ÎCCJ, Decizia nr. 282/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 282/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1306 din 12 martie 2002

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a fost admis recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 344 din 16 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost casată decizia

atacată și sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2000 a tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina acestui inculpat.

Conform art. 334 C.

proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de neglijență

în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 C.

pen., art. 76 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.

249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 13 C. pen. și art. 1 pct.

4 din Legea nr. 456/2001.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu

prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 C.

pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

A fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva aceleiași decizii.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut în esență că,

prin sentința penală nr.

182 din 29 noiembrie 1994 Tribunalul București, secția I penală, a dispus în

baza art. 215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (3) C. pen., condamnarea

inculpatului J.R. la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 229 C.

pen. cu aplicarea art. 31 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an

închisoare.

În baza art. 215 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. a condamnat pe același

inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 292 C.

pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare; în baza art. 291 C.

pen. a fost condamnat la 1 an închisoare; în baza art. 215 alin. (3) C. pen.

condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (3) C. pen.

condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpat la 3

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. a) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni

închisoare, în final inculpatul va executa 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71-64 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus prevenția de la 13 aprilie 1993 la 29 noiembrie 1994.

S-a dispus expulzarea

inculpatului după executarea pedepsei 2. În baza art. 215 alin. (3) C. pen. l-a

condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

încercare de 5 ani.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 249 alin.

(2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.M. la 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 4 ani.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

Au fost admise

cererile de despăgubiri civile și au fost obligați inculpații după cum urmează:

pe inculpatul J.R. la plata sumei de 261.021 dolari S.U.A. Ministerului

Învățământului și Științei, la plata sumei de 1.700.441.970 lei către partea civilă

SC S. SA în solidar cu SC D.D.G. SRL și la plata sumelor de 1.311.596 lei către

SC G. SA; 58.327.600 lei către SC U. SA Petroșani și 88.800.000 lei către SC N.C.

SRL.

A fost obligat

inculpatul J.R. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC R.C.S. SA la

plata sumei de 998.525 lei plus 100.000 lei cheltuieli judiciare către partea

civilă SC G.I. SA și la 820.726.732 lei către partea civilă SC R.K. SRL.

A fost obligat

inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SA la plata

sumei de 87.700.000 lei către partea civilă SC N.C. SRL și în solidar cu B.D.C.,

acesta din urmă numai până la concurența sumei de 10.000.000 lei.

S-a menținut

sechestrul asigurator pe bunurile inculpatului J.R., asupra mijloacelor

circulante și a fondurilor bănești aparținând firmelor SC D.D.G. SRL și SC

R.C.S. SA și echipamentele de circulație existente la firma SC D.D.G. SRL

aparținând firmei SC R.C.S. SA

S-a menținut blocarea

conturilor societăților SC D.D.G. SRL S.A. și SC R.C.S. SA

Împotriva sentinței

penale nr. 182 din 29 noiembrie 1994 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva aceleiași

sentințe au formulat apel și inculpații, părțile civile și părțile responsabile

civilmente.

Prin decizia penală nr.

53 din 11 mai 1995, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a admis

apelurile formulate de parchet, inculpați și părțile civile, a desființat

sentința penală nr. 182/1994 și a trimis cauza spre rejudecare întrucât

tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la 5 dintre cele 10 infracțiuni reținute

în sarcina inculpatului J.R., l-a condamnat pe același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.,

infracțiuni care nu au fost reținute în actul de inculpare, a aplicat

inculpatului pedepse nelegale, reducându-le sub minimul special în condițiile

nereținerii circumstanțelor atenuate, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34

lit. a) C. pen., greșita aplicare a dispozițiilor art. 81-82 pentru inculpații P.N.

și B.M., greșita condamnare a inculpatului J.R. și P.N. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. care nu conține norme sancționatorii,

greșita rezolvare a laturii civile.

Prin sentința penală nr.

