ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 994/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 994/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 242 PI din 25
octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă ca
tardiv introdusă plângerea persoanei vătămate P.A. împotriva Rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale nr. 761/P/2008 din 20 mai 2010, menținută prin
rezoluția nr. 827/II/2/2010 din 8 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de
fapt:
Petentul P.A. a
formulat o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere a intimaților
C.G. - primarul municipiului Timișoara, C.I. - secretarul Primăriei Timișoara,
F.V. - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, V.E.
- avocat în cadrul Baroului Timiș și D.G., cu motivarea că acesta din urmă a
obținut în mod ilegal, cu complicitatea unor funcționari din cadrul Primăriei
Municipiului Timișoara și SC „A.D.P.” SA Timișoara, dreptul de proprietate
asupra imobilului din Timișoara, C.A.
Prin Rezoluția nr.
761/P/2009 din 20 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de primii patru intimați în baza
art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prevăzute de art. 246, 289 C. pen. și sub aspectul comiterii infracțiunilor
prevăzute de art. 222, 291, 292, 259 C. pen. față de intimatul D.G. Totodată,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii A.D.P. sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 214, 217, 292 și 259 C.
pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Împotriva acestei
rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin Rezoluția nr. 827/II-2/2010
din 9 august 2010.
Împotriva rezoluției
procurorului, petentul a formulat plângere la instanța de judecată, iar la data
de 25 octombrie 2010 instanța, din oficiu, a ridicat excepția tardivității
introducerii plângerii.
Prin sentința
recurată, instanța de fond a reținut că soluția dată de procuror a fost
comunicată petentului la data de 16 august 2010, la domiciliul ales indicat în
plângerea adresată procurorului general, iar plângerea adresată instanței a
fost expediată prin poștă la data de 14 septembrie 2010, cu depășirea
termenului prevăzut de art. 278
1
C. proc. pen., motiv pentru care
plângerea a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei
sentințe, petentul a declarat recurs cu motivarea că plângerea a fost introdusă
în termen legal și reia argumentele referitoare la dreptul de proprietate al
defunctei E.M.
Recursul este tardiv
introdus.
Așa cum rezultă din
actele dosarului, petentul și-a indicat domiciliul ales în București, str.
I.M., sector 1, adresă la care i s-a făcut comunicarea Sentinței penale nr. 242
PI din 25 octombrie 2010, la data de 5 noiembrie 2010.
Potrivit art. 385
3
C. proc. pen., termenul de declarare a recursului pentru partea care a lipsit
atât de la dezbateri, cât și la pronunțare, este de 10 zile de la comunicarea
copiei de pe dispozitiv.
Petentul nu a
respectat acest termen și a declarat recurs la data de 25 noiembrie 2010, cu
mult după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege mai sus
arătat (a se vedea data menționată de petent pe cererea de recurs, cerere
înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28 decembrie 2010).
În consecință,
recursul fiind tardiv introdus, urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1
lit. a) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv,
recursul declarat de petiționarul P.A. împotriva Sentinței penale nr. 242/PI
din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 martie 2011.