nr.

11588 din 4 decembrie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Națională pentru Persoanele cu

Handicap prin care s-a atestat încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat,

reținându-se în mod corect că aceste acte nu sunt motivate în fapt. într-adevăr,

sunt nelegale și se sancționează cu anularea actelor administrative prin care se

suprimă sau se restrâng drepturi sau situații juridice individuale fundamentate

pe o motivare extrem de sumară și confuză, contravenindu-se astfel dispozițiilor

art. 31 alin. (2) din Constituția României, care impune asigurarea unei informări

corecte a persoanei căreia i se adresează documentul cu privire la problema de interes

individual ce face obiectul manifestării unilaterale de voință a autorității publice.

Autoritățile pârâte nu au prezentat, în cuprinsul actelor contestate de către reclamantă,

rațiunile concrete și detaliate pentru care, urmare reexaminării situației reclamantei

și prin raportare la documentele medicale furnizate de aceasta, au încadrat intimata

în gradul de handicap accentuat, indicarea generică a codului bolii și a codului

handicapului echivalând cu o motivare formală.

Instanța de fond a pronunțat

însă o soluție nelegală atunci când a obligat pârâții la emiterea unui certificat

de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav cu însoțitor, întrucât urmare

anulării actelor contestate pentru vicii de formă controlul de legalitate referitor

la încadrarea reclamantei în grad de handicap va putea fi exercitat numai după emiterea,

cu respectarea cerințelor legale, a unui nou certificat sau, după caz, a unei noi

decizii.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că sunt întemeiate în parte motivele de recurs invocate

în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

admiterea recursurilor declarate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți sector 3 București împotriva sentinței nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și modificarea

în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâților la emiterea în favoarea

reclamantei, în condițiile legii, a unui nou certificat și dacă este cazul, a unei

noi decizii de încadrare în grad de handicap, cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 împotriva sentinței

nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că obligă pârâții la emiterea în favoarea reclamantei a unui nou

certificat și a unei noi decizii de încadrare în grad de handicap.

Menține celelalte dispoziții

al sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.