36 din 21 ianuarie 2000, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus:

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune în paguba

avutului public săvârșite de inculpatul J.R. din infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. (pct. 1/ R), art. 215 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. (pct. 2/ R) și art. 215 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 229 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune în dauna

avutului privat din art. 215 alin. (3) C. pen. (pct. 3 R), art. 215 alin. (3) C.

pen. (pct. 4/ R), art. 215 alin. (3) C. pen. (pct. 6/ R) și art. 215 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 7 R), în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C.

pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul J.R. la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 290 C. pen. raportat la art. 31 C. pen.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul J.R. la 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 C.

pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la

care se adaugă un spor de 1 an, deci în final, va executa 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția de la 13 aprilie 1993 la 29 noiembrie 1994.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut arestarea inculpatului, iar în baza art. 117 C. pen.

s-a dispus expulzarea inculpatului J.R. după executarea pedepsei.

În baza art. 344 C.

proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei săvârșite de

inculpatul P.N. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 1 an și 6 luni

închisoare.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 249 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.M. la

1 an închisoare.

În baza art. 81-82 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3

ani.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

Au fost respinse

acțiunile civile ale părților civile Ministerul Învățământului și Științei și SC

A. SA, ca nefondate.

În baza art. 13-346 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a fost obligat

inculpatul J.R. la plata sumei de 1.700.441.970 lei către partea civilă SC S.

SA în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.D.G. SRL cu dobânda de

referință a BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la

achitarea debitului; la plata sumei de 1.311.596.000 lei către SC G. SA în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.D.G. SRL; la plata sumei de 59.327.000

lei către partea civilă SC U. SRL Petroșani, cu dobânda de referință a BNR de

la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului de

88.800.000 lei către SC N.C. SRL la plata sumei de 798.525.000 lei plus 100.000

lei cheltuieli judiciare către SC G.I. SRL în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R.C.S. SA și la plata sumei de 820.726.732 lei către partea

civilă SC R.K. SRL

A fost obligat

inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SA la plata

sumei de 87.700.000 lei către partea civilă SC N.C. SRL și în solidar cu partea

responsabilă civilmente B.D.C., acesta din urmă numai până la concurența sumei

de 10.000.000 lei; care provin din sumele încasate de la partea civilă SC G. SA,

SC U. SRL Petroșani și SC N.C. SRL

A fost menținut

sechestrul asigurator pe bunurile inculpatului J.R. asupra mijloacelor

circulante și a fondurilor bănești aparținând firmelor patronate de inculpatul J.R.

și asupra echipamentelor de circulație existente la S.C. SC D.D.G. SRL

aparținând S.C. SC R.C.S. SA.

S-au menținut

blocarea conturilor societăților SC D.D.G. SRL și SC R.C.S. SA

Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 544 pronunțată la data de 16 octombrie 2000,

în Dosarul penal nr. 1658/2000 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, de inculpatul P.N. și SC S. SA și a respins, ca

nefondate apelurile declarate de inculpatul J.R., B.M. și partea responsabilă

civilmente B.D.C.

S-a desființat

parțial sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul penal

nr. 1965/1995 a Tribunalului București, secția II-a penală și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la

art. 122 alin. (1) lit. d C. proc. pen. combinat cu art. 124 C. proc. pen.,

prin intervenția prescripției speciale a răspunderii penale, s-a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului J.R. pentru cele 7 infracțiuni

prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7/ R).

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la

art. 122 alin. (1) lit. d) combinat cu art. 124 C. pen., prin intervenirea

prescripției speciale a răspunderii penale, a încetat procesul penal pornit

împotriva inculpatului P.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen.

S-a majorat la

4.462.191.292 lei cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați în

solidar inculpatul J.R. și partea responsabilă civilmente SC D.D.G. SRL, dobânda

de referință a Băncii Naționale a României fiind calculată de la data rămânerii

definitive a prezentei decizii și până la achitarea debitului.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Recurenții intimați

au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul J.R. și B.M., în termen legal, au declarat recurs.

