ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3260/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24 martie 2011 a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 303/64/2011, contestația la executare

formulată de către contestatorul B.L. contra executării Sentinței penale nr. 72

din data de 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia

penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii

scrise de contestație la executare și în susținerea orală din fața instanței de

la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2011, contestatorul personal și

prin reprezentantul său au invocat următoarele motive:

În mod greșit Curtea

de Apel Brașov, prin Biroul executări penale a procedat la punerea în executare

a Sentinței penale nr. 72/2010 în ceea ce privește cheltuielile de judecată la

care a fost obligat B.L., deoarece respectiva sentință penală nu era

definitivă, întrucât a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

ce s-a soluționat prin Decizia nr. 4185/2010, iar împotriva acestei din urmă

decizii a declarat contestație în anulare ce se află pe rolul Înaltei Curți.

În drept,

contestatorul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

în sensul că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel Brașov a constatat următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 72/2010, Curtea de Apel Brașov s-a pronunțat asupra unei plângeri formulate

de către contestator în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

acestei sentințe a declarat recurs B.L., respins prin Decizia penală nr. 4185

din 23 noiembrie 2010.

Prin urmare, Sentința

penală nr. 72/2010 a Curții de Apel Brașov a rămas definitivă la data de 23

noiembrie 2010, dată la care s-a soluționat și pronunțat Decizia penală nr.

4185 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit prevederilor

art. 416 alin. (1) pct. 6. C. proc. pen. hotărârile rămân definitive la data

pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat, în cazul în care

hotărârea primei instanțe se atacă cu recurs, așa cum este situația din speță.

Prin urmare, Sentința penală nr. 72/2010 a rămas definitivă la data de 23

noiembrie 2010.

Potrivit prevederilor

art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin

executorii la data când au rămas definitive. Prin urmare, față de aceste

dispoziții legale, în mod corect a procedat Biroul executări penale la punerea

în executare a dispozițiilor Sentinței penale nr. 72/2010, în ceea ce privește

cheltuielile de judecată la care a fost obligat contestatorul, hotărârea Curții

fiind definitivă, putându-se proceda la punerea în executare a dispozițiilor

sentinței amintite.

Împrejurarea că

împotriva deciziei penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul

a declarat contestație în anulare nu afectează caracterul definitiv al

Sentinței penale nr. 72/2010, așa cum se susține de către contestator.

Pentru toate aceste

considerente, văzând că în cauză nu este incident cazul de contestație la

executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (dar nici un alt

caz dintre cele enumerate limitativ în art. 461 C. proc. pen.), Curtea de Apel

Brașov, prin Sentința penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a respins ca nefondată

contestația la executare formulată de către contestatorul B.L. contra

executării Sentinței penale nr. 72 din data de 6 septembrie 2010 a Curții de

Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței

penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.L., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 303/64/2011.

Hotărârea Curții de

Apel Brașov a fost pronunțată la data de 8 aprilie 2011, dată la care

contestatorul B.L. și reprezentantul legal al acestuia B.C. au fost prezenți la

dezbaterea pe fond a contestației la executare formulată.

Recursul împotriva

Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost formulat la data de 31 mai 2011.

În cererea de recurs

depusă la dosarul cauzei, recurentul a formulat și o cerere de repunere în

termen a recursului invocând dispozițiile art. 385 pct. 17

1

C. proc.

pen. susținând că instanța deși a precizat în sentință că hotărârea a fost pronunțată

în ședință publică, această împrejurare nu a avut loc, astfel că a luat

cunoștință de soluția hotărârii de la condica aflată la grefa instanței.

A mai precizat în

cererea scrisă că atât personal cât și prin mandatar a învederat Curții de Apel

Brașov că dorește să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, însă instanța a

rămas în pronunțare și fără a se amâna pronunțarea sentinței pentru a i se da

posibilitatea să depună concluzii scrise la dosarul cauzei și nici nu s-au

reținut aceste dezbateri în cuprinsul practicalei sentinței.

Totodată a precizat

că împiedicarea declarării recursului în termenul de 10 zile de la pronunțare a

constat în afecțiunile cronice de sănătate deosebit de grave pe care le are

inculpatul necesitând repaus constând în stop cardio-respirator așa cum rezultă

din Certificatul medical din 22 noiembrie 2010 pe care l-a atașat la dosarul

cauzei.

Înalta Curte,

constată că recursul declarat de inculpatul B.L. este tardiv.

Cauza de împiedicare

a declarării recursului invocată de recurent în sensul existenței afecțiunilor

de sănătate, atașând în dovedirea acestei împrejurări un certificat medical

datat din 22 noiembrie 2010, în condițiile în care hotărârea atacată cu recurs

a fost pronunțată la data de 8 aprilie 2011, fiind dată cu recurs în termen de

10 zile de la pronunțare, nu este în măsură să cadă sub incidența dispozițiilor

art. 385

3

raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru a fi admisă

cererea de repunere în termen a prezentului recurs.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs

formulată de contestatorul B.L.

În conformitate cu

prevederile art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs

este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul de recurs se

socotește pe zile libere și curge potrivit dispozițiilor legale privind

curgerea termenului de apel.

La data de 8 aprilie

2011, dată la care Sentința penală nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a rămas în pronunțare, atât

contestatorul B.L. a fost prezent personal la dezbateri cât și reprezentantul

său legal B.C., conform dezbaterilor aflate în cuprinsul practicalei hotărârii,

iar recursul a fost declarat de către inculpatul B.L. la data de 31 mai 2011,

conform dosarului recurs, fiind depășit termenul procedural legal de declarare

a recursului.

Instituția termenului

în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități

judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în

timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică

tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea

acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art. 185

alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului

înăuntrul căruia contestatorul putea și trebuia să-și exercite dreptul

procesual, sancțiune care constă în pierderea dreptului procesual care nu a

fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de de contestatorul B.L.

împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termenul de recurs formulată de contestatorul B.L.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de contestatorul B.L. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din

8 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2011.