ÎCCJ, Decizia nr. 282/2011

Asupra cererii de revizuire de față: Din actele dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 1306 din 12 martie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 344 din 16 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția I penală. A fost casată decizia atacată și sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2000 a tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestui inculpat. Conform art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 C. pen.

în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 1 pct. 4 din Legea nr. 456/2001. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 C. pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva aceleiași decizii. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut în esență că, prin sentința penală nr. 182 din 29 noiembrie 1994 Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art. 215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (3) C. pen., condamnarea inculpatului J.R.

la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 229 C. pen. cu aplicarea art. 31 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 215 alin. (3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 291 C. pen. a fost condamnat la 1 an închisoare; în baza art. 215 alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 34 lit. a) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul va executa 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 13 aprilie 1993 la 29 noiembrie 1994. S-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei 2. În baza art. 215 alin. (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 5 ani. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.M. la 1 an închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. Au fost admise cererile de despăgubiri civile și au fost obligați inculpații după cum urmează: pe inculpatul J.R. la plata sumei de 261.021 dolari S.U.A. Ministerului Învățământului și Științei, la plata sumei de 1.700.441.970 lei către partea civilă SC S. SA în solidar cu SC D.D.G. SRL și la plata sumelor de 1.311.596 lei către SC G. SA; 58.327.600 lei către SC U. SA Petroșani și 88.800.000 lei către SC N.C. SRL. A fost obligat inculpatul J.R.

în solidar cu părțile responsabile civilmente SC R.C.S. SA la plata sumei de 998.525 lei plus 100.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă SC G.I. SA și la 820.726.732 lei către partea civilă SC R.K. SRL. A fost obligat inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SA la plata sumei de 87.700.000 lei către partea civilă SC N.C. SRL și în solidar cu B.D.C., acesta din urmă numai până la concurența sumei de 10.000.000 lei. S-a menținut sechestrul asigurator pe bunurile inculpatului J.R., asupra mijloacelor circulante și a fondurilor bănești aparținând firmelor SC D.D.G. SRL și SC R.C.S. SA și echipamentele de circulație existente la firma SC D.D.G. SRL aparținând firmei SC R.C.S.

SA S-a menținut blocarea conturilor societăților SC D.D.G. SRL S.A. și SC R.C.S. SA Împotriva sentinței penale nr. 182 din 29 noiembrie 1994 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel și inculpații, părțile civile și părțile responsabile civilmente. Prin decizia penală nr. 53 din 11 mai 1995, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a admis apelurile formulate de parchet, inculpați și părțile civile, a desființat sentința penală nr. 182/1994 și a trimis cauza spre rejudecare întrucât tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la 5 dintre cele 10 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului J.R., l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

și art. 291 C. pen., infracțiuni care nu au fost reținute în actul de inculpare, a aplicat inculpatului pedepse nelegale, reducându-le sub minimul special în condițiile nereținerii circumstanțelor atenuate, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 lit. a) C. pen., greșita aplicare a dispozițiilor art. 81-82 pentru inculpații P.N. și B.M., greșita condamnare a inculpatului J.R. și P.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. care nu conține norme sancționatorii, greșita rezolvare a laturii civile. Prin sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2000, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune în paguba avutului public săvârșite de inculpatul J.R.

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. (pct. 1/ R), art. 215 alin. (2) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. (pct. 2/ R) și art. 215 alin. (3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune în dauna avutului privat din art. 215 alin. (3) C. pen. (pct. 3 R), art. 215 alin. (3) C. pen. (pct. 4/ R), art. 215 alin. (3) C. pen. (pct. 6/ R) și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 7 R), în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul J.R. la 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 31 C. pen. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

a condamnat pe inculpatul J.R. la 3 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1 an, deci în final, va executa 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 13 aprilie 1993 la 29 noiembrie 1994. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea inculpatului, iar în baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului J.R. după executarea pedepsei. În baza art. 344 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul P.N. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

l-a condamnat pe inculpatul B.M. la 1 an închisoare. În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate. Au fost respinse acțiunile civile ale părților civile Ministerul Învățământului și Științei și SC A. SA, ca nefondate. În baza art. 13-346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a fost obligat inculpatul J.R. la plata sumei de 1.700.441.970 lei către partea civilă SC S. SA în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.D.G. SRL cu dobânda de referință a BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului; la plata sumei de 1.311.596.000 lei către SC G. SA în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.D.G.

SRL; la plata sumei de 59.327.000 lei către partea civilă SC U. SRL Petroșani, cu dobânda de referință a BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului de 88.800.000 lei către SC N.C. SRL la plata sumei de 798.525.000 lei plus 100.000 lei cheltuieli judiciare către SC G.I. SRL în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.C.S. SA și la plata sumei de 820.726.732 lei către partea civilă SC R.K. SRL A fost obligat inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SA la plata sumei de 87.700.000 lei către partea civilă SC N.C. SRL și în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D.C., acesta din urmă numai până la concurența sumei de 10.000.000 lei; care provin din sumele încasate de la partea civilă SC G. SA, SC U. SRL Petroșani și SC N.C.

SRL A fost menținut sechestrul asigurator pe bunurile inculpatului J.R. asupra mijloacelor circulante și a fondurilor bănești aparținând firmelor patronate de inculpatul J.R. și asupra echipamentelor de circulație existente la S.C. SC D.D.G. SRL aparținând S.C. SC R.C.S. SA. S-au menținut blocarea conturilor societăților SC D.D.G. SRL și SC R.C.S. SA Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 544 pronunțată la data de 16 octombrie 2000, în Dosarul penal nr. 1658/2000 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de inculpatul P.N. și SC S. SA și a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpatul J.R., B.M. și partea responsabilă civilmente B.D.C. S-a desființat parțial sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul penal nr. 1965/1995 a Tribunalului București, secția II-a penală și rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d C. proc. pen. combinat cu art. 124 C. proc. pen., prin intervenția prescripției speciale a răspunderii penale, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru cele 7 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7/ R). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) combinat cu art. 124 C. pen., prin intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

S-a majorat la 4.462.191.292 lei cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați în solidar inculpatul J.R. și partea responsabilă civilmente SC D.D.G. SRL, dobânda de referință a Băncii Naționale a României fiind calculată de la data rămânerii definitive a prezentei decizii și până la achitarea debitului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Recurenții intimați au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul J.R. și B.M., în termen legal, au declarat recurs. Inculpatul recurent J.R. a invocat ca motive de recurs cazurile prevăzute de art. 9, art. 10 și art. 17 1 C. proc. pen., în fond solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Verificând temeinicia motivelor de casare invocate de inculpatul J.R., instanța de recurs a constatat că acestea nu sunt fondate. S-a reținut că, din probele administrate, toate pe care instanța le-a apreciat ca pertinente și concludente, a rezultat că inculpatul J.R. în calitate de acționar al SC D.D.G. SRL și președinte al Consiliului de Administrație, la un moment dat, sau al SC R.C.S. SA, a indus în eroare, prin folosirea unor documente financiar contabile false și a obținut pentru sine un folos material injust, producând pagube Ministerului Învățământului și Științei, SC S. SA, SC G. SA, SC N.C. SRL, SC U. SRL S.A. Petroșani, SC G.I. SRL și SC R.K.

SRL Inculpatul a emis și două file CEC fără a avea disponibil în cont. În mod corect aceste fapte au fost încadrate în infracțiuni de înșelăciune, pentru care însă s-a încetat procesul penal deoarece s-a împlinit prescripția specială. Sentința a fost apreciată ca motivată, soluția contrazicând dispozitivul și așa cum s-a arătat instanța a pronunțat o hotărâre conform legii (fără a o aplica greșit) printr-o corectă aplicare a acesteia. Examinând motivele de casare invocate oral de inculpatul B.M. respectiv prescripția răspunderii penale, în baza căreia acesta a solicitat încetarea procesului penal, instanța a constatat că recursul este fondat reținându-se cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 15 C. proc.

pen.(a intervenit o cauză exoneratorie de răspundere penală), în contextul în care se ia în discuție și motivul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. (a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului). Inculpatul B.M. în calitate de director la SC S. SA, a angajat această societate în raport juridic cu SC D.D. SA, fără a solicita garanții și nu a consultat persoane de specialitate, astfel, producând o pagubă patrimoniului societății de 500.000.000 lei. Întinderea prejudiciului a atras la data judecării încadrarea juridică în alin. (2) art. 249 C. pen., sume ce depășeau 50.000.000 lei fiind la acea dată apreciate ca o consecință deosebit de gravă; cum prin O.U.G. nr. 207/2000 și ulterior prin Legea nr. 456/2001 s-a redefinit noțiunea de deosebit de grav la sume depășind 2.000.000.000 lei, operând dispozițiile art. 13 C. pen., rezultă că încadrarea corectă în prezent a infracțiunii este cea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

„prejudiciul fiind mai redus”. Așa fiind a fost admis recursul declarat de inculpatul B.M. și au fost casate hotărârile anterioare în vederea schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. respectiv a înlăturării alin. (2) cu mențiunea art. 74-76 C. pen. Față de existența infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 2 ani sau amendă, s-a constatat că răspunderea penală a inculpatului s-a prescris, termenul prevăzut de art. 124 C. pen. împlinindu-se în aprilie 2000. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul, casată hotărârea și, în fond, încetat procesul penal în ceea ce privește pe B.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Recursul inculpatului J.R. a fost respins ca nefondat, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.

