ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, la 02

februarie 2009, reclamanta comuna Șiria reprezentată prin Primar a chemat în judecată

pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor

religioase din România și Parohia Ortodoxă Română M., solicitând anularea în parte

a deciziei din 30 decembrie 2008 în sensul respingerii cererii de retrocedare formulată

de pârâta Parohia Ortodoxă Română M. privind retrocedarea Căminului cultural și

a remizei PSI.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în urma cererii de retrocedare din 28 ianuarie 2003, Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din

România i-a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române M., prin decizia arătată, imobilul

înscris în CF M., compus din suprafața de 5755 mp și 3 imobile construite: casă

nefolosită, cămin cultural și remiză PSI.

A arătat reclamanta că

numai terenul și casa sunt proprietatea Parohiei Ortodoxe Române M., Căminul Cultural

și remiza PSI nefiind ridicate din fonduri bisericești ci din fondurile fostei comune

M., astfel că cererea de retrocedare a fost greșit admisă în întregime de către

comisie. Cele două construcții sunt edificate pe suprafața de 902 mp, care excede

suprafeței de 5.755 mp, fiind alăturată acesteia.

Pârâtele au depus întâmpinare

la dosarul cauzei prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că cele

două imobile au fost construite de către Biserica ortodoxă din M., dar au fost preluate

abuziv de către Statul Român.

Pârâta Comisia specială

de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a

invocat prin întâmpinarea sa și excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Arad în soluționarea cauzei raportat la art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000, cu

modificările și completările ulterioare, solicitând declinarea competenței în favoarea

Secției de contencios administrativ fiscal a Curții de Apel Timișoara; excepție

susținută și de către pârâta Parohia Ortodoxă Română M..

Instanța a respins excepția,

în ședința din 9 martie 2009, cu motivarea că dispozițiile din legea specială,

art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/ 2000 sunt aplicabile în speță, față de cele generale

din art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 524 din 15 martie 2010, Tribunalul Arad a admis contestația reclamantei Comuna

Șiria prin Primar și a constatat că imobilele Căminul Cultural M. și remiza PSI

sunt proprietatea Comunei Șiria, prin construire. Prin aceiași sentință s-a anulat

în parte deciziei comisiei din 30 decembrie 2008 în sensul că a fost respinsă cererea

Parohiei Ortodoxe M. de revendicare a clădirilor Căminul Cultural M. și remiza PSI,

situate pe parcela înscrisă în C.F. M., proprietatea Biserici Ortodoxe M., menținând

celelalte dispoziții ale deciziei.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, recurs care a fost admis

prin decizia civilă din 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia menționată, Curtea de Apel Timișoara a casat sentința civilă a Tribunalului

Arad și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță față de dispozițiile

art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 raportat la prevederile art. 10 alin. (1) și

(2) Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19 noiembrie 2010.

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 21 din 20 ianuarie

2011, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut următoarele considerente:

Parohia Ortodoxă Română

M. a formulat o cerere de retrocedare înregistrată din 28 ianuarie 2003 prin care

a solicitat retrocedarea imobilului reprezentat de construcții și teren aferent,

situat în satul M., comuna Șiria, județul Arad, înscris în CF a localității M..

Prin decizia din 30 decembrie 2008 Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România a admis cererea de retrocedare

formulată de Parohia Ortodoxă Română M. și a dispus retrocedarea către aceasta a

imobilului reprezentat de construcții și teren aferent, situat în satul M., comuna

Șiria, județul Arad, înscris în CF a localității M..

Prin art. 2 din decizie

s-a dispus predarea efectivă a imobilului mai sus menționat prin Protocol de predare

primire între deținătorul actual și titularul retrocedării, titularului deciziei

revenindu-i obligația de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor,

ulterioare preluării abuzive, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) O.U.G. nr.

94/000.

Comuna prin Primar a susținut

prin contestația formulată împotriva acestei decizii că este proprietara Căminului

Cultural și a remizei PSI, construcții care au fost ridicate din fondurile comunei,

astfel că în mod greșit s-a reținut de către pârâta Comisia Specială de retrocedare

a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase că imobilele menționate trebuie

retrocedate Parohiei Ortodoxe M..

Curtea a constatat că

în vederea soluționării cererii de retrocedare au fost efectuate două rapoarte de

expertiză tehnice extrajudiciare, și anume: raportul de expertiză tehnică extrajudiciară

și raportul de expertiză, rapoarte solicitate de către Primăria comunei Șiria în

vederea stabiliri vechimii construcțiilor ce au destinația de Cămin Cultural și

Remiză PSI.

În raportul de expertiză

tehnică judiciară s-a stabilit că din corelarea informațiilor culese și a particularităților

tehnice constructive ale clădirii Căminului Cultural existent, rezultă că perioada

de realizare a acestuia cuprinde intervalul anilor 1937-1944.

În raportul de expertiză

tehnică din 2008 s-a concluzionat că din verificările efectuate din teren și informațiile

culese rezultă că construcția reprezentată de remiza PSI a fost edificată în perioada

1936-1946 iar modificările și extinderile ulterioare s-au realizat în perioada 1995-2005.

Constatările făcute de

către experți prin rapoartele de expertiză depuse au fost confirmate și de declarația

martorului Cristea Aurel, declarație dată în fața notarului public autentificată

din 02 aprilie 2008 precum și de înscrisul reprezentând o copie a cronicii Parohiei

Ortodoxe Române din M. de la 1 ianuarie 1932 din care a rezultat că în anul 1937

a început și s-a zidit în roșu Casa Culturală iar în toamna anului 1938 s-a terminat

și Sala mare a Casei Culturale.

Astfel fiind, Curtea a

constatat că din probatoriu administrat cu ocazia analizării cererii de retrocedare

rezultă că ambele construcții reprezentate de Căminul Cultural și remiza PSI au

fost edificate anterior preluării de către Statul Român a imobilului ce face obiectul

cererii de retrocedare și că această situație de fapt a fost recunoscută inclusiv

de către reclamantă în cadrul notelor de ședință depuse în fața Curții de Apel în

ședința publică din 20 ianuarie 2011.

Totodată Curtea a reținut

că în cadrul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a statuat

că cele două construcții sunt construite pe parcelă. Prin același raport s-a statuat

că suprafața terenului înscris în CF M. este de 6.748 mp iar suprafața conform măsurătorilor

este de 6.782 mp.

Prin urmare, prima instanță

a stabilit că cele două construcții au fost edificate care a fost revendicat de

Parohia Ortodoxă Română, fiind construită anterior preluării imobilelor de către

stat respectiv în perioada anilor 1937-1944.

În ceea ce privește susținerea

reclamantei în sensul că cele două construcții au fost edificate de către Comuna

Șiria astfel că titlul de proprietate asupra acestora revine Comunei, Curtea a apreciat

că această afirmație nu este susținută de dispozițiile legale menționate.

Referitor la adăugirile

sau modificările realizate la construcțiilor ulterior preluării abuzive, prima instanță

a considerat că în mod corect prin Decizia din 30 decembrie 2008 revine Parohiei

Ortodoxe Române M. cu obligația de a achita fostului deținător contravaloarea acestora.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Comuna Șiria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și invocând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă susține, în esență, că inițial Comisia Specială de Retrocedare,

care a emis decizia din 3 decembrie 2008 contestată și ulterior instanța de fond

nu au stabilit corect că proprietarul celor două imobile, respectiv al Căminului

Cultural din M. și remizei PSI, este Comuna Șiria, întrucât acestea nu au fost ridicate

din fonduri bisericești, ci din fondurile comunei, cu sprijinul cetățenilor, fapt

care rezultă din declarațiile martorilor L.G. și C.S.. Se menționează și faptul

că Biserica Ortodoxă nu ar fi avut fonduri pentru edificarea celor două construcții

și nici interes în ridicarea unei case de cultură și a unei clădiri ce urma a fi

folosită în evenimente referitoare la stingerea incendiilor.

De asemenea, se precizează

că atât Căminul Cultural din M. și remiza PSI se află în domeniul public al Comunei

Șiria, dat în folosință în anul 1940 pentru a deservi cetățenii localității M..

Se menționează și faptul că prin procesul verbal din 2006 încheiat în ședința Consiliului

Parohial M. depus la dosar, s-a admis că aparține Comunei Șiria Căminul cultural

ce trebuie să fie folosit în serviciul cetățenilor.

Recurenta-reclamantă aduce

critici sentinței atacate și din perspectiva faptului că la emiterea deciziei din

2008 au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (1), (2) și (3) O.U.G. nr. 94/2000,

cu modificările și completările ulterioare, Comisia Centrală neverificând cu temeinicie

calitatea de proprietar a Parohiei Ortodoxe M. asupra Căminului Cultural și a remizei

PSI și nici existența dovezii privind preluarea abuzivă.

Recurenta Comuna Șiria

a formulat și note de ședință prin care menționează că nu există un titlu de preluare

a bunurilor care fac obiectul deciziei de retrocedare din 30 decembrie 2008, iar

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase

din România nu a analizat temeinic cererea din 28 ianuarie 2003 a Parohiei Ortodoxe

M. cu privire la existența actelor juridice care permit încadrarea preluării ca

fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu, a celor două construcții, respectiv Căminul

Cultural și remiza PSI, astfel că decizia menționată a fost emisă cu încălcarea

legii.

Comisia specială de retrocedare

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

considerând sentința recurată ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că

în mod corect s-a constatat că atât Căminul Cultural cât și remiza PSI au aparținut,

anterior preluării abuzive de către Statul Român, Parohiei Ortodoxe Române M..

Cu privire la aplicarea

art. 1 alin. (4) O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, se arată că recurenta nu a răsturnat dovada proprietății solicitante,

Parohia Ortodoxă M., asupra construcțiilor în litigiu, astfel că în mod corect s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din actul normativ menționat.

Parohia Ortodoxă Română

M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentei.

Se precizează că imobilele

în litigiu ce i-au fost retrocedate au fost proprietatea sa, fiind preluate de statul

român în mod abuziv.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de apărările părților, de dispozițiile

legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta

este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat anularea

deciziei din 30 decembrie 2008 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România în ceea ce privește dispoziția

privind retrocedarea către Parohia Ortodoxă Română M. a Căminului Cultural M. și

a remizei PSI.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care

au aparținut cultelor religioase din România, republicată, „Imobilele care au aparținut

cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu,

de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate

în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public, sau în patrimoniul

unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari,

în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.

În accepțiunea Normei

metodologice din 15 septembrie 2005 de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, republicată,

sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobilele

aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor

acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie

1989, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada

preluării.

Conform art. 4 alin. (1)

O.U.G. nr. 94/2000 „(1) Cererile de retrocedare se depun, prin

centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

(2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție

Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate

asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității

de fost proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la

art. 3 alin. (3). (3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate

solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate,

expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția

existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării

abuzive. (4) În absența unor probe contrare, existența și,

după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (5) În aplicarea

prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus

în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume

de proprietar”.

Potrivit Normei metodologice

din 15 septembrie 2005 de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, republicată, respectiv

a art. 4 se precizează că cererea de retrocedare se face distinct pentru fiecare

imobil solicitat și va cuprinde printre altele, indicarea actelor doveditoare de

care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii.

La pct. 3 al Normelor

metodologice se prevede că „pentru stabilirea dreptului de proprietate, persoana

care se pretinde a fi îndreptățită poate depune actele enumerate la art. 4

alin. (3) O.U.G. nr. 94/2000, republicată. În acest caz, depunerea unui singur act

(declarație de martor, expertiză extrajudiciară), nu este suficientă pentru întemeierea

prezumției dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului, la data preluării

abuzive fiind necesară coroborarea mai multor dovezi în acest sens.

Din cuprinsul dispozițiilor

legale menționate anterior, rezultă faptul că pentru a fi dispusă retrocedarea unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în conformitate

cu dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată și ale Normei metodologice de aplicare

a acesteia, se impune ca imobilele să fi fost preluate în mod abuziv, iar solicitanții

să atașeze cererii de retrocedare dovezi în vederea stabilirii dreptului de proprietate

asupra imobilelor pentru stabilirea calității de fost proprietar.

Înalta Curte a solicitat

părților din cauza dedusă judecății să identifice și să depună la dosarul cauzei

titlul în baza căruia bunurile în litigiu care fac obiectul deciziei de retrocedare

din 2008 contestată, au fost preluate de Statul român.

Un astfel de înscris nu

a fost depus la dosarul cauzei.

Prin urmare, în lipsa

unui titlu în baza căruia bunurile ce fac obiectul cererii de retrocedare formulată

de Parohia Ortodoxă M., respectiv Căminul Cultural M. și remiza PSI, au fost preluate

abuziv de Statul român, nu se poate reține că unei astfel de cereri îi sunt aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată.

De altfel, atașat cererii

de retrocedare, solicitanta nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada preluării.

Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât Căminul Cultural cât

și remiza PSI au fost folosite de Comuna Șiria.

În consecință, în mod

greșit, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor

religioase din România a considerat că cererea Parohiei Ortodoxe M. se circumscrie

dispozițiilor art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000, republicată.

O eventuală dispută asupra

dreptului de proprietate cu privire la bunurile în litigiu se poate soluționa pe

calea dreptului comun.

În concluzie, față de

cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și, pe fond, va

admite acțiunea reclamantei, în sensul anulării deciziei din 30 decembrie 2008 emisă

de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 în ceea ce privește dispoziția referitoare

la retrocedarea Căminului Cultural M. și remizei PSI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comuna Șiria prin Primar împotriva sentinței nr. 21 din 20 ianuarie 2011 a Curții

de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și pe fond admite acțiunea reclamantei.

Anulează decizia din 30 decembrie 2008 emisă de

Comisia de aplicare a O.G. nr. 94/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.