ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2103/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanta SC U. SA, în contradictoriu cu pârâta B.T. - Sucursala Slobozia, a solicitat instanței să se dispună deblocarea contului reclamantei deschis la sediul pârâtei, în vederea efectuării plății drepturilor salariale către angajații săi, prin acordarea unui nou termen de 6 luni prevăzut de Codul de procedura civilă, datorită nerespectării inițiale a acestui termen și respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând despăgubiri morale aduse prin nerespectarea acestui drept, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că în calitatea sa de operator de servicii de gospodărie comunală, are deschis contul de disponibil la B.T.

pentru încasarea sumelor provenite din efectuarea serviciilor specifice acesteia, că în data de 15 aprilie 2009, executorul judecătoresc a înființat poprire pe contul de disponibil deschis la B.T. pentru suma de 14.242.394,61 RON, reprezentând datorii acumulate în decursul timpului către SC A. SA și SC D.S. SA și că în urma înștiințării de înființare a popririi, B.T. refuză nejustificat deblocarea sumelor necesare pentru plata salariaților U. SA, cu motivația că au adresa de înființare a popririi pe contul societății reclamante. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale, motivat de faptul că prin blocarea contului s-a aflat în imposibilitatea reală de a achita drepturile salariale și obligațiile aferente către bugetul de stat.

Pârâta legal citată a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă privind executarea obligației de a face, reglementată de dispozițiile art. 1075 C. civ. Judecătoria Slobozia, prin Sentința civilă nr. 3130 din 8 octombrie 2009, a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta B.T. SA - Sucursala Slobozia și a respins cererea formulată de reclamanta SC U. SA în contradictoriu cu B.T. SA - Sucursala Slobozia, ca inadmisibilă. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că nu se poate urma calea dreptului comun prin obligația de a face, ci reclamanta are deschisă calea unei contestații la executare, măsura blocării contului fiind o formă de executare silită.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC U. SA Slobozia. În recursul său, aceasta critică sentința instanței de fond, pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, considerând că a ales corect calea obligației de a face, terțul poprit, B.T. SA - Sucursala Slobozia, având obligația „de a face sau a nu face", respectiv de a respecta prevederile art. 452 alin. (2) C. proc. civ. Prin Decizia comercială nr. 19/R din 13 aprilie 2010, Tribunalul Ialomița a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a reținut cauza spre competentă soluționare în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin Sentința comercială nr. 257/F din 25 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de terțul poprit B.T.

S.A. - Sucursala Slobozia și a fost respinsă ca nefondată cererea debitoarei SC U. SA Slobozia. Pentru a se dispune astfel s-a reținut că, față de obiectul cauzei în speță sunt incidente dispozițiile art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi și că, în raport de situația de fapt, în cauză au trecut mai mult de 6 luni de la data înființării popririi, iar la această dată soldul contului de disponibilități era doar 452,18 RON. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulate de terțul poprit B.T. SA - Sucursala Slobozia, instanța a reținut că, deși cererea nu este formulată pe calea unei contestații la executare, ci în cadrul larg de drept comun al obligației de a face, ea nu este inadmisibilă, reclamantul având alegerea uneia din cele două căi prevăzute de lege.

Împotriva Sentinței comerciale nr. 257/F din 25 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a declarat apel apelanta SC U. SA. Aceasta a criticat sentința atacată ca nelegală, invocând încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., care prevede expres că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi. De asemenea, au fost invocate, ca pretins încălcate, prevederile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Apelanta arată că a administrat probe din care reiese că a depus plângere în intervalul celor 6 luni de la înființarea popririi și că nu are relevanță soldul existent la data actuală în contul SC U. SA. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 427 din 1 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC U. SA Slobozia, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei B.T. SA - Sucursala Slobozia la respectarea termenului legal prevăzut de art. 452 alin. (2), lit. c) C. proc.

civ. În acest sens, recurenta-reclamantă arată că nu contestă suma aflată în contul de disponibil al SC U. SA, ci abuzul și reaua-credință ale B.T. - Sucursala Slobozia SA, care nu a respectat prevederile legislației în vigoare, prin aceasta aducând deservicii societății SC U. și implicit salariaților acestei societăți. Recurenta face o prezentare în fapt a cauzei și precizează că art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ. prevede destul de clar că termenul de 6 luni curge de la data înființării popririi, fapt pentru care nu se justifică respingerea nefondată la cererea SC U. SA, care a formulat plângere în instanță în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege. Recurenta-reclamantă reiterează în continuarea criticilor că intimata B.T.

SA - Sucursala Slobozia, prin abuz sau rea-credință, nu a respectat dreptul legal al recurentei de a disponibiliza sumele existente în cont pentru plata drepturilor salariale în interiorul celor 6 luni prevăzute de lege. Se specifică de către recurentă că, în susținerea acțiunii, a administrat probe din care a reieșit și reiese, fără putință de tăgadă, că a depus plângere în intervalul celor 6 luni de la înființarea popririi și că nu are relevanță soldul existent la data respectiva în contul SC U. SA. Deși nu-și încadrează în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând, în esență, nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva aplicării și interpretării art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc.

civ. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. În primul rând, trebuie remarcată identitatea existentă între motivele de apel și cele de recurs, criticile formulate în această fază procesuală diferind de cele din apel numai din punctul de vedere al hotărârii la care se raportează. Așadar, este de reținut că instanța de control judiciar a formulat o hotărâre legală, cu interpretarea și aplicarea corectă a art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., statuând corect în raport de situația de fapt reținută din probatoriul administrat atât asupra perioadei de 6 luni, în care este incidență excepția de la regula indisponibilizării oricărei sume de bani din contul supus popririi aplicabilă sumelor de bani afectate plății drepturilor salariale, cât și asupra momentului de la care curge termenul de 6 luni.

Criticile care vizează situațiile de fapt și repun în discuție administrarea de probatorii nu vor fi analizate în această fază procesuală, date fiind limitele controlului de legalitate configurate de art. 304 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând ca decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC U. SA Slobozia împotriva Deciziei nr. 427 din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.