ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2010

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 427 din 15 aprilie 2009 Tribunalul

București, secția I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de condamnatul I.L., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut în fapt, că revizuentul condamnat a formulat cerere de revizuire

împotriva Sentinței penale nr. 1320 din 28 septembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, astfel cum a fost modificată, invocând dispozițiile art.

394 lit. a) C. proc. pen., respectiv că nu se face vinovat de săvârșirea faptei

și nu mai putea fi condamnat de către o instanță de control judiciar, după ce

instanța fondului a constatat nevinovăția sa.

A mai susținut revizuentul că prin

soluția de condamnare i s-a agravat situația, iar ca împrejurare nouă,

necunoscută instanțelor de control judiciar, a invocat necesitatea reaudierii

unui martor, M.A., a cărei declarație este importantă pentru stabilirea

adevărului în cauză.

Instanța învestită cu soluționarea

cererii de revizuire a constat, că în speță nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în sensul că solicitarea

revizuentului de a se audia o martoră nu reprezintă o împrejurarea nouă, fiind

de fapt vorba de o prelungire a probatoriului, inadmisibilă în calea

extraordinară de atac a revizuirii.

Referitor la celelalte aspecte

invocate de revizuent - starea de sănătate a soției sale, starea materială

precară a familiei și agravarea situației sale prin condamnarea în căile de

atac - instanța a apreciat că nu se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire prevăzute limitativ în art. 394 C. proc. pen. astfel că a respins ca

inadmisibilă cererea.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de prima instanță a formulat apel condamnatul revizuent care a

solicitat casarea hotărârii și admiterea revizuirii sale întemeiată pe

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., reiterând cererea de reaudiere a

martorei M.A. despre care susține că în cursul judecării cauzei a dat

declarații mincinoase.

A mai invocat revizuentul apelant

excepția nulității absolute deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 197 alin.

(2) C. proc. pen. în sensul că, fiind un proces în care s-a judecat un inculpat

minor ședința a fost publică deși potrivit legii trebuia să fie nepublică.

Instanța de apel, prin Decizia

penală nr. 208/A din 12 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul

revizuentului, constatând că în speță nu este incident cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., nefiind vorba de existența unei

împrejurări noi, necunoscută de instanțe, ci de o prelungire a probatoriului,

inadmisibilă în calea extraordinară de atac.

Referitor la cazul de nulitate

invocat, dar și la celelalte aspecte privind situația procesuală și familială a

revizuentului, instanța de apel a apreciat că nu se încadrează în nici unul

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de revizuent care a criticat hotărârile pronunțate pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acestora și admiterea cererii

sale de revizuire.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. - caz invocat de revizuent în cererea sa - revizuirea poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare sau de încetare a procesului

penal.

Rezultă așadar că elementele de

fapt, respectiv faptele probatorii sunt cele care trebuie să fie noi și nu

mijloacele de probă, nefiind posibil ca pe calea revizuirii să se ajungă la o

prelungire a probatoriului administrat în cauză cu ocazia judecării cauzei.

În speță însă, revizuentul recurent

invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. a susținut că se impune

reaudierea unei martore, fiind evident că dorește pe această cale o prelungire

a probatoriului deja administrat.

Așa fiind, în mod corect instanțele

au respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat și

respectiv apelul declarat de acesta constatând, că nu sunt incidente motivele

de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Ca urmare recursul formulat de

revizuent apare ca fiind neîntemeiat astfel că urmează a fi respins ca atare,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuentul condamnat I.L. împotriva Deciziei penale nr. 208/A din

12 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent

condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va achita din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1

februarie 2010.