ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1623/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercială Cluj, prin sentința comercială

nr. 6142 din 19 octombrie 2010, a admis excepția invocată de pârâtă SC B.S. SRL

privind inadmisibilitatea petitului nr. 3 din acțiunea principală, acțiune formulată

de către reclamantele I.E. și M.M. și a respins acest petit ca fiind inadmisibil.

A fost admisă în parte

acțiunea principală și constatată nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 20

ianuarie 2009 a asociatului unic al pârâtei.

De asemenea, s-a constatat

nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat din 20 ianuarie 2009 și dispusă

radierea înregistrărilor efectuate în baza lui în Registrul Comerțului.

A fost obligată pârâta

să plătească reclamantelor suma de 1.038,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A mai fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale active, cu privire la petitul nr. 1 al cererii reconvenționale,

excepție invocată de către reclamante.

În final, a fost admisă

excepția inadmisibilității cererii reconvenționale întemeiată pe dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., invocată de către reclamante și respinsă cererea reconvențională

formulată de către pârâta SC B.S. SRL ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a găsit neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale cu privire

la petitul nr. 1 al cererii reconvenționale, prin prisma faptului că instanța a

fost învestită doar cu o cerere de constatare a existenței acestei clauze, în contextul

în care pârâta doar se apără prevalându-se de un fapt.

A fost găsită însă întemeiată

excepția inadmisibilității invocată de către reclamante și întemeiată pe dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., prin aceea că eficiența clauzei testamentare poate fi analizată

doar în cadrul unei acțiuni în realizare, respectiv în dezbatere succesorală, acțiune

care deja există suspendată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca. Nu se poate constata

clauza și eficiența acesteia și nici eventualul drept la despăgubiri al reclamantelor

I.E. și M.M., atâta timp cât această chestiune este implicit litigioasă.

Cu privire la excepția

invocată de către pârâtă, aceea de inadmisibilitate a petitului nr. 3 din acțiunea

principală, a fost admisă, apreciind că împotriva încheierii judecătorului delegat

se poate formula doar recurs în 15 zile de la publicare.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că atât reclamantele, cât și B.I.M., au certificat care le constată calitatea

de moștenitori legali după defunctul unic asociat al pârâtei, iar înscrisul „Notă”

de care se prevalează pârâta nu are dată certă, putând fi apreciat pro causa. În

niciun caz nu se poate aprecia ca dată certă data decesului, această solicitare

fiind lipsită de temei legal.

În concluzie, în baza

art. 132 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 191, 192 și 196 din aceeași lege

a fost admisă doar în parte acțiunea principală și s-a constatat nulitatea absolută

a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 a asociatului unic al pârâtei, având în vedere

că s-a dovedit că pârâta are de fapt și de drept trei asociați, modificarea actului

constitutiv fiind decisă fără convocarea adunării generale a asociaților.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 149

din 08 septembrie 2011 a respins apelurile declarate de SC B.S. SRL, I.E. și M.M.

împotriva sentinței comerciale nr. 6145 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial

Cluj, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei civile

nr. 149 din 08 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC B.S. SRL Cluj

Napoca care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantelor I.E.

și M.M., cu consecința admiterii cererii reconvenționale.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-a evocat împrejurarea că nu există niciun petit al intimatelor în realizarea

dreptului pretins, ci numai în constatarea nulității absolute, o astfel de acțiune

fiind inadmisibilă conform prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Legea nr. 31/1990 instituie

obligația pentru asociați de a participa atât la beneficii, cât și la pierderi,

ori această prevedere imperativă contrazice posibilitatea din dreptul comun de a

accepta o moștenire sub beneficiu de inventar.

Soția supraviețuitoare

B.I.M. a acceptat succesiunea pur și simplu, iar existența scriptului intitulată

„Notă”, care este echivalentul unei hotărâri de asociat unic, cu privire la inserarea

unei clauze testamentare, le anulează intimatelor vocația succesorală asupra părților

sociale ale defunctului la SC B.S. SRL.

Reclamantele-intimate

I.E. și M.M. în acest moment nu au calitate procesuală activă, nu sunt și nici nu

erau în posesia unui act constatator, în speță un certificat de moștenitor sau o

hotărâre judecătorească definitivă care să ateste calitatea de moștenitor, cotele

ce le revin din patrimoniul defunctului, cât și masa succesorală.

Intimatele-reclamante

I.E. și M.M., au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă

SC B.S. SRL, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul

declarat, pentru următoarele considerente:

Documentația existentă

la dosarul cauzei atestă că unicul asociat al SC B.S. SRL a fost B.I., care a decedat

la data de 01 octombrie 2008.

Corect au procedat instanțele

judecătorești anterioare atunci când au admis acțiunea principală numai în parte,

constatând nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat din 20 ianuarie 2009

și a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 a asociatului unic al SC B.S. SRL.

Nu poate fi primită apărarea

constantă a pârâtei, reluată și în motivele de recurs, potrivit căreia ar avea relevanță

în stabilirea situației de fapt și de drept, în speță acceptarea succesiunii sub

beneficiu de inventar de către reclamante, prin aceea că efectul acceptării sub

beneficiu de inventar constă cu precădere în consolidarea retroactivă a calității

de moștenitor, acceptantul devenind dobânditor al bunurilor ce se află în masa succesorală.

Așa cum o dovedesc declarațiile

de acceptare sub beneficiu de inventar din 31 octombrie 2008 autentificate de BNP

D.O. din Orșova, reclamantele M.M. și I.E., în calitatea de surori ale defunctului

B.I., au acceptat în mod expres și în termen legal succesiunea. Ulterior, a fost

eliberat certificatul de calitate de moștenitor din 08 ianuarie 2009 de BNP M.P.

din Cluj Napoca care certifică că de pe urma defunctului B.I. sunt moștenitori legali

M.M. și I.E., alături de soția supraviețuitoare B.I.M.

Din această perspectivă,

hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2009, prin care B.I.M., în calitatea de moștenitor

legal a hotărât singură continuarea activității SC B.S. SRL și modificarea actului

constitutiv în sensul că aceasta devine asociat unic și administrator cu puteri

depline, se bucură de o vădită nelegalitate, regimul sancționator fiind nulitatea

absolută.

Mai mult, actul constitutiv

al SC B.S. SRL are inserată clauza potrivit căreia transmiterea părților sociale

se realizează conform art. 150 din Legea nr. 31/1990, inclusiv prin succesiune.

Acțiunea în constatare

are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantelor, iar

potrivit reglementărilor art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acțiunii în

constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată

să ceară realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu

se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.

Din cele expuse, rezultă

că acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în constatare,

art. 111 C. proc. civ. determinând prin conținutul său principiul subsidiarității

acțiunii în constatare.

Acțiunea reclamantelor

de a se constata nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 și a

actului constitutiv din 20 ianuarie 2009 actualizat al SC B.S. SRL este perfect

admisibilă, prin prisma interesului evident în această direcție, în valorificarea

drepturilor lor legitime.

Susținerea recurentei-pârâte

în legătură cu greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active

reclamantelor, nu-și au corespondent în probațiunea administrată.

Atât doctrina, cât și

jurisprudența au evidențiat că întotdeauna calitatea procesuală presupune existența

unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului

în raportul juridic dedus judecății – calitate procesuală activă, aceste elemente

regăsindu-se fără putere de tăgadă în prezenta cauză, calitatea de moștenitoare

fiind conferită de certificatul de moștenitor analizat anterior.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimate.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.S. SRL împotriva

deciziei civile nr. 149 din 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B.S. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 149/2011 de la 08

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 martie 2012.