ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 370/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.R.R. a chemat în judecată Centrul

Național de Management pentru Societatea Informațională, SC F.P.S. SRL și SC

S.T. SRL, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea

executării rezultatelor atribuirii din 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului

interjudețean 513 Baia Mare – Cluj Napoca, până la soluționarea cauzei pe fond.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în ședința din data de 2 septembrie 2011 a avut loc atribuirea

cursei 4 a traseului interjudețean 513 Baia Mare – Cluj, stabilindu-se operatorii

de transport câștigător care, în baza acestor rezultate obțin dreptul de a executa

traseul atribuit la ședința de atribuire, prin emiterea și eliberarea licenței de

traseu.

Reclamanta a solicitat

instanței să dispună suspendarea executării rezultatului ședinței de atribuire pe

considerentul că desemnarea pârâtei SC F.P.S. SRL ca operator câștigător este rezultatul

unei erori materiale, fiind menținută în mod greșit împrejurarea că această societate

a deținut neîntrerupt licența de traseu pe traseul interjudețean 513, cerința pagubei

iminente fiind justificată prin riscul la care ar fi expusă reclamanta în cazul

eliberării licenței de traseu în aceste condiții anulabilă într-o eventuală acțiune

în contencios administrativ, cu consecința obligării reclamantei la plata de despăgubiri.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

6238 din 28 octombrie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta A.R.R. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine

justificat, întrucât divergențele de opinie cu privire la modalitatea de interpretare

a dispozițiilor Anexei 7 a) și b) a ordinului nr. 189/2006 nu pot fi dezlegate fără

a se prejudicia fondul cauzei.

În ce privește îndeplinirea

condițiilor prevenirii unei pagube iminente instanța a reținut că argumentele reclamantei

sunt neîntemeiate întrucât eventualitatea formulării unei acțiunii având ca obiect

anularea licenței de traseu și obligarea reclamantei la despăgubiri nu poate fi

circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă.

Împotriva sentinței civile

nr. 6238 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamanta A.R.R. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de

atac și modificarea sentinței atacate în sensul dispunerii suspendării executării

rezultatelor atribuirii din 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului interjudețean

513 Baia Mare - Cluj - Napoca.

A învederat recurenta,

prin motivele cererii de recurs, că în mod eronat instanța de fond a reținut că

nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, această cerință

fiind justificată de faptul că operatorul SC F.P.S. SRL nu a deținut neîntrerupt

licența de traseu pe traseul 513 Baia Mare - Cluj Napoca, „cum din eroare a figurat

inițial. Eroarea a constat în atribuirea unei vechimi neîntrerupte de 72 de luni

pe traseul interjudețean Baia Mare - Cluj Napoca, corespunzătoare unui punctaj de

10 puncte, operatorului SC F.P.S. SRL care nu a deținut în perioada 1 iulie 2008

- 22 august 2011 licența pentru traseul interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca.

Or, întrucât SC F.P.S. SRL nu a deținut neîntrerupt licența pentru traseul interjudețean

513, punctajul; total de 45 puncte atribuit acesteia se diminuează cu 10 puncte.

De asemenea, a mai arătat

recurenta și că obligarea autorității rutiere la plata de despăgubiri nu poate fi

circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă, în condițiile în care cererea de suspendare

a fost formulată în vederea protejării intereselor patrimoniale ale acesteia. Astfel,

s-a precizat că executarea rezultatelor atribuirii din data de 2 septembrie 2011

este de natură a cauza recurentei un prejudiciu material viitor și previzibil, această

susținere având în vedere împrejurarea că jurisprudența a statuat că anularea rezultatelor

atribuirii are ca efect anularea actelor emise în baza acestor rezultate. În plus,

s-a relevat că răspunderea instituită prin legea contenciosului administrativ duce

la angajarea răspunderii patrimoniale a recurentei atunci când prejudiciul este

provocat de o eroare privind vechimea atribuită pentru traseele interjudețene.

Prin concluziile scrise

depuse la dosarul cauzei intimata SC F.P.S. SRLa solicitat respingerea recursului

ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Recursul este nefondat.

În general, se recunoaște

că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său

se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile

administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze

pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități

să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul

executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru,

precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților

publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție

adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor

administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument

procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru

a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât

autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și

producă efectele asupra celor vizați.

În considerarea celor

două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al

executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație

de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres

prevăzute de lege. într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea,

în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței

de fond.

Prin „cazuri bine justificate"

se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de .fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității: actului

administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin

„pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare].

În ceea ce privește existența

unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, instanța realizează doar o examinare

sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința

căruia se solicită suspendarea executării. Această condiție, cum corect a reținut

instanța de fond, nu este întrunită în cauză, întrucât motivele de nelegalitate

a rezultatelor atribuirii din data de 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului

interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca, invocate de A.R.R., presupun o cercetare

aprofundată asupra procedurii de atribuire în litigiu, o analiză pe fond a raportului

juridic dedus judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată

prin art. 14 din legea contenciosului administrativ.

Judecătorul fondului a

apreciat judicios că nu este îndeplinită în cazul cererii Autorității Rutiere Române

nici cerința prevenirii unei pagube iminente, fiind evident că împrejurarea relevată

de recurenta reclamantă, cea privitoare la eventualitatea formulării unei acțiuni

având ca obiect anularea licenței de traseu și obligarea la plata de despăgubiri

nu poate fi circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă. Într-adevăr, executarea actului

prin care intimata SC F.P.S. SRL a fost desemnată, în cadrul ședinței de atribuire

în sistem electronic a cursei 4 din cadrul traseului interjudețean 513 Baia Mare

- Cluj Napoca, câștigătoare, nu este de natură a produce recurentei un prejudiciu

material, un atare prejudiciu putând fi invocat, în mod obiectiv, de către ceilalți

operatori economici de transport care au participat la procedura de atribuire în

discuție.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că sentința atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului

formulat de către A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 6238 din data de 28 octombrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 6238 din 28 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.