ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3649/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Încheierea din 1 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 16735/3/2008,

s-a luat act de renunțarea apelantei R.A.D.E.F. R.F. la judecata cererii de

repunere pe rol a dosarului de mai sus și s-a respins cererea intervenientului

MUNICIPIUL SLOBOZIA în interesul acestei părți, cu același obiect.

Pentru a pronunța

această încheiere, curtea de apel a avut în vedere cererea formulată de

apelanta R.A.D.E.F. R.F. de repunere a cauzei pe rol, cerere la a cărei judecată,

însă, apelanta a renunțat, fiind astfel incidente dispozițiile art. 246 C.

proc. civ. cărora instanța de apel le-a dat eficiență.

Ca urmare, s-a dat

eficiență și dispozițiilor art. 54 C. proc. civ. în privința cererii cu același

obiect formulată de intervenientul MUNICIPIUL SLOBOZIA având în vedere că actul

de procedură promovat de către intervenientul accesoriu vizând, dimpotrivă,

redeschiderea judecății, apare ca potrivnic intereselor apelantei în interesul

căreia a intervenit în cauză.

Intervenientul

MUNICIPIUL SLOBOZIA a formulat, în termenul legal, recurs invocând

nelegalitatea acesteia conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și după expunerea

situației de fapt a arătat în privința cererii de repunere pe rol formulată de

apelanta R.A.D.E.F. RR.F. că instanța de apel, luând act de cererea de

renunțare la judecata cererii de repunere pe rol a dosarului formulată de

apelanta R.A.D.E.F. R.F. în condițiile arătate, a nesocotit dispozițiile art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ., ale art. 3 C. civ. și art. 723 C. proc. civ.,

deoarece era obligată în baza rolului activ să verifice dacă partea își

exercită cu bună-credință drepturile procedurale și dacă scopul urmărit nu este

unul ilicit.

Astfel, dacă instanța

de apel ar fi aplicat corespunzător principiile rezultate din textele de lege

anterior evocate ar fi constatat că, renunțând la judecata cererii de repunere

pe rol, scopul vizat de R.A.D.E.F. R.F. a fost exclusiv acela de creare a

premiselor constatării perimării propriului apel și a menținerii sentinței

civile nr. 1616 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, prin

care s-a admis cererea SC E.D.A.I. SRL privind obligarea R.A.D.E.F. R.F. de a

vinde spațiul ce face obiectul acestui litigiu, hotărâre contrară Legii nr. 303/2008

și practicii judiciare în materie.

Probă în acest sens

stă și antecontractul vânzare - cumpărare autentificat, încheiat în executarea

acestei sentințe.

În privința propriei

cereri de repunere pe rol a cauzei, în mod greșit s-a apreciat că prin aceasta

se lezează interesele apelantei în favoarea căreia a intervenit în cauză atât

timp cât este demonstrat că interesul public al acesteia consistă tocmai în judecarea

cauzei în scopul desființării sentinței apelate, or, dând prevalență

interesului secret (nelegitim) al apelantei, instanța a aplicat eronat

dispozițiile art. 54 C. proc. civ., neobservându-se de fapt că cererea

recurentei nu este potrivnică interesului ce trebuia reținut și analizat în

cauză, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prin întâmpinare,

intimata – reclamantă și intimata – pârâtă au invocat, în principal, excepția

inadmisibilității recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului,

ca nefondat.

Analizând cu

prioritate excepția invocată se găsește fondată.

Potrivit art. 56 C.

proc. civ., apelul sau recursul făcut în interesul uneia din părți se socotește

neavenit dacă partea pentru care s-a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau

recurs.

Textul consacră o

limitate a activității procesuale a intervenientului în interesul uneia din

părți în cazul exercitării căii de atac a apelului sau recursului, nefiind

posibilă o continuare a acesteia în fața instanței de control judiciar fără ca

partea principală să-și fi manifestat în mod expres voința în sensul

exercitării căii de atac, textul de lege reflectând regula subordonării

intervenientului accesoriu părții în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, în

aplicarea acestui text de lege, este neavenit recursul declarat de

intervenientul în interesul pârâtei împotriva încheierii prin care s-a luat act

de renunțarea la judecata cererii de repunere pe rol formulată de pârâtă și, pe

cale de consecință, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de

intervenientul în interesul acestei părți – recurentul în cauză, constatarea ca

neavenit a recursului și soluționarea, deci, pe cale de excepție a acestuia, în

lipsa unui recurs și din partea în favoarea căreia a intervenit, făcând imposibilă

analizarea criticilor privitoare la legalitatea încheierii din perspectiva

aplicării dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.și ale art. 54 C. proc. civ., cu

consecințe asupra cererilor de repunere pe rol.

Așa fiind, în baza

art. 56 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de intervenientul MUNICIPIUL SLOBOZIA PRIN PRIMAR împotriva

încheierii din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca neavenit.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 noiembrie 2011.