ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3572/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 272 din 31 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul penal nr. 2778/317/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă V.E. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 9 februarie 2010 a Judecătoriei Târgu Cărbunești. A fost obligată recurenta la 30 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin Sentința penală nr. 73 din 9 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. 2778/317/2009, a fost respinsă plângerea formulată de petenta V.E. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarele nr. 757/II/2/2009 și nr. 793/II/2/2009 din data de 3 iunie 2009, în contradictoriu cu intimata V.L.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția din 15 ianuarie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitei V.E. pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 28 octombrie 2008 a lovit-o pe partea vătămată V.L., provocându-i leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal din 29 octombrie 2008, eliberat de S.M.L. Gorj. Deși nu au fost prezente persoane la locul conflictului, martorii audiați în cauză, V.G., V.E., A.I. și M.I. au declarat că la data menționată mai sus au văzut-o pe partea vătămată plină de sânge pe față și au auzit-o spunând că a fost lovită de învinuită, declarații ce se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal deținut de V.L.

care atestă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, precum și faptul că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur. Au fost audiați și martorii propuși de învinuită, respectiv, D.A., C.D., T.I. și B.P. și care au declarat că nu au observat urme de violență pe fața părții vătămate, deși le-au văzut pe cele două certându-se. Coroborând probele administrate în cauză, procurorul a concluzionat că învinuita V.E. se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. Prin ordonanța nr. 3516/P/2008 din 29 aprilie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei V.E. pentru infracțiunea sus-menționată și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 600 RON.

Prin aceeași ordonanță, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.E. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (1) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de V.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193 și de art. 205 C. pen. Instanța de fond a apreciat că ordonanța nr. 3516/P/2009 din 29 aprilie 2009, menținută prin rezoluțiile nr. 757/III/2/2009 și nr. 793/II/2/2009 adoptate la data de 3 iunie 2009 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești este legală și temeinică, considerent față de care, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentă. Recursul declarat de petenta V.E.

împotriva Sentinței penale nr. 73 din 9 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 272 din 31 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj. În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că prima instanță a apreciat în mod temeinic că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei V.E. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, adoptată de procurorul de caz la 29 aprilie 2009 și menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești conform ordonanței din 3 iunie 2009 este legală și temeinică întrucât, raportat la starea de fapt și ținând seama de faptul că învinuita nu are antecedente penale, este suficientă aplicarea amenzii administrative în cuantum de 600 RON.

A mai reținut tribunalul că ordonanța contestată a fost adoptată în baza unui probatoriu administrat în mod corect și complet și că procurorul a făcut o corectă apreciere a criteriilor prevăzute în dispozițiile art. 18 1 C. pen., fapta de lovire săvârșită de recurentă neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere atingerea minimă adusă integrității corporale a părții vătămate care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare doar 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, lipsa antecedentelor penale și împrejurările concrete ale comiterii faptei. Împotriva deciziei pronunțată de tribunal a declarat recurs petiționara V.E. care prin memoriul depus la dosar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi audiați martorii care cunosc împrejurarea că nu a lovit-o pe partea vătămată.

Examinând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este inadmisibil. Instanța de fond, respectiv, Judecătoria Târgu Cărbunești, prin Sentința penală nr. 73 din 9 februarie 2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiționara V.E. împotriva ordonanței de netrimitere în judecată adoptată de procuror. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate". În cauză, petiționara V.E.

a uzat de calea de atac a recursului prevăzută de dispozițiile legale sus-menționate și asupra căreia s-a pronunțat tribunalul prin Decizia penală nr. 697 din 16 iunie 2010, hotărâre care este definitivă. Legea procesual penală română nu prevede posibilitatea exercitării unei a doua căi de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, motiv pentru care Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., text de lege în baza căruia se va dispune respingerea recursului declarat de V.E. ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara V.E. împotriva Deciziei penale nr. 697 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2010.