ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3260/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 martie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 303/64/2011, contestația la executare formulată de către contestatorul B.L. contra executării Sentinței penale nr. 72 din data de 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii scrise de contestație la executare și în susținerea orală din fața instanței de la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2011, contestatorul personal și prin reprezentantul său au invocat următoarele motive: În mod greșit Curtea de Apel Brașov, prin Biroul executări penale a procedat la punerea în executare a Sentinței penale nr. 72/2010 în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat B.L., deoarece respectiva sentință penală nu era definitivă, întrucât a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, ce s-a soluționat prin Decizia nr. 4185/2010, iar împotriva acestei din urmă decizii a declarat contestație în anulare ce se află pe rolul Înaltei Curți.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Brașov a constatat următoarele: Prin Sentința penală nr. 72/2010, Curtea de Apel Brașov s-a pronunțat asupra unei plângeri formulate de către contestator în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva acestei sentințe a declarat recurs B.L., respins prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010. Prin urmare, Sentința penală nr. 72/2010 a Curții de Apel Brașov a rămas definitivă la data de 23 noiembrie 2010, dată la care s-a soluționat și pronunțat Decizia penală nr. 4185 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit prevederilor art. 416 alin. (1) pct. 6. C. proc. pen. hotărârile rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat, în cazul în care hotărârea primei instanțe se atacă cu recurs, așa cum este situația din speță. Prin urmare, Sentința penală nr. 72/2010 a rămas definitivă la data de 23 noiembrie 2010. Potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, în mod corect a procedat Biroul executări penale la punerea în executare a dispozițiilor Sentinței penale nr. 72/2010, în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat contestatorul, hotărârea Curții fiind definitivă, putându-se proceda la punerea în executare a dispozițiilor sentinței amintite.

Împrejurarea că împotriva deciziei penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a declarat contestație în anulare nu afectează caracterul definitiv al Sentinței penale nr. 72/2010, așa cum se susține de către contestator. Pentru toate aceste considerente, văzând că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (dar nici un alt caz dintre cele enumerate limitativ în art. 461 C. proc. pen.), Curtea de Apel Brașov, prin Sentința penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul B.L. contra executării Sentinței penale nr. 72 din data de 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 303/64/2011. Hotărârea Curții de Apel Brașov a fost pronunțată la data de 8 aprilie 2011, dată la care contestatorul B.L. și reprezentantul legal al acestuia B.C. au fost prezenți la dezbaterea pe fond a contestației la executare formulată. Recursul împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost formulat la data de 31 mai 2011. În cererea de recurs depusă la dosarul cauzei, recurentul a formulat și o cerere de repunere în termen a recursului invocând dispozițiile art. 385 pct. 17 1 C. proc.

pen. susținând că instanța deși a precizat în sentință că hotărârea a fost pronunțată în ședință publică, această împrejurare nu a avut loc, astfel că a luat cunoștință de soluția hotărârii de la condica aflată la grefa instanței. A mai precizat în cererea scrisă că atât personal cât și prin mandatar a învederat Curții de Apel Brașov că dorește să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, însă instanța a rămas în pronunțare și fără a se amâna pronunțarea sentinței pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii scrise la dosarul cauzei și nici nu s-au reținut aceste dezbateri în cuprinsul practicalei sentinței. Totodată a precizat că împiedicarea declarării recursului în termenul de 10 zile de la pronunțare a constat în afecțiunile cronice de sănătate deosebit de grave pe care le are inculpatul necesitând repaus constând în stop cardio-respirator așa cum rezultă din Certificatul medical din 22 noiembrie 2010 pe care l-a atașat la dosarul cauzei.

Înalta Curte, constată că recursul declarat de inculpatul B.L. este tardiv. Cauza de împiedicare a declarării recursului invocată de recurent în sensul existenței afecțiunilor de sănătate, atașând în dovedirea acestei împrejurări un certificat medical datat din 22 noiembrie 2010, în condițiile în care hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată la data de 8 aprilie 2011, fiind dată cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, nu este în măsură să cadă sub incidența dispozițiilor art. 385 3 raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru a fi admisă cererea de repunere în termen a prezentului recurs. Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de contestatorul B.L.

În conformitate cu prevederile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de recurs se socotește pe zile libere și curge potrivit dispozițiilor legale privind curgerea termenului de apel. La data de 8 aprilie 2011, dată la care Sentința penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a rămas în pronunțare, atât contestatorul B.L. a fost prezent personal la dezbateri cât și reprezentantul său legal B.C., conform dezbaterilor aflate în cuprinsul practicalei hotărârii, iar recursul a fost declarat de către inculpatul B.L. la data de 31 mai 2011, conform dosarului recurs, fiind depășit termenul procedural legal de declarare a recursului.

Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale. Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia contestatorul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune care constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de de contestatorul B.L.

împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de contestatorul B.L. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul B.L. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.