ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5408/2012

Prin acțiunea civilă

înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. 676/208 din 12 februarie 2007,

reclamantul Composesoratul Obștei Rugi prin T.I. ș.a. în contradictoriu cu

pârâții B.A., B.V., D.P., D.A. și S.S. au solicitat instanței pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra imobilelor

înscrise în CF 372 Rugi, nr. top. 588/a/2 - 595/b/l, 604, 610 Pădure în culoare

și Măcicaș în suprafață de 1259 m.p.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, antecesorii persoanelor ce alcătuiesc

composesoratul au încheiat cu pârâții contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai

1946, însă actul nu a mai fost înscris în cartea funciară.

În cauză, Direcția

Silvică Reșița a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a

solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul a urmat procedura specială

reglementată de Legea nr. 18/1991, demersul său fiind respins irevocabil.

Prin Sentința civilă

nr. 2261 din 23 noiembrie 2007, Judecătoria Caransebeș a respins cererea de

chemare în judecată formulată de reclamantul Composesoratul Obștei Rugi și

cererea de intervenție în interes propriu formulată de Direcția Silvică Reșița.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul Composesoratul obștei Rugi criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

La termenul de

judecată din data de 13 martie 2009, valoarea bunului în litigiu a fost

indicată ca fiind de 205.000.000 ROL.

Prin Decizia civilă

nr. 105 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, având în

vedere valoarea litigiului astfel cum a fost indicată de reclamant, a anulat

sentința apelată și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de Tribunalul

Caraș-Severin.

Cauza a fost

înregistrată sub Dosar nr. 6761/1/208/2007.

În raport de valoarea

litigiului, prima instanță a pus în vedere reclamantului să completeze taxa de

timbru cu suma de 170.200 RON și timbru judiciar de 4 RON, sub sancțiunea

anulării acțiunii ca insuficient timbrată.

Reclamantul

Composesoratul Obștei Rugi a formulat cerere de scutire taxă de timbru, ce a

fost respinsă prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 149 din 15 februarie 2011, Tribunalul Caraș-Severin a anulat ca insuficient

timbrată cererea de chemare în judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, deși i s-a pus în vedere reclamantului să

completeze taxa de timbru datorată, acesta nu s-a conformat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul Composesoratul Obștei Rugi criticând-o ca

nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit i-a fost respinsă cererea de

scutire la plata taxelor de timbru, câtă vreme este o persoană juridică și nu

realizează nici un fel de venit, fiind incidente dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului.

Prin Decizia civilă

nr. 953/A din 15 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul Composesoratul Obștei

Rugi împotriva Sentinței civile nr. 149 din 15 februarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că apelantul-reclamant nu a contestat cuantumul

taxelor de timbru datorate și nu a atacat încheierea de ședință din 28 ianuarie

2011, pe calea specială a reexaminării conform dispozițiilor art. 21 alin. (4)

din Legea nr. 146/1997, încheierea de respingere a cererii de scutire taxă

judiciară timbru rămânând astfel irevocabilă.

A mai apreciat că nu

pot fi primite susținerile apelantului-reclamant potrivit cărora, în cazul

persoanelor juridice legea prevede acordarea de ajutor public sub forma

scutirii de plata taxelor judiciare întrucât legea nu reglementează o astfel de

situație, ci doar o reducere, eșalonare sau amânare conform art. 21 din Legea

nr. 146/1997.

Or, o cerere în acest

sens nu a fost formulată de apelantul-reclamant.

Nici sub aspectul

invocării Convenției și a practicii Curții europene a drepturilor omului,

apelul reclamantului a fost considerat ca neîntemeiat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Composesoratul Obștei Rugi

susținând următoarele critici de nelegalitate:

Composesoratul Obștei

Rugi nu figurează în evidențele Primăriei Păltiniș cu bunuri impozabile sau cu

venituri proprii, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de scutire de

la plata taxei de timbru în cuantum de 170.200 RON.

Prima instanță a

respins cererea motivând că membrii Composesoratului nu au dovedit faptul că nu

au venituri pentru a beneficia de scutire de plata taxei de timbru.

