ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2399/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 218/CA din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Constanța - secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

formulată de reclamanta C.E. și, anulând hotărârea nr. 5743 din 29 decembrie

2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a constatat că

reclamanta are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că soțul

reclamantei s-a născut la data de 20 septembrie 1942, în localitatea Cearmulia

de Sus, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de

la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră strămutați din

Bulgaria în România.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că reclamanta,

nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a

născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a suferit persecuțiile,

nefiind efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că soțul defunct

al reclamantei s-a născut la data de 20 septembrie 1942, în localitatea

Cearmulia de Sus județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră

strămutați din Bulgaria în România.

Fiind

născut în perioada refugiului familiei sale, soțul defunct al reclamantei a

împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că

reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Totodată,

reclamanta are calitate de soție supraviețuitoare a soțului său refugiat C.P.,

fiind astfel beneficiara drepturilor prevăzute de art. 3 din legea nr. 189/2000.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței nr. 218

din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța - secția comercială, administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2012.