ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1586 din 14 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă a

respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul reclamant C.C.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatorul C.C., solicitând admiterea apelului,

schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din

data de 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie a dispus suspendarea judecății apelului

declarat de apelantul-contestator C.C., în baza art. 155

1

C. proc.

civ.

Prin încheierea din

data de 16 martie 2011, aceeași instanță a respins cererea de repunere pe rol a

apelului formulată de contestatorul C.C., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că

prin încheierea din 20 ianuarie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei, în baza

art. 155

1

C. proc. civ., întrucât apelantul nu s-a conformat

obligațiilor de a depune acte privind dezbaterea succesiunii defuncților S.G.

și S.N., rezumându-se doar la depunerea unei hotărâri judecătorești incomplete.

Împotriva acestei

încheieri de ședință a formulat recurs reclamantul C.C., criticând-o pentru

nelegalitate, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea recurată,

s-a respins cererea sa de repunere pe rol, deși erau îndeplinite condițiile

pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât s-a depus la dosar decizia nr. 285

din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 5140 din 12 octombrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin care i s-a recunoscut calitatea de moștenitor legal, în

retransmitere, al autorilor S.G. și S.N.

De asemenea, s-a mai

arătat că cererea sa de apel nu s-a perimat, întrucât a formulat o cerere de

repunere pe rol la 10 ianuarie 2010, transmisă prin fax, fără să primească vreo

citație, motiv ce l-a determinat să formuleze cererea din 22 februarie 2011.

Examinând încheierea

recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct.

5 C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele

considerente:

Deși nu arată expres,

recurentul-reclamant, motivând că prin încheierea recurată s-a respins cererea

sa de repunere pe rol, deși erau îndeplinite condițiile pentru repunerea pe rol

a cauzei, critică încheierea recurată pentru nelegalitate ca fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 245 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la

cererea părții interesate poate reîncepe judecata, deoarece s-a conformat

obligațiilor de a depune actele privind dezbaterea succesiunii defuncților S.G.

și S.N.

Verificând această

critică, se constată că la termenul din 4 noiembrie 2009, instanța de apel a

pus în vedere apelantului C.C. să depună la dosar actele din care să rezulte că

s-a dezbătut succesiunea de pe urma defuncților S.G. și S.N. și că această

succesiune a fost acceptată de mama apelantului, S.M., sub sancțiunea

suspendării cauzei în temeiul art. 155 C. proc. civ., acordând termen în acest

sens, iar prin încheierea de la termenul din 20 ianuarie 2010, instanța,

constatând că apelantul nu a depus la dosar actele în sensul celor dispuse la

termenul din 4 noiembrie 2010, a dispus suspendarea judecății apelului declarat

de apelantul-contestator C.C.

Prin încheierea din

16 martie 2011, instanța de apel, constatând să apelantul nu s-a conformat

obligațiilor de a depune acte privind dezbaterea succesiunii defuncților S.G.

și S.N., a respins cererea apelantului de repunere pe rol, ca neîntemeiată.

Această soluție este

nelegală, deoarece cu actele depuse la dosar, în susținerea cererii de repunere

pe rol, soluționată prin încheierea recurată, recurentul s-a conformat

obligațiilor stabilite în sarcina sa, prin încheierea din 4 noiembrie 2010.

Astfel, la dosar, s-a

depus decizia civilă nr. 285 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, irevocabilă

prin respingerea recursului formulat de pârâta SC G.D.F. S.E.R. SA, prin

decizia civilă nr. 5140 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, dosar apel,

prin care s-a stabilit irevocabil că reclamantul C.C., recurentul-reclamant din

cauza pendinte, „a făcut dovada cu acte de stare civilă, cu decizia de înfiere

a sa cu efecte restrânse de către familia C.C. și C.M., aceasta din urmă fiind

fiica lui S.M., descendentă din autorul A.C.S., testamentul olograf prin care

autorul A.C.S. a împărțit averea fiilor săi, că este persoană îndreptățită în

sensul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea

de măsuri reparatorii asupra imobilelor preluate abuziv de stat și care au

făcut obiectul testamentului menționat”.

Or, câtă vreme prin

hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, așa cum s-a arătat mai sus,

s-a stabilit că recurentul are calitatea de „persoană îndreptățită în sensul

dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea de

măsuri reparatorii asupra imobilelor preluate abuziv de stat și care au făcut

obiectul testamentului menționat”, ceea ce implică dovedirea de către reclamant

și a calității de moștenitor al autorului A.C.S., ai cărui fii au fost și S.G.

și S.N., respectiv vocația succesorală a reclamantului pentru bunurile ce au

făcut obiectul testamentului respectiv, se constată că reclamantul s-a

conformat dispozițiilor instanței de la termenul din 4 noiembrie 2009, astfel

că greșit instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de

acesta în temeiul art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de

cele expuse, se constată că reclamantul s-a conformat dispozițiilor instanței,

așa cum s-a dispus prin încheierea din 4 noiembrie 2009, astfel că în temeiul

art. 245 alin. (2) C. proc. civ., la cererea părții interesate, greșit,

instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol a apelului formulat de

contestator.

În ceea ce privește

susținerea formulată de recurentul C.C. în sensul că cererea sa de apel nu s-a

perimat, întrucât de la momentul suspendării până la data formulării cererii de

repunere pe rol din 10 ianuarie 2011, transmisă instanței prin fax, nu a trecut

mai mult de un an, nu poate fi primită și analizată, întrucât această excepție

nu a făcut obiectul judecății în apel.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul formulat de reclamantul C.C., va casa încheierea recurată, va admite

cererea de repunere pe rol și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.C. împotriva încheierii din 16 martie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie, în dosarul nr. 47247/3/2007, pe care o casează.

Admite cererea de

repunere pe rol formulată de apelantul C.C. și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.