Or, reclamant în

prezenta cauză este persoana juridică Composesoratul Obștei Rugi și nu

persoanele fizice care sunt membrii Composesoratului.

în aceste condiții,

trebuiau analizate actele aflate la dosar, respectiv: statutul, actul

constitutiv, adeverința eliberată de Primăria Păltiniș, de unde rezultă că

reclamantul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri proprii.

A mai susținut

recurentul că la data de 9 februarie 2011 a formulat o cerere de reexaminare a

încheierii de respingere a cererii de scutire de plată a taxelor de timbru,

neavând cunoștință dacă a fost soluționată sau nu.

În privința

jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, recurentul a susținut că

dreptul de acces la justiție este garantat de art. 6 din Convenție, că acest

drept nu este absolut, poate face obiectul unor limitări, dar restricțiile

financiare nu trebuie să aibă ca efect punerea unei persoane fizice sau

juridice în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile pe calea acțiunilor

judecătorești.

Or, în speța de față,

nefiind scutiți de plata taxelor de timbru se vor afla în imposibilitatea de

a-și valorifica drepturile în fața unei instanțe judecătorești.

În consecință,

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, dat fiind că

această instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare.

Prin întâmpinare,

intimata-pârâtă Direcția Silvică Caraș-Severin a invocat excepția nulității

recursului întrucât criticile formulate de reclamant nu se încadrează în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Deși

recurentul-reclamant nu încadrează în drept criticile formulate, Înalta Curte

nu poate constata nulitatea recursului declarat, deoarece dezvoltarea motivelor

de recurs face posibilă încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauza de față este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce

succed.

Potrivit art. 21

alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată poate acorda persoanelor

juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări

pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri

introduse la instanțele judecătorești în anumite situații reglementate de actul

normativ menționat.

În condițiile art. 21

din Legea nr. 146/1997, „asupra cererii de acordare a facilităților la plata

taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată

în camera de consiliu.

Încheierea se

comunică solicitantului și părții adverse.

Împotriva încheierii,

părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la

data comunicării încheierii".

În speță, prin

încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin a fost respinsă cererea de scutire la plata taxelor judiciare de

timbru formulată de Composesoratul Obștei Rugi (f. 447 dosar fond).

Încheierea de ședință

a fost comunicată părților la data de 4 februarie 2011.

Împotriva încheierii

de respingere a cererii de scutire la plata taxelor judiciare de timbru

reclamantul nu a înțeles să o atace pe calea specială a reexaminării conform

dispozițiilor art. 21

1

alin. (4) din Legea nr. 146/1997, încheierea

de respingere rămânând astfel irevocabilă.

Așa fiind, este

nefondată critica recurentului că ar fi formulat la data de 9 februarie 2011 o

cerere de reexaminare în condițiile în care nu a făcut această dovadă.

Este nefondată și

critica potrivit căreia reclamantului i s-ar fi încălcat dreptul de recurs la

justiție în sensul reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului.

Dreptul de a se

adresa liber unui tribunal, în sensul art. 6 din Convenție, implică

obligativitatea părții interesate de a respecta prevederile instituite de state

pentru a obține recunoașterea și protecția dreptului material pretins.

Aplicarea normelor de

drept stabilite de lege garantează siguranța socială și nu poate constitui

niciun motiv de încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție

și nici un motiv de discriminare, cât timp aceeași normă de drept (în speță,

cea referitoare la obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru) se

aplică tuturor persoanelor care reclamă o încălcare a dreptului lor.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Composesoratul Obștei Rugi, prin T.I., R.N., R.I., S.M.,

D.M., R.P., T.P., R.P., I.P., S.M., I.I., G.A., L.G., I.l., T.M., T.l., R.M.,

B.M., B.A., B.l., P.E., P.P., G.P., T.S., B.T., I.A.R., I.E., L.M., L.M., I.l.,

P.A., D.A., B.M., G.L., R.V., R.R., F.l., L.F., B.B.R., B.V., P.M., S.P., G.P.,

B.V., F.P., R.V., D.V., F.l., S.M.A., L.V., M.V. împotriva Deciziei nr. 953/A din

15 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG