ÎCCJ, decizie (scj.ro #82906)

Asigurări. Acțiune în despăgubire derivată din art. 20 alin. (3) din Codul de procedură penală. Lipsa obligativității îndeplinirii procedurii prealabile Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura înaintea primei instanțe Index alfabetic: acțiune în despăgubire - asigurare - hotărâre penală - procedură prealabilă C. civ., art. 998-999 C. proc. civ., art. 109 alin. (2), 720 1 C. proc. pen., art. 20 alin. (3) Legea nr. 136/1995, art. 53 Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Această condiție se consideră îndeplinită în cazul în care pornirea acțiunii în despăgubire derivă din aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că persoana vătămată se poate adresa cu acțiune civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de primă instanță. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125 din 1 martie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamatul P.P., în contradictoriu cu pârâții B.S.

și SC Asigurarea Românească A. SA Focșani, a solicitat obligarea pârâților la plata unei prestații periodice lunare egale cu diferența dintre salariul pe care îl avea la data accidentului, actualizat la zi, și pensia pentru gradul II de invaliditate pe care o primește, de la data introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei standard de pensionare și plata unei despăgubiri în sumă de 100.000 lei reprezentând prejudiciul de agrement, constând din invaliditatea fizică permanentă ca urmare a imposibilității fizice de a presta muncă pe tot timpul vieții.(…) Prin sentința nr. 4717/2009 a Judecătoriei Focșani s-a admis în parte cererea și a fost obligat pârâtul B.S. alături de pârâta SC Asigurarea Românească A. SA către reclamant la plata unei sume de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi primit și pensia încasată, de la data producerii accidentului, 19.11.2005 și până la încetarea sau modificarea stării de nevoie.

A respins capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor în sumă de 100.000 lei, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.P. și pârâtul B.S., înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea. Prin decizia nr. 111/2010 s-au admis apelurile, s-a anulat sentința nr. 4717/2009 a Judecătoriei Focșani și s-a reținut cauza pentru judecarea fondului la Tribunalul Vrancea, Secția comercială. Prin sentința nr. 59/2011, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea. A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi obținut din salariu și pensia de invaliditate, de la data producerii accidentului, 19.11.2005 și până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul P.P., cât și pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA. Prin decizia nr. 66/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială, s-au admis apelurile declarate de către reclamantul P.P. și de pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București, prin sucursală, împotriva sentinței civile nr. 59/2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în consecință: s-a schimbat în parte sentința nr. 59/2011 a Tribunalului Vrancea, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâții B.S. și SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA București; a fost obligată pârâta SC Asigurarea Românească A.V.I.G.

SA alături de pârâtul B.S. să plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi obținut și pensia încasată, de la data de 21 mai 2006, până la încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă; a fost obligată pârâta-asigurator alături de pârâtul B.S. la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului de agrement(…). Împotriva deciziei nr. 66/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială, a declarat recurs SC Asigurarea Românească A.V.I.G. SA invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că: (…) au fost încălcate dispozițiile art. 720 1 și art. 109 alin. (2) C. proc.

civ.; au fost încălcate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995. Intimatul P.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 66/A/2011 a Curții de Apel Galați ca fiind temeinică și legală. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Literatura juridică a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat fie le-a aplicat greșit. Din această perspectivă precum și din criticile deciziei recurate subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ. din moment ce în sentința penală nr. 245 din 2 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani s-a reținut că în ceea ce privește prejudiciul de agrement pretins referitor la concretizarea infirmității fizice permanente poate fi stabilit numai după o nouă reexaminare, după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice.

Cu alte cuvinte, problema prejudiciului de agrement nu a fost tranșată prin sentința penală nr. 245 din 2 februarie 2007 din moment ce s-a reținut că acesta poate fi stabilit după efectuarea unei noi reexaminări și după epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice. Față de cele arătate sub acest aspect reiese că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. În ceea ce privește critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 720 1 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că nu este întemeiată având în vedere că pornirea acțiunii civile în prezenta cauză derivă din aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc.

pen. care prevăd că persoana vătămată se poate adresa cu acțiune civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de primă instanță.(…) Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.