Prin hotărârea pronunțată la 24 aprilie 2008 în cauza înregistrată sub nr. 70786/2001, urmare cererii reclamantului J.R., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în cauza R. împotriva României a avut loc încălcarea prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenție (în ceea ce privește durata procedurii, care, în opinia Curții a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de durată rezonabilă, erorile repetate ale instanțelor care au determinat parcurgerea a mai multe cicluri procesuale nefiind imputabile reclamantului) și a art. 2 din Protocolul 4 la Convenție (prin subzistența măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, luată la 19 decembrie 1995 față de reclamant până la 13 martie 2002, la sfârșitul procedurii, deși „acuzațiile aduse […] se prescriseseră la 16 octombrie 2002”, instanțele neoferind motive relevante pentru luarea sau prelungirea măsurii, fiind rupt echilibrul între interesul general și drepturile reclamantului, durata măsurii putând să constituie prin sine o încălcare a art. 2 din Protocolul 4); s-a acordat suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători la 27 iulie 2009, revizuentul J.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1306 din 12 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția Penală, având în vedere încălcările drepturilor sale, constatate prin hotărârea CEDO. Analizând cererea sub aspectul admisibilității acesteia, potrivit dispozițiilor art. 408 1 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor art. 408 1 C. proc. pen., hotărârile pronunțate în cauzele în care CEDO a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, din reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 408 1 C. proc. pen. cât și din prevederile alin. (2) al aceluiași articol rezultă că procedura specială prevăzută de art. 408 1 C. proc. pen. nu vizează decât situațiile în care Curtea Europeană a pronunțat o hotărâre cu privire la partea care solicită revizuirea, admițând în tot sau în parte cererea reclamantului. Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 408 1 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă.

În cauza dedusă judecății cererea de revizuire a fost formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană a constatat încălcarea unor drepturi reglementate de Convenție, hotărârea CEDO ce constată aceste încălcări este definitivă, iar cererea de revizuire a fost introdusă în termenul legal de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței europene. Cea de-a patra condiție impusă de lege nu este însă îndeplinită deoarece consecințele grave ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenție, constatate de CEDO nu continuă să se producă în prezent, astfel că procedura specială a revizuirii prevăzute de art. 408 1 C. proc. pen. nu constituie remediul eficient înlăturării unor potențiale efecte negative.

Din verificarea actelor dosarului se constată că în cauza R. împotriva României, Curtea Europeană a constatat că durata procedurii judiciare derulată în privința revizuentului J.R. a fost excesivă, din motive neimputabile acestuia și de asemenea, că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, impusă în sarcina revizuentului nu a fost suficient motivată, nefiind păstrat un just echilibru între cerințele generate de interesul general și drepturile reclamantului. Rezultă așadar că instanța europeană nu a contestat caracterul echitabil al procedurii judiciare desfășurată de instanțele române, ci doar durata acesteia și, de asemenea, că a constatat încălcarea dreptului la libertatea de circulație prin măsura preventivă luată față de revizuent în cursul procedurii.

Se constată, așadar, că, în prezent, consecințele încălcării drepturilor prevăzute de Convenție și Protocoalele la aceasta constatate de către Curtea Europeană nu se mai produc, măsura preventivă legal luată față de revizuent prin încheierea din 19 decembrie 1995 a Tribunalului București, secția a II a penală, nemaiproducând efecte, iar procedura judiciară fiind finalizată, situație care nu justifică reformarea hotărârii definitive pronunțată pe fondul cauzei și nici reluarea judecării fondului, așa cum se solicită prin cererea de revizuire, neconstatându-se încălcarea unui drept care să impună desființarea unei hotărâri judecătorești. Pentru considerentele ce preced, având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 408 1 alin. (1), (2) și (4) C. proc.

pen., sub aspectul nesubzistenței consecințelor grave ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenție și constatate de Curtea Europeană, în temeiul dispozițiilor art. 408 1 alin. (10) C. proc. pen., va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit până la prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 408 1 C. proc. pen., de revizuentul J.R. împotriva deciziei nr. 1306 din 12 martie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală în Dosarul nr. 4512/2000. Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.