Inculpatul recurent J.R.

a invocat ca motive de recurs cazurile prevăzute de art. 9, art. 10 și art. 17

1

C. proc. pen., în fond solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Verificând temeinicia

motivelor de casare invocate de inculpatul J.R., instanța de recurs a constatat

că acestea nu sunt fondate.

S-a reținut că, din

probele administrate, toate pe care instanța le-a apreciat ca pertinente și

concludente, a rezultat că inculpatul J.R. în calitate de acționar al SC D.D.G.

SRL și președinte al Consiliului de Administrație, la un moment dat, sau al SC

R.C.S. SA, a indus în eroare, prin folosirea unor documente financiar contabile

false și a obținut pentru sine un folos material injust, producând pagube

Ministerului Învățământului și Științei, SC S. SA, SC G. SA, SC N.C. SRL, SC U.

SRL S.A. Petroșani, SC G.I. SRL și SC R.K. SRL Inculpatul a emis și două file

CEC fără a avea disponibil în cont.

În mod corect aceste

fapte au fost încadrate în infracțiuni de înșelăciune, pentru care însă s-a

încetat procesul penal deoarece s-a împlinit prescripția specială.

Sentința a fost

apreciată ca motivată, soluția contrazicând dispozitivul și așa cum s-a arătat

instanța a pronunțat o hotărâre conform legii (fără a o aplica greșit) printr-o

corectă aplicare a acesteia.

Examinând motivele de

casare invocate oral de inculpatul B.M. respectiv prescripția răspunderii

penale, în baza căreia acesta a solicitat încetarea procesului penal, instanța

a constatat că recursul este fondat reținându-se cazul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.(a intervenit o cauză exoneratorie de răspundere

penală), în contextul în care se ia în discuție și motivul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. (a intervenit o lege mai favorabilă

inculpatului).

Inculpatul B.M. în

calitate de director la SC S. SA, a angajat această societate în raport juridic

cu SC D.D. SA, fără a solicita garanții și nu a consultat persoane de

specialitate, astfel, producând o pagubă patrimoniului societății de

500.000.000 lei. Întinderea prejudiciului a atras la data judecării încadrarea

juridică în alin. (2) art. 249 C. pen., sume ce depășeau 50.000.000 lei fiind

la acea dată apreciate ca o consecință deosebit de gravă; cum prin O.U.G. nr. 207/2000

și ulterior prin Legea nr. 456/2001 s-a redefinit noțiunea de deosebit de grav

la sume depășind 2.000.000.000 lei, operând dispozițiile art. 13 C. pen.,

rezultă că încadrarea corectă în prezent a infracțiunii este cea prevăzută de art.

249 alin. (1) C. pen. „prejudiciul fiind mai redus”.

Așa fiind a fost

admis recursul declarat de inculpatul B.M. și au fost casate hotărârile

anterioare în vederea schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen. respectiv a înlăturării alin. (2) cu mențiunea art. 74-76 C. pen.

Față de existența

infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii de la o lună la 2 ani sau amendă, s-a constatat că

răspunderea penală a inculpatului s-a prescris, termenul prevăzut de art. 124 C.

pen. împlinindu-se în aprilie 2000.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis

recursul, casată hotărârea și, în fond, încetat procesul penal în ceea ce

privește pe B.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Recursul inculpatului

J.R. a fost respins ca nefondat, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către

stat.

Prin hotărârea

pronunțată la 24 aprilie 2008 în cauza înregistrată sub nr. 70786/2001, urmare

cererii reclamantului J.R., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat

că în cauza R. împotriva României a avut loc încălcarea prevederilor art. 6

paragraf 1 din Convenție (în ceea ce privește durata procedurii, care, în

opinia Curții a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de durată rezonabilă,

erorile repetate ale instanțelor care au determinat parcurgerea a mai multe

cicluri procesuale nefiind imputabile reclamantului) și a art. 2 din Protocolul

4 la Convenție (prin subzistența măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

localitatea, luată la 19 decembrie 1995 față de reclamant până la 13 martie

2002, la sfârșitul procedurii, deși „acuzațiile aduse […] se prescriseseră la

16 octombrie 2002”, instanțele neoferind motive relevante pentru luarea sau

prelungirea măsurii, fiind rupt echilibrul între interesul general și

drepturile reclamantului, durata măsurii putând să constituie prin sine o

încălcare a art. 2 din Protocolul 4); s-a acordat suma de 3.000 euro cu titlu

de daune morale.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători la 27

iulie 2009, revizuentul J.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1306 din 12

martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția Penală, având în vedere

încălcările drepturilor sale, constatate prin hotărârea CEDO.

