ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1501/R din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Galați a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul contestator L.S. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator L.S. împotriva Sentinței penale nr. 246 din 10 martie 2011 a Tribunalului Galați, decizia fiind definitivă cu privire la recurs. A reținut instanța de fond cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către contestator, fată de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei care vizează modificarea pedepsei de 10 ani închisoare prin intervenirea unei legi penale noi neaflată însă în vigoare.

Împotriva acestei decizii la data de 3 octombrie 2011 recurentul contestator a formulat recurs și a solicitat admiterea recursului, arătând ca dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. au legătură cu prezenta cauză, fiind vorba de reducerea pedepsei. Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul L.S. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Recurentul condamnat L.S.

a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 67/2004 a Tribunalului Sibiu, arătând că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a intervenit o lege mai favorabilă, respectiv Legea nr. 286/2009, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, întemeindu-și contestația la executare pe dispozițiile art. 458 C. proc. pen. în referire la art. 12, 14 și 15 C. pen. Prin Sentința penală nr. 246 din 10 martie 2011 Tribunalul Galați a respins ca fiind nefondată contestația la executare formulată de condamnatul L.S.

împotriva Sentinței penale nr. 67/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 976 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că „potrivit art. 446 din Legea 286/2009 privind Codul penal, prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia." Împotriva acestei sentințe a formulat recurs condamnatul și a invocat totodată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. arătând că prin neaplicarea acestora în cazul pedepselor rămase definitive apare o discriminare între persoanele condamnate definitiv anterior și cele care au fost judecate ulterior. Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul contestator L.S.

constatând că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu au legătură cu prezenta cauză. Verificând decizia atacată pe baza materialului de la dosar Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat întrucât, în mod corect Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că nu sunt realizate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, acesta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cea de a doua condiție care trebuie îndeplinită se referă la dreptul oricărei părți, a instanței de judecată și a procurorului de a putea ridica o excepție de neconstituționalitate. În al treilea rând, trebuie ca normele legale în vigoare, a căror neconstituționalitate este contestată, să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În speță, excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei și nu se încalcă principiile consacrate de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României privind universalitatea și art. 16 alin. (1) din Constituția României privind egalitatea în drepturi, invocate de condamnat, astfel că, în mod corect, Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de condamnatul L.S.

De asemenea, susținerile condamnatului referitoare la dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate având în vedere că dispozițiile art. 446 din legea mai sus menționată prevăd că prezentul Cod penal intră în vigoare la data care va fi stabilită în lege pentru punerea în aplicare a acestuia. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul contestatorului L.S., urmează să fie respins ca nefondat În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.S. împotriva Deciziei penale nr. 1501/R din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, azi 18 octombrie 2011.