ÎCCJ, decizie (scj.ro #82906)

Asigurări. Acțiune în

despăgubire derivată din art. 20 alin. (3) din Codul de procedură penală. Lipsa

obligativității îndeplinirii procedurii prealabile

Cuprins pe materii: Drept

procesual civil. Procedura înaintea primei instanțe

Index alfabetic: acțiune în

despăgubire

- asigurare

- hotărâre penală

- procedură prealabilă

C. civ., art. 998-999

C. proc. civ., art. 109

alin. (2), 720

1

C. proc. pen., art. 20

alin. (3)

Legea nr. 136/1995, art.

53

Potrivit

dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, sesizarea

instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă

legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile

se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Această

condiție se consideră îndeplinită în cazul în care pornirea acțiunii în

despăgubire derivă din aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. pen.

care prevăd că persoana vătămată se poate adresa cu acțiune civilă pentru

repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au

descoperit după pronunțarea hotărârii penale de primă instanță.

Secția a II-a civilă, Decizia

nr. 1125 din 1 martie 2012

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamatul P.P., în

contradictoriu cu pârâții B.S. și SC Asigurarea Românească A. SA Focșani, a

solicitat obligarea pârâților la plata unei prestații periodice lunare egale cu

diferența dintre salariul pe care îl avea la data accidentului, actualizat la

zi, și pensia pentru gradul II de invaliditate pe care o primește, de la data

introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei standard de pensionare și

plata unei despăgubiri în sumă de 100.000 lei reprezentând prejudiciul de

agrement, constând din invaliditatea fizică permanentă ca urmare a

imposibilității fizice de a presta muncă pe tot timpul vieții.(…)

Prin

sentința nr. 4717/2009 a Judecătoriei Focșani s-a admis în parte cererea și a

fost obligat pârâtul B.S. alături de pârâta SC Asigurarea Românească A. SA

către reclamant la plata unei sume de 157 lei lunar, reprezentând diferența

dintre veniturile pe care le-ar fi primit și pensia încasată, de la data

producerii accidentului, 19.11.2005 și până la încetarea sau modificarea stării

de nevoie. A respins capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor în

sumă de 100.000 lei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.P. și pârâtul B.S.,

înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea.

Prin decizia nr. 111/2010 s-au admis apelurile, s-a anulat sentința nr.

4717/2009 a Judecătoriei Focșani și s-a reținut cauza pentru judecarea fondului

la Tribunalul Vrancea, Secția comercială.

Prin sentința nr. 59/2011, Tribunalul Vrancea a admis în parte

acțiunea. A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 157

lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi obținut

din salariu și pensia de invaliditate, de la data producerii accidentului, 19.11.2005

și până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul P.P., cât și pârâta SC

Asigurarea Românească A.V.I.G. SA.

Prin

decizia nr. 66/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția comercială,

maritimă și fluvială, s-au admis apelurile declarate de către reclamantul P.P.

și de pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București, prin sucursală,

împotriva sentinței civile nr. 59/2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în

consecință: s-a schimbat în parte sentința nr. 59/2011 a Tribunalului Vrancea,

în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu

cu pârâții B.S. și SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București; a fost obligată

pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA alături de pârâtul B.S. să

plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre

veniturile pe care le-ar fi obținut și pensia încasată, de la data de 21 mai

2006, până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă; a fost

obligată pârâta-asigurator alături de pârâtul B.S. la plata sumei de 100.000

lei, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului de agrement(…).

Împotriva

deciziei nr. 66/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția comercială,

maritimă și fluvială, a declarat recurs SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA

invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că: (…) au fost încălcate

dispozițiile art. 720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ.; au fost

încălcate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Intimatul

P.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea deciziei civile nr. 66/A/2011 a Curții de Apel Galați ca

fiind temeinică și legală.

Analizând

actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei subsumate

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii se poate cere când aceasta

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Literatura

juridică a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din

modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost

corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie

confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a

recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a

încălcat fie le-a aplicat greșit.

Din

această perspectivă precum și din criticile deciziei recurate subsumate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a

reținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul

dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, în prezenta cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 1201 C. civ. din moment ce în sentința penală nr. 245 din 2

februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani s-a reținut că în ceea ce

privește prejudiciul de agrement pretins referitor la concretizarea

infirmității fizice permanente poate fi stabilit numai după o nouă reexaminare,

după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și

balneo-fizio-terapeutice. Cu alte cuvinte, problema prejudiciului de agrement

nu a fost tranșată prin sentința penală nr. 245 din 2 februarie 2007 din moment

ce s-a reținut că acesta poate fi stabilit după efectuarea unei noi reexaminări

și după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și

balneo-fizio-terapeutice. Față de cele arătate sub acest aspect reiese că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ.

În ceea

ce privește critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că nu este

întemeiată având în vedere că pornirea acțiunii civile în prezenta cauză derivă

din aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că

persoana vătămată se poate adresa cu acțiune civilă pentru repararea pagubelor

materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după

pronunțarea hotărârii penale de primă instanță.(…)

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.