ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 26 februarie 2009, sub

nr. 1787/231/2009 reclamatul P.P. în contradictoriu cu pârâții B.S. și SC A.R.A.

SA Focșani, a solicitat obligarea pârâților la plata unei prestații periodice

lunare egale cu diferența dintre salariul pe care îl avea la data accidentului,

actualizat la zi, și pensia pentru gradul II de invaliditate pe care o

primește, de la data introducerii acțiunii și până la împlinirea vârstei

standard de pensionare și plata unei despăgubiri în sumă de 100 000 lei

reprezentând prejudiciul de agrement, constând din invaliditatea fizică

permanentă ca urmare a imposibilității fizice de a presta muncă pe tot timpul

vieții, cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 mai

2009, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin Sucursala Vrancea, a depus întâmpinare,

invocând pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată,

autoritatea de lucru judecat, prescrierea dreptului material la acțiune și, pe

fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 4717

din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Focșani, s-a admis în parte cererea și a

fost obligat pârâtul B.S. alături de pârâta SC A.R.A. SA către reclamant la

plata unei sume de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile pe

care le-ar fi primit și pensia încasată, de la data producerii accidentului, 19

noiembrie 2005 și până la încetarea sau modificarea stării de nevoie.

A respins capătul de cerere

referitor la plata despăgubirilor în sumă de 100.000 lei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamantul P.P. și pârâtul B.S., înregistrat sub nr. 1787/231/2009

pe rolul Tribunalului Vrancea.

Prin decizia nr. 111 din 22 iunie

2010, s-au admis apelurile, s-a anulat sentința nr. 4717 din 4 noiembrie 2009 a

Judecătoriei Focșani și s-a reținut cauza pentru judecarea fondului la

Tribunalul Vrancea, secția comercială.

Prin sentința nr. 59 din 17 mai 2011,

Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea. A obligat pârâții, în solidar, să

plătească reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre

veniturile pe care le-ar fi obținut din salariu și pensia de invaliditate, de

la data producerii accidentului, 19 noiembrie 2005 și până la încetarea sau

modificarea stării de incapacitate de muncă.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal au declarat apel atât reclamantul P.P., cât și pârâta

S.C. A.R.A.V.I.G. S.A., apeluri înregistrate sub nr. 3309/91/2010 pe rolul

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, la data de 17

august 2011.

Prin decizia nr. 66/A

din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, s-au admis apelurile declarate de către reclamantul P.P.

și de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București prin sucursala împotriva sentinței

civile nr. 59 din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în

consecință: s-a schimbat în parte sentința nr. 59 din 17 mai 2011 a

Tribunalului Vrancea, în sensul că: s-a admis acțiunea formulată de reclamantul

P.P. în contradictoriu cu pârâții B.S. și SC A.R.A.V.I.G. SA București; a fost

obligată pârâta S.C. A.R.A.V.I.G. S.A. alături de pârâtul B.S. să plătească

reclamantului suma de 157 lei lunar, reprezentând diferența dintre veniturile

pe care le-ar fi obținut și pensia încasată, de la data de 21 mai 2006, până la

încetarea sau modificarea stării de incapacitate de muncă; a fost obligată

pârâta-asigurator alături de pârâtul B.S. la plata sumei de 100.000 lei, cu

titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului de agrement, s-a menținut

dispoziția referitoare la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că în cauză sunt îndeplinite

dispozițiile art. 42 pct. 1 lit. f) din Normele privind aplicarea legii în

domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii

produse pentru accidente de autovehicule aprobată prin Ordinul nr. 3108 din 10

decembrie 2004 (în vigoare la data producerii accidentului). De asemenea

cuantumul daunelor solicitate de reclamant se încadrează în limitele maxime ale

despăgubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii R.C.A. prevăzut în Anexa 3 –

Anul 2005, lit. b) la Normele sus-arătate (până la 1.000.000.000 lei pentru

fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul

persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv

pentru prejudicii fără caracter patrimonial). S-a mai reținut că pârâții vor fi

obligați alături, iar nu în solidar, la plata despăgubirilor periodice de la

data emiterii deciziei de pensionare, iar nu de la data producerii

accidentului.

Împotriva

deciziei nr. 66/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a declarat recurs SC A.R.A.V.I.G. SA invocând ca motiv de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs se arată că: 1. în cauză există autoritate de lucru judecat

în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de 100.000 lei reprezentând

prejudiciul de agrement față de titlul executoriu penal nr. 245/2007; 2. au

fost încălcate dispozițiile art. 720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc.

civ.; au fost încălcate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Intimatul P.P. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea deciziei civile nr. 66/A din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel

Galați ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și

lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei subsumate motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Literatura juridică a

statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care

aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu

aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu

încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea

dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat fie le-a aplicat

greșit.

Din această

perspectivă precum și din criticile deciziei recurate subsumate așa cum am

arătat deja motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul

dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, în prezenta cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ. din moment ce în sentința penală nr. 245

din 2 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani s-a reținut că în ceea

ce privește prejudiciul de agrement pretins referitor la concretizarea

infirmității fizice permanente poate fi stabilit numai după o nouă reexaminare după

epuizarea tuturor procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice.

Cu alte cuvinte problema prejudiciului de agrement nu a fost tranșată prin

sentința penală nr.245 din 2 februarie 2007 din moment ce s-a reținut că acesta

poate fi stabilit după efectuarea unei noi reexaminări după epuizarea tuturor

procedurilor medico-chirurgicale și balneo-fizio-terapeutice. Față de cele

arătate sub acest aspect reiese că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

1201 C. civ.

În ceea ce privește

critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte reține că nu este întemeiată

având în vedere că pornirea acțiunii civile în prezenta cauză derivă din

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că persoana

vătămată se poate adresa cu acțiune civilă pentru repararea pagubelor materiale

și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea

hotărârii penale de primă instanță.

Referitor la critica

referitoare la încălcarea art. 53 din Legea nr. 136/1995 Înalta Curte reține că

este neîntemeiată deoarece prin decizia recurată instanța de apel în mod corect

a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42 pct. 1 lit. f) din

Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii aprobată

prin Ordinul nr. 3108 din 10 decembrie 2004 ( în vigoare la data producerii

accidentului).

Potrivit art. 42 pct.

1 lit. f) din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor, la

stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele

păgubite și asigurătorii R.C.A., în cazul vătămării corporale sau al decesului

unor persoane, se au în vedere daune morale în conformitate cu legislația și

jurisprudența din România.

Nu este lipsit de relevanță

de a sublinia în acest context că dispozițiile art. 998-999 C. civ. nu disting

între prejudiciul patrimonial și cel moral ceea ce înseamnă că obligațiile de

reparații prevăzute de acestea se referă la ambele categorii de prejudicii, iar

cuantumul daunelor acordate de instanța de apel reprezentând diferența dintre

veniturile pe care le-ar fi obținut reclamantul și pensia încasată până la

încetarea sau modificarea stării de incapacitate și despăgubiri pentru

acoperirea prejudiciului de agrement se încadrează în limitele maxime ale

despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii R.C.A. prevăzute în Anexa 3 -

anul 2005 - lit. b) la Normele privind aplicarea legii în domeniul

asigurărilor.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București prin sucursala Vrancea

împotriva deciziei nr. 66/A din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 martie

2012.