ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2012

HOTĂRÂRE
07.02.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1967 din 30 septembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția civilă,

a respins acțiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care aceasta a

solicitat conform precizării acțiunii sale introductive, anularea unor hotărâri

judecătorești și a titlurilor executorii emise de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, cu obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și

morale în cuantum de 200.015.000 lei.

Acțiunea

a fost întemeiată în drept de către reclamantă, pe dispozițiile art. 953 C.

civ. și art. 21 din Constituția României.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în

esență, că textele de lege invocate nu pot constitui temei pentru anularea unor

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nici pentru anularea unor

acte cu caracter administrativ-fiscal, nefiind dovedite nici prejudiciile

pentru acordarea daunelor solicitate.

împotriva

sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta M.E., cale de atac ce a fost

constatată ca perimată, prin decizia nr. 30/ C din 17 februarie 2010 de către

Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și

asigurări sociale.

Astfel,

instanța de control judiciar a admis excepția perimării apelului, constatând că

sunt incidente prevederile art. 248 și art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

întrucât după suspendarea judecării apelului, măsură dispusă prin încheierea

din 7 ianuarie 2009, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza

a fost lăsată în nelucrare din vina părții timp de un an.

împotriva

deciziei nr. 30/ C din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și asigurări

sociale, a exercitat calea de atac a recursului, reclamanta M.E., criticând-o

pentru nelegalitate.

La

primul termen acordat pentru soluționarea recursului, 23 noiembrie 2010,

părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și, față de împrejurarea că nu

s-a solicitat în scris judecarea recursului în lipsă, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata

acestei căi de atac, pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2

din același cod.

La

data de 6 decembrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. cauza a fost,din oficiu, repusă pe rol cu citarea părților, pentru a se

verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 248 alin. (1) din

același cod.

Potrivit dispozițiilor procedurale mai sus evocate, în

accepțiunea textului, perimarea este reglementată de legiuitor ca o sancțiune

aplicată părților, determinată de atitudinea culpabilă a acestora, manifestată

tocmai prin lipsa de stăruință a părților, în soluționarea litigiului, având un

caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

In

definirea perimării, rămânerea pricinii în nelucrare și culpa părții sunt două

elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de aplicare

și asupra căilor de atac.

Constatând că de la data suspendării judecății recursului,

măsură luată prin încheierea din 23 noiembrie 2010 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, părțile nu

au înțeles să mai efectueze niciun act de procedură este de observat că pricina

a rămas în nelucrare, aspect imputabil părților care nu au dovedit stăruință în

judecată.

Față de împrejurarea că această atitudine culpabilă durează

de mai mult de un an, termen imperativ stipulat de legiuitor și împlinit în

cauză pentru a interveni sancțiunea, Înalta Curte va constata, din oficiu,

perimat recursul.

ÎN

D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 30/ C din

17 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 07 februarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2013
Decizia nr. 822/2013 Dosar nr. 823/36/2010 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Decizia civilă nr. 347/CA din 27 mai 2010, pronunțată de Cu
ÎCCJ 2012-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5310/2012
faptul că intimatul nu a contestat legalitatea Deciziei nr. 210/2010 cel puțin sub aspectul datei cu care au încetat raporturile sale de serviciu, respectivul act administrativ producându-și efecte juridice depline la expirarea termenului d
ÎCCJ 2009-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2009
cția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 septembrie 2009 a admis această cerere, dispunând suspendarea executării actelor administrativ fiscale nr. 81892 din 19 iulie 2007 și nr. 82689 din 26 iulie 2007 emise
ÎCCJ 2010-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2010
.C.Z., a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta I.C.Z., a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și a respins acțiunea formulată de reclaman
ÎCCJ 2011-01-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2011
nu a constituit o alegere liberă, de natură a lăsa fără obiect acțiunea în anularea ordinului, justificând în continuare interesul de a obține anularea acestuia. 2. Apărările formulate în cauză de către pârâți Prin întâmpinarea formulată, p
Sursă