ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3153/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

decizia nr. 422 din 15 februarie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 4355/89/2010 s-a respins ca nefondat recursul declarat

de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 174 din 8 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive

de la 13 mai 2010 la 15 februarie 2012.

A

fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul B.D., solicitând

anularea acesteia întrucât a fost arestat nelegal, fără sesizare din partea

spitalul de urgență din Iași, s-a procedat la influențarea medicului legist,

necropsia cadavrului nu corespunde analizelor de sânge cu privire la alcoolemia

victimei, nu s-a aflat cauza reală a decesului, martorii au fost influențați,

iar anchetatorii se fac vinovați de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

fals intelectual și uz de fals.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.

386 lit. a), c), d), e) C. proc. pen.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată în cauză,

înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte

căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități

privind actele de

procedură.

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen. precum

și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.

Art.

386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula

contestație în anulare precum și hotărârile care pot fi atacate pe această

cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de

recurs.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10

alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe la dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă;

e)

când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În

speță, petiționarul a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art.

386 lit. a), c), d), e) C. proc. pen., dar motivele invocate vizează fondul

cauzei și nu se regăsesc printre cele prevăzute de textul de lege menționat.

Așa fiind, contestația în anulare formulată de

contestatorul B.D.

împotriva deciziei nr. 422 din 15 februarie 2012 pronunțată

de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESDTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.D. împotriva

deciziei nr. 422 din 15 februarie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție - secția penală în dosarul nr. 4355/89/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu

titlu dec cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 4 octombrie 2012