ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 427 din 15 aprilie 2009 Tribunalul București, secția I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.L., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut în fapt, că revizuentul condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 1320 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, astfel cum a fost modificată, invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și nu mai putea fi condamnat de către o instanță de control judiciar, după ce instanța fondului a constatat nevinovăția sa.

A mai susținut revizuentul că prin soluția de condamnare i s-a agravat situația, iar ca împrejurare nouă, necunoscută instanțelor de control judiciar, a invocat necesitatea reaudierii unui martor, M.A., a cărei declarație este importantă pentru stabilirea adevărului în cauză. Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a constat, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în sensul că solicitarea revizuentului de a se audia o martoră nu reprezintă o împrejurarea nouă, fiind de fapt vorba de o prelungire a probatoriului, inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Referitor la celelalte aspecte invocate de revizuent - starea de sănătate a soției sale, starea materială precară a familiei și agravarea situației sale prin condamnarea în căile de atac - instanța a apreciat că nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ în art. 394 C. proc.

pen. astfel că a respins ca inadmisibilă cererea. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a formulat apel condamnatul revizuent care a solicitat casarea hotărârii și admiterea revizuirii sale întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., reiterând cererea de reaudiere a martorei M.A. despre care susține că în cursul judecării cauzei a dat declarații mincinoase. A mai invocat revizuentul apelant excepția nulității absolute deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că, fiind un proces în care s-a judecat un inculpat minor ședința a fost publică deși potrivit legii trebuia să fie nepublică. Instanța de apel, prin Decizia penală nr. 208/A din 12 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul revizuentului, constatând că în speță nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., nefiind vorba de existența unei împrejurări noi, necunoscută de instanțe, ci de o prelungire a probatoriului, inadmisibilă în calea extraordinară de atac. Referitor la cazul de nulitate invocat, dar și la celelalte aspecte privind situația procesuală și familială a revizuentului, instanța de apel a apreciat că nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de revizuent care a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acestora și admiterea cererii sale de revizuire. Recursul declarat de condamnat este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. - caz invocat de revizuent în cererea sa - revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare sau de încetare a procesului penal. Rezultă așadar că elementele de fapt, respectiv faptele probatorii sunt cele care trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă, nefiind posibil ca pe calea revizuirii să se ajungă la o prelungire a probatoriului administrat în cauză cu ocazia judecării cauzei. În speță însă, revizuentul recurent invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. a susținut că se impune reaudierea unei martore, fiind evident că dorește pe această cale o prelungire a probatoriului deja administrat.

Așa fiind, în mod corect instanțele au respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat și respectiv apelul declarat de acesta constatând, că nu sunt incidente motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Ca urmare recursul formulat de revizuent apare ca fiind neîntemeiat astfel că urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat I.L. împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 12 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va achita din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.