ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București reclamanta N.S. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al sectorului 3, Comisia de Evaluare a Personalului cu Handicap pentru Adulți sector 3, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 3 anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 11588 din 4 decembrie 2008, anularea certificatului din 13 octombrie 2008 de încadrare în grad de handicap accentuat și obligarea pârâților să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, care să ateste faptul că se încadrează în gradul de handicap grav cu însoțitor.

Prin sentința nr. 2278 din 17 iunie 2009 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, motivat de faptul că actele atacate sunt emise de o autoritate publică centrală pentru care competența este stabilită expres de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București prin sentința nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, în sensul că a fost anulată decizia de încadrare în grad de handicap nr. 11588 din 4 decembrie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a fost anulat certificatul din 13 octombrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 și în consecință, instanța a dispus obligarea pârâților să emită certificat de încadrare în grad de handicap grad cu însoțitor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat faptul că prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4477 din 6 octombrie 2005, reclamanta a fost încadrată în gradul I de handicap grav cu indemnizație de însoțitor, constatându-se că suferă de diabet zaharat complicat cu retinopatie proliferativă, malucopatie ischemică, neuropatie, iar vederea la ambii ochi este de 1/30 cu un câmp vizual îngustat concentric pe 10 0 . Ulterior a fost emis certificatul din 13 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost încadrată la gradul de handicap accentuat. Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestație, care prin decizia nr. 11588 din 4 decembrie 2008 a fost respinsă, menținându-se încadrarea în gradul de handicap accentuat.

Instanța a constatat că în niciunul din actele administrative atacate nu se motivează decizia de schimbare a încadrării în gradul de handicap acordat încă din anul 2005, în condițiile în care în anul 2008 vederea la ambii ochi este de 1/50 (față de 1/30 în anul 2005), iar celelalte afecțiuni sunt menționate, deci fără a exista o îmbunătățire a situației medicale a reclamantei. Împotriva sentinței civile nr. 250 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 București, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin motivele de recurs recurenta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a învederat că hotărârea atacată este nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, s-a precizat că, obligând pârâtele la emiterea unui nou certificat de încadrare în gradul de handicap grav cu însoțitor, instanța de fond a nesocotit prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, instituția „acordării unui însoțitor" fiind inexistentă în materia drepturilor persoanelor cu handicap. Pe de altă parte, s-a evocat că, din analiza celor trei capete ale cererii reclamantei, se observă că aceasta nu a pretins explicit însoțitor, ceea ce înseamnă că prin dispozitivul hotărârii primei instanțe s-a acordat mai mult decât intimata a solicitat.

Cu privire la considerentele sentinței atacate, recurenta a arătat că motivele sunt străine de pricină, atâta vreme cât instanța de fond a criticat fundamentarea actelor contestate prin prisma unui alt act administrativ, anume decizia Comisiei Superioare nr. 4477/2005, și a extrapolat situația de fapt (medicală) și norma juridică care se aplica în anul 2005, respectiv Ordinul MSF nr. 726/2002 la situația de fapt (medicală) din 2008 și norma juridică corespunzătoare, respectiv Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a precizat că în baza dispozițiilor capitolului II, subcapitolul I din Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007 sunt încadrate în gradul de handicap persoanele cu afecțiuni cronice oculare care determină cecitatea relativă (VAO sub 1/25) sau cecitatea absolută (VAO = pmm, pl, fpl) sau/și câmp vizual tubular în jurul punctului de fixație 0-10 grade, iar reclamanta nu se găsește în această situație, și că deși intimata prezintă și HTA grup de risc ridicat, boală cardiacă ischemică cu modificări EKG, dislipidemie și obezitate, aceste afecțiuni nu sunt reținute ca afecțiuni handicapante de criteriile medicopsihosociale din Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007.

Recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 București a relevat că motivul invocat de către instanța de fond, anume nemotivarea deciziei nr. 11588/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți nu are nicio relevanță întrucât, pe de o parte, lipsa de motivare a deciziei în fapt este o omisiune care nu produce consecințe juridice, motivarea fiind susținută implicit de secțiunile A și B și pe de altă parte, lipsa de motivare nu reprezintă o cauză de nulitate în conformitate cu prevederile din H.G. nr. 430/2008. Recursurile sunt fondate.

Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului/actelor atacate, în exercitarea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie, indiscutabil, o garanție contra arbitrariului administrației publice, mai ales în cazul actelor prin care se suprimă sau se restrâng drepturi sau situații juridice individuale.

Prima instanță a procedat în mod legal, în cauză, la anularea certificatului din 13 octombrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap sector 3 București prin care reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat și a deciziei nr. 11588 din 4 decembrie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Națională pentru Persoanele cu Handicap prin care s-a atestat încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat, reținându-se în mod corect că aceste acte nu sunt motivate în fapt.

într-adevăr, sunt nelegale și se sancționează cu anularea actelor administrative prin care se suprimă sau se restrâng drepturi sau situații juridice individuale fundamentate pe o motivare extrem de sumară și confuză, contravenindu-se astfel dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Constituția României, care impune asigurarea unei informări corecte a persoanei căreia i se adresează documentul cu privire la problema de interes individual ce face obiectul manifestării unilaterale de voință a autorității publice. Autoritățile pârâte nu au prezentat, în cuprinsul actelor contestate de către reclamantă, rațiunile concrete și detaliate pentru care, urmare reexaminării situației reclamantei și prin raportare la documentele medicale furnizate de aceasta, au încadrat intimata în gradul de handicap accentuat, indicarea generică a codului bolii și a codului handicapului echivalând cu o motivare formală.

Instanța de fond a pronunțat însă o soluție nelegală atunci când a obligat pârâții la emiterea unui certificat de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav cu însoțitor, întrucât urmare anulării actelor contestate pentru vicii de formă controlul de legalitate referitor la încadrarea reclamantei în grad de handicap va putea fi exercitat numai după emiterea, cu respectarea cerințelor legale, a unui nou certificat sau, după caz, a unei noi decizii.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate în parte motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursurilor declarate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 București împotriva sentinței nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâților la emiterea în favoarea reclamantei, în condițiile legii, a unui nou certificat și dacă este cazul, a unei noi decizii de încadrare în grad de handicap, cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 împotriva sentinței nr. 250 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâții la emiterea în favoarea reclamantei a unui nou certificat și a unei noi decizii de încadrare în grad de handicap. Menține celelalte dispoziții al sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.