ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1501/R din 29

septembrie 2011 Curtea de Apel Galați a dispus respingerea cererii de sesizare

a Curții Constituționale formulată de recurentul contestator L.S.

S-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul contestator L.S. împotriva Sentinței penale

nr. 246 din 10 martie 2011 a Tribunalului Galați, decizia fiind definitivă cu

privire la recurs.

A reținut instanța de

fond cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către

contestator, fată de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea

cauzei care vizează modificarea pedepsei de 10 ani închisoare prin intervenirea

unei legi penale noi neaflată însă în vigoare.

Împotriva acestei

decizii la data de 3 octombrie 2011 recurentul contestator a formulat recurs și

a solicitat admiterea recursului, arătând ca dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. au legătură cu prezenta cauză, fiind vorba de reducerea

pedepsei.

Analizând recursul

declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul L.S.

este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Recurentul condamnat

L.S. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 67/2004

a Tribunalului Sibiu, arătând că, după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, a intervenit o lege mai favorabilă, respectiv Legea nr. 286/2009,

iar pedeapsa ce i-a fost aplicată depășește maximul special prevăzut de legea

nouă pentru infracțiunea săvârșită, întemeindu-și contestația la executare pe

dispozițiile art. 458 C. proc. pen. în referire la art. 12, 14 și 15 C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 246 din 10 martie 2011 Tribunalul Galați a respins ca fiind nefondată

contestația la executare formulată de condamnatul L.S. împotriva Sentinței

penale nr. 67/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 976 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

constatând că „potrivit art. 446 din Legea 286/2009 privind Codul penal,

prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru

punerea în aplicare a acestuia."

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs condamnatul și a invocat totodată excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

arătând că prin neaplicarea acestora în cazul pedepselor rămase definitive

apare o discriminare între persoanele condamnate definitiv anterior și cele

care au fost judecate ulterior.

Curtea de Apel Galați

a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul

contestator L.S. constatând că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

nu au legătură cu prezenta cauză.

Verificând decizia

atacată pe baza materialului de la dosar Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat întrucât, în mod corect Curtea de Apel Galați a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că nu sunt realizate

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 republicată.

Potrivit art. 29 din

Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

acesta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești

privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea

cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cea de a doua

condiție care trebuie îndeplinită se referă la dreptul oricărei părți, a

instanței de judecată și a procurorului de a putea ridica o excepție de

neconstituționalitate.

În al treilea rând,

trebuie ca normele legale în vigoare, a căror neconstituționalitate este

contestată, să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

În speță, excepția

invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei și nu se încalcă principiile

consacrate de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României privind

universalitatea și art. 16 alin. (1) din Constituția României privind

egalitatea în drepturi, invocate de condamnat, astfel că, în mod corect, Curtea

de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de condamnatul L.S.

De asemenea,

susținerile condamnatului referitoare la dispozițiile Legii nr. 289/2009

privind Codul penal Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate având în

vedere că dispozițiile art. 446 din legea mai sus menționată prevăd că

prezentul Cod penal intră în vigoare la data care va fi stabilită în lege

pentru punerea în aplicare a acestuia.

Pentru cele ce

preced, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul

contestatorului L.S., urmează să fie respins ca nefondat

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul L.S. împotriva Deciziei penale nr.

1501/R din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, azi 18 octombrie 2011.