ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamanta S.C. D.G.P. S.R.L. Constanța, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și

Agenția Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, a solicitat obligarea acestora din urmă să

răspundă la contestația administrativă formulată de către aceasta împotriva

Deciziei de Regularizare pentru regularizarea situației nr. 92 din 22 iunie

2010 sub sancțiunea unor daune - cominatorii în cuantum de 1.000 RON/zi de

întârziere, obligarea la plata unor daune-compensatorii în cuantum de 6.653.580

RON și 1.061.683,40 dolari în echivalent RON, calculate până la data

introducerii cererii de chemare în judecată, obligarea la plata

daunelor-interese de la data introducerii cererii de chemare în judecată până

la comunicarea răspunsului efectiv la contestația administrativă precum și

obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța (D.R.A.O.V) a emis decizia de regularizare prin care a obligat-o să

achite încă o dată toate obligațiile rezultate din operațiunile cercetate, la

care se adaugă majorări de întârziere.

Mai arată că

împotriva aceste decizii a formulat contestație administrativă în acord cu

dispozițiile art. 205 și urm. C. proc. fisc., însă aceasta nu a fost

soluționată în termenul legal și nici ulterior. Întrucât contestația nu a fost

soluționată pe calea administrativă, a înțeles să formuleze și în fața

instanței, cauză înregistrată sub nr. 1162/36/2010, însă aceasta a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Sentința instanței de

fond

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 83/CA pronunțată în data

de 7 martie 2011, a luat act că reclamanta S.C. P. S.R.L., în contradictoriu cu

pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și

Agenția Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect obligația de a face, a renunțat

la capetele de cerere 2 și 3 și a admis excepția lipsei de interes având ca

obiect obligarea pârâtei să-i răspundă la contestația administrativă.

Prin aceeași

sentință, a respins acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes și a

obligat pârâta Agenția Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor către reclamantă la 5.208 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes a capătului principal al cererii (obligarea

intimaților să răspundă la contestația administrativă, instanța a constatat că

până la pronunțarea prezentei hotărâri reclamanta a adus la cunoștință că

această cerere a fost soluționată prin Decizia nr. 34 din 1 noiembrie 2011

emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, astfel că

demersul său judiciar apare ca lipsit de interes.

Totodată, a constatat

că reclamanta a renunțat la judecarea capetelor de cerere (2 și 3) referitoare

la plata daunelor compensatorii și interese astfel că, în temeiul art. 246 C.

proc. civ., a lua act de această renunțare.

În ceea ce privește

acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a constatat culpa procesuală a

pârâtei, în sensul că reclamanta a suportat cheltuielile de judecată datorită

conduitei pârâtei, care nu a înțeles să soluționeze contestația în termenul

legal.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Administrare

Fiscală, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență pentru

următoarele motive:

- În mod nelegal

instanța a admis cererea contestatoarei de obligare a recurentei la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 5.208 RON în condițiile în care a luat act

de faptul că reclamanta a renunțat la capetele de cerere 2 și 3 din acțiune și

a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluționarea

contestației administrative, având în vedere că nu s-a reținut nici o culpă

procesuală Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În acest sens se

arată, instanța de fond nu a avut în vedere că nu sunt întrunite prevederile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., nici aspecte privind reaua credință,

comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a dreptului procesual nu pot fi

reținute.

- În aprecierea

cuantumului onorariului, instanța de fond trebuie să aibă în vedere atât

valoarea pricinii și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă

presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum

complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Consideră recurentul

că sunt aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc. civ. - prin aprecierea culpei

procesuale.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Apărarea intimatului

Intimata-reclamantă

S.C. D.G.P. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat

respingerea acestuia ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele motive:

Reclamanta S.C. D.G.

P. S.R.L. a formulat contestație administrativ fiscală, în temeiul art. 205 C.

proc. fisc. împotriva Deciziei de regularizare din 22 iunie 2010 încheiată de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale (D.R.A.O.V.) Constanța,

la data de 7 iulie 2010.

Recurenta, ca organ

de soluționare a contestației formulate de reclamantul-intimat trebuia să o

soluționeze în termen de 45 de zile conform art. 70 C. proc. fisc. de la data

înregistrării cererii, însă a soluționat-o la data de 1 februarie 2011, fiind

deci în culpă, în întârziere.

Reclamanta-intimată

la data de 8 decembrie 2010 a introdus prezenta acțiune - solicitând obligarea

pârâților-intimați la soluționarea contestației.

Alături de această

acțiune, reclamanta a mai promovat și alte acțiuni de anulare directă a

Deciziei de Regularizare și respectiv de suspendare a executării acesteia,

plătind cauțiune 300.000 RON, pentru a promova o reacție din partea

autorităților intimate.

În raport de aceste

împrejurări, se constată că recurentul era pus în întârziere pentru

nesoluționarea în termen a contestației și instanța de fond în mod corect a

apreciat că reclamanta a suportat cheltuielile de judecată datorită conduitei

pârâtei care a soluționat tardiv contestația, peste termenul legal.

În consecință,

apreciind că a existat o culpă procesuală a recurentului-pârât în declanșarea

acțiunii de fond, sunt deplin aplicabile prevederile art. 274 C. proc. civ.,

neavând relevanță că s-a renunțat la capetele 2, 3 de cerere și că s-a respins

ca lipsită de interes acțiunea.

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

Sentinței nr. 83/CA din 7 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL