ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de

față,

În baza actelor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1298 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Tg.

Mureș în Dosar nr. 16.254/320/2010 s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. achitarea inculpatului

S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită

de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

În temeiul art. 18

1

C. pen.

raportat la art. 91 lit. c) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului S.D. o

amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

În temeiul art. 192 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de către stat (250 lei pentru faza de judecată și

250 lei pentru faza de urmărire penală), din care, în temeiul art. 189 C. proc.

pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în faza de

judecată și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în

faza de urmărire penală vor fi avansate din contul special al Ministerului

Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului Mureș.

În fapt s-a reținut că la 18 noiembrie 2010

în jurul orelor 15:00, inculpatul S.D. a intrat în farmacia „Sensiblu” din

Municipiul Târgu Mureș, cu intenția de a sustrage bunuri pe care să le vândă. De

pe raft a luat 4 cutii cu cremă de corp „T.” pe care le-a introdus în sacoșă și

a ieșit din farmacie. În momentul ieșirii senzorii instalați pe produse au

declanșat alarma, martora F.H.I. a alergat după inculpat, l-a oprit și i-a

cerut să-i arate ce bunuri a sustras din farmacie, să-i arate ce are în plasă.

Valorarea bunurilor sustrase este de 199,20 lei. Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei.

Împotriva sentinței a declarat apel la 16

noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, cauza fiind

înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș la data de 07 decembrie 2010 sub

nr. 16254/320/2010.

Prin decizia penală nr. 28/ R din 19 ianuarie

2011 Curtea de Apel Tg. Mureș a calificat calea de atac formulată ca fiind apel

și în consecință, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Mureș.

Invocând dispozițiile art. XXIV alin. (2) din

Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel a motivat că din prevederile acestui text de

lege rezultă în mod neechivoc că procesele în curs de judecată la data

schimbării competenței vor continua să fie judecate de instanțele inițial

sesizate, competența instanțelor stabilită prin Legea nr. 202/2010,

aplicându-se doar cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în

vigoare a acestei legi.

S-a arătat că, competența funcțională se va

aplica numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în care judecătoria

a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se

pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a „ legii micii reforme”.

În situația în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010, sentințele pronunțate cu privire la infracțiunile pentru

care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu sunt supuse apelului care va

fi judecat de tribunal, decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de

apel.

Având în vedere că Legea nr. 202/2010 a

intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar textul de lege se referă la

sesizarea primară a instanței, prin rechizitoriu, și nicidecum la sesizările

derivate, prin căile de atac, a constatat că în speță instanța de fond a fost

sesizată la data de 22 noiembrie 2010, astfel că se aplică dispozițiile legii

vechi și prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să soluționeze apelul

declarat în cauză de către Parchet.

Prin decizia penală nr. 142/ A din 23 martie

2011, Tribunalul Mureș, în temeiul art. 42 C. proc. pen., art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen. modificat și art. XXIV din Legea nr. 202/2010, a admis

excepția de necompetență materială de a soluționa recursul formulat de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș.

În baza art. 43 alin. (3) teza a II-a C.

proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență .

Relativ la calificarea căii de atac declarată

de procuror intitulată „apel”, tribunalul a constatat că în cauză este vorba de

un recurs iar competența aparține conform art. 28

1

pct. 3 C. proc.

pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010

Curții de Apel Tg. Mureș.

În opinia tribunalului, contrar celor

specificate în considerentele deciziei penale nr. 28/R din 19 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Tg. Mureș, dispozițiile referitoare la competența instanțelor

Codul de procedură penală (modificat) se aplică și cauzei de față, instanța de

control judiciar fiind sesizată cu recursul parchetului după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 deci după data de 25 noiembrie 2010. Textul de

lege enunțat la art. XXIV din Legea nr. 202/2010, se arată în motivarea

deciziei tribunalului, nu se referă doar la sesizarea primară a instanței, prin

rechizitoriu, ci și la sesizările derivate apel - recurs, cum este în cazul din

speță.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Tg.Mureș și

Tribunalul Mureș, constată că prima instanță este competentă material să

soluționeze recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 1298 din 25

noiembrie 2010 a Judecătoriei Tg.Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1)

din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de

intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Din economia acestor dispoziții legale, cu

caracter tranzitoriu, rezultă clar, fără echivoc, că acestea se referă doar la

hotărârile penale pronunțate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

202/2010.

Ca atare, nu prezintă interes data la care a

fost sesizată instanța cu soluționarea în fond a cauzei, relevant în acest caz

fiind momentul în care este pronunțată hotărârea.

Cum legea stabilește că hotărârile pronunțate

înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac prevăzute de

legea sub care a început procesul, per a contrario în cazul hotărârilor

pronunțate după intrarea în vigoare a legii sunt incidente normele de procedură

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

În mod greșit Curtea de Apel Tg. Mureș a

invocat incidența dispozițiilor art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010

pentru soluționarea negării de competență.

Aceste dispoziții legale se referă la

competența funcțională a instanțelor care este determinată de momentul

sesizării instanței.

Primele două alineate ale art. XXIV din Legea

nr. 202/2010 se referă la materii total diferite și anume în timp ce

dispozițiile alin. (1) reglementează căile de atac incidente, determinate în

raport de momentul pronunțării hotărârii, alin. (2) vizează normele de

competență incidente determinate în raport de momentul sesizării instanței cu

soluționarea în fond a cauzei.

Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV

alin. (1) mai sus enunțate rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile

nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor

prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificate prin legea

menționată.

Per a contrario, hotărârile pronunțate în

cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse

căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de

Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță data sesizării

instanței de judecată.

Sentința penală a Judecătoriei Tg. Mureș,

fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 se încadrează în

categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit Legii nr. 202/2010, sunt

supuse numai căii de atac a recursului art. 385

1

alin. (1) lit. a)

modificat prin art. XVIII pct. 46, a cărui soluționare este de competența

curții de apel conform art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen. modificat prin

art. XVIII pct. 9 din legea „micii reforme”.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș,

instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe inculpatul S.D. în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministrului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie

2011.