Analizând cererea sub

aspectul admisibilității acesteia, potrivit dispozițiilor art. 408

1

C.

proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor art. 408

1

C. proc.

pen., hotărârile pronunțate în cauzele în care CEDO a constatat o încălcare a

unui drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele

grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât

prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, din

reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 408

1

C. proc. pen. cât

și din prevederile alin. (2) al aceluiași articol rezultă că procedura specială

prevăzută de art. 408

1

C. proc. pen. nu vizează decât situațiile în

care Curtea Europeană a pronunțat o hotărâre cu privire la partea care solicită

revizuirea, admițând în tot sau în parte cererea reclamantului.

Astfel,

admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de art. 408

1

alin. (1) C. proc. pen., în caz

contrar legea neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac,

cererea fiind inadmisibilă.

În cauza dedusă

judecății cererea de revizuire a fost formulată de o persoană cu privire la

care Curtea Europeană a constatat încălcarea unor drepturi reglementate de

Convenție, hotărârea CEDO ce constată aceste încălcări este definitivă, iar

cererea de revizuire a fost introdusă în termenul legal de 1 an de la data

rămânerii definitive a hotărârii instanței europene. Cea de-a patra condiție

impusă de lege nu este însă îndeplinită deoarece consecințele grave ale

încălcării drepturilor prevăzute de Convenție, constatate de CEDO nu continuă

să se producă în prezent, astfel că procedura specială a revizuirii prevăzute

de art. 408

1

C. proc. pen. nu constituie remediul eficient

înlăturării unor potențiale efecte negative.

Din verificarea actelor

dosarului se constată că în cauza R. împotriva României, Curtea Europeană a

constatat că durata procedurii judiciare derulată în privința revizuentului J.R.

a fost excesivă, din motive neimputabile acestuia și de asemenea, că măsura

obligării de a nu părăsi localitatea, impusă în sarcina revizuentului nu a fost

suficient motivată, nefiind păstrat un just echilibru între cerințele generate

de interesul general și drepturile reclamantului.

Rezultă așadar că

instanța europeană nu a contestat caracterul echitabil al procedurii judiciare

desfășurată de instanțele române, ci doar durata acesteia și, de asemenea, că a

constatat încălcarea dreptului la libertatea de circulație prin măsura

preventivă luată față de revizuent în cursul procedurii.

Se constată, așadar,

că, în prezent, consecințele încălcării drepturilor prevăzute de Convenție și

Protocoalele la aceasta constatate de către Curtea Europeană nu se mai produc,

măsura preventivă legal luată față de revizuent prin încheierea din 19

decembrie 1995 a Tribunalului București, secția a II a penală, nemaiproducând

efecte, iar procedura judiciară fiind finalizată, situație care nu justifică

reformarea hotărârii definitive pronunțată pe fondul cauzei și nici reluarea

judecării fondului, așa cum se solicită prin cererea de revizuire,

neconstatându-se încălcarea unui drept care să impună desființarea unei

hotărâri judecătorești.

Pentru considerentele

ce preced, având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de

art. 408

1

alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., sub aspectul

nesubzistenței consecințelor grave ale încălcării drepturilor prevăzute de

Convenție și constatate de Curtea Europeană, în temeiul dispozițiilor art. 408

1

alin. (10) C. proc. pen., va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu,

cuvenit până la prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 408

1

C.

proc. pen., de revizuentul J.R. împotriva deciziei nr. 1306 din 12 martie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală în Dosarul nr. 4512/2000.

Obligă revizuentul la

plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.