ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2016 S-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2016

Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 272/16.02.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul penal nr. x/2016, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de inculpatul A. și în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii de 200 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 50 RON, în total suma de 10.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de "exercitarea fără drept a unei profