ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1967 din 30 septembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care aceasta a solicitat conform precizării acțiunii sale introductive, anularea unor hotărâri judecătorești și a titlurilor executorii emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 200.015.000 lei. Acțiunea a fost întemeiată în drept de către reclamantă, pe dispozițiile art. 953 C. civ. și art. 21 din Constituția României.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență, că textele de lege invocate nu pot constitui temei pentru anularea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nici pentru anularea unor acte cu caracter administrativ-fiscal, nefiind dovedite nici prejudiciile pentru acordarea daunelor solicitate. împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta M.E., cale de atac ce a fost constatată ca perimată, prin decizia nr. 30/ C din 17 februarie 2010 de către Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și asigurări sociale. Astfel, instanța de control judiciar a admis excepția perimării apelului, constatând că sunt incidente prevederile art. 248 și art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât după suspendarea judecării apelului, măsură dispusă prin încheierea din 7 ianuarie 2009, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost lăsată în nelucrare din vina părții timp de un an. împotriva deciziei nr. 30/ C din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și asigurări sociale, a exercitat calea de atac a recursului, reclamanta M.E., criticând-o pentru nelegalitate. La primul termen acordat pentru soluționarea recursului, 23 noiembrie 2010, părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și, față de împrejurarea că nu s-a solicitat în scris judecarea recursului în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata acestei căi de atac, pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 din același cod.

La data de 6 decembrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. cauza a fost,din oficiu, repusă pe rol cu citarea părților, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 248 alin. (1) din același cod. Potrivit dispozițiilor procedurale mai sus evocate, în accepțiunea textului, perimarea este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților, în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată. In definirea perimării, rămânerea pricinii în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de aplicare și asupra căilor de atac.

Constatând că de la data suspendării judecății recursului, măsură luată prin încheierea din 23 noiembrie 2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, părțile nu au înțeles să mai efectueze niciun act de procedură este de observat că pricina a rămas în nelucrare, aspect imputabil părților care nu au dovedit stăruință în judecată. Față de împrejurarea că această atitudine culpabilă durează de mai mult de un an, termen imperativ stipulat de legiuitor și împlinit în cauză pentru a interveni sancțiunea, Înalta Curte va constata, din oficiu, perimat recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 30/ C din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 februarie 2012.