ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2103/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanta SC U. SA, în

contradictoriu cu pârâta B.T. - Sucursala Slobozia, a solicitat instanței să se

dispună deblocarea contului reclamantei deschis la sediul pârâtei, în vederea

efectuării plății drepturilor salariale către angajații săi, prin acordarea

unui nou termen de 6 luni prevăzut de Codul de procedura civilă, datorită

nerespectării inițiale a acestui termen și respectiv obligarea pârâtei la plata

sumei de 1.000 RON, reprezentând despăgubiri morale aduse prin nerespectarea

acestui drept, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că în

calitatea sa de operator de servicii de gospodărie comunală, are deschis contul

de disponibil la B.T. pentru încasarea sumelor provenite din efectuarea

serviciilor specifice acesteia, că în data de 15 aprilie 2009, executorul

judecătoresc a înființat poprire pe contul de disponibil deschis la B.T. pentru

suma de 14.242.394,61 RON, reprezentând datorii acumulate în decursul timpului

către SC A. SA și SC D.S. SA și că în urma înștiințării de înființare a

popririi, B.T. refuză nejustificat deblocarea sumelor necesare pentru plata

salariaților U. SA, cu motivația că au adresa de înființare a popririi pe

contul societății reclamante.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

1.000 RON reprezentând daune morale, motivat de faptul că prin blocarea

contului s-a aflat în imposibilitatea reală de a achita drepturile salariale și

obligațiile aferente către bugetul de stat.

Pârâta legal citată a formulat și depus la dosarul cauzei

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate

de reclamantă privind executarea obligației de a face, reglementată de

dispozițiile art. 1075 C. civ.

Judecătoria Slobozia, prin Sentința civilă nr. 3130 din 8

octombrie 2009, a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta

B.T. SA - Sucursala Slobozia și a respins cererea formulată de reclamanta SC U.

SA în contradictoriu cu B.T. SA - Sucursala Slobozia, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că nu se

poate urma calea dreptului comun prin obligația de a face, ci reclamanta are

deschisă calea unei contestații la executare, măsura blocării contului fiind o

formă de executare silită.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC

U. SA Slobozia.

În recursul său, aceasta critică sentința instanței de fond,

pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, considerând că a ales corect

calea obligației de a face, terțul poprit, B.T. SA - Sucursala Slobozia, având

obligația „de a face sau a nu face", respectiv de a respecta prevederile

art. 452 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Decizia comercială nr. 19/R din 13 aprilie 2010,

Tribunalul Ialomița a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința

atacată și a reținut cauza spre competentă soluționare în aplicarea art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ.

Prin Sentința comercială nr. 257/F din 25 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a fost respinsă excepția

inadmisibilității cererii invocată de terțul poprit B.T. S.A. - Sucursala

Slobozia și a fost respinsă ca nefondată cererea debitoarei SC U. SA Slobozia.

Pentru a se dispune astfel s-a reținut că, față de obiectul

cauzei în speță sunt incidente dispozițiile art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc.

civ., nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plății

drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării

popririi și că, în raport de situația de fapt, în cauză au trecut mai mult de 6

luni de la data înființării popririi, iar la această dată soldul contului de

disponibilități era doar 452,18 RON.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii

formulate de terțul poprit B.T. SA - Sucursala Slobozia, instanța a reținut că,

deși cererea nu este formulată pe calea unei contestații la executare, ci în

cadrul larg de drept comun al obligației de a face, ea nu este inadmisibilă,

reclamantul având alegerea uneia din cele două căi prevăzute de lege.

Împotriva Sentinței comerciale nr. 257/F din 25 mai 2010,

pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a declarat apel apelanta SC

U. SA. Aceasta a criticat sentința atacată ca nelegală, invocând încălcarea de

către prima instanță a dispozițiilor art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ.,

care prevede expres că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele

necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data

înființării popririi. De asemenea, au fost invocate, ca pretins încălcate,

prevederile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora terțul poprit nu

va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma

indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel. Apelanta arată că a

administrat probe din care reiese că a depus plângere în intervalul celor 6

luni de la înființarea popririi și că nu are relevanță soldul existent la data

actuală în contul SC U. SA.

Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 427 din 1

noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța de control

judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din

perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC U.

SA Slobozia, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei

atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată, respectiv obligarea pârâtei B.T. SA - Sucursala Slobozia la

respectarea termenului legal prevăzut de art. 452 alin. (2), lit. c) C. proc.

civ.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că nu contestă

suma aflată în contul de disponibil al SC U. SA, ci abuzul și reaua-credință

ale B.T. - Sucursala Slobozia SA, care nu a respectat prevederile legislației

în vigoare, prin aceasta aducând deservicii societății SC U. și implicit salariaților

acestei societăți.

Recurenta face o prezentare în fapt a cauzei și precizează

că art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ. prevede destul de clar că termenul

de 6 luni curge de la data înființării popririi, fapt pentru care nu se

justifică respingerea nefondată la cererea SC U. SA, care a formulat plângere

în instanță în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege.

Recurenta-reclamantă reiterează în continuarea criticilor că

intimata B.T. SA - Sucursala Slobozia, prin abuz sau rea-credință, nu a respectat

dreptul legal al recurentei de a disponibiliza sumele existente în cont pentru

plata drepturilor salariale în interiorul celor 6 luni prevăzute de lege.

Se specifică de către recurentă că, în susținerea acțiunii,

a administrat probe din care a reieșit și reiese, fără putință de tăgadă, că a

depus plângere în intervalul celor 6 luni de la înființarea popririi și că nu

are relevanță soldul existent la data respectiva în contul SC U. SA.

Deși nu-și încadrează în drept criticile formulate,

dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor motivului de modificare

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând, în esență,

nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva aplicării și interpretării art.

452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se

vor arăta.

În primul rând, trebuie remarcată identitatea existentă

între motivele de apel și cele de recurs, criticile formulate în această fază

procesuală diferind de cele din apel numai din punctul de vedere al hotărârii

la care se raportează.

Așadar, este de reținut că instanța de control judiciar a

formulat o hotărâre legală, cu interpretarea și aplicarea corectă a art. 452

alin. (2) lit. c) C. proc. civ., statuând corect în raport de situația de fapt

reținută din probatoriul administrat atât asupra perioadei de 6 luni, în care

este incidență excepția de la regula indisponibilizării oricărei sume de bani

din contul supus popririi aplicabilă sumelor de bani afectate plății

drepturilor salariale, cât și asupra momentului de la care curge termenul de 6

luni.

Criticile care vizează situațiile de fapt și repun în

discuție administrarea de probatorii nu vor fi analizate în această fază procesuală,

date fiind limitele controlului de legalitate configurate de art. 304 C. proc.

civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând ca

decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC U. SA

Slobozia împotriva Deciziei nr. 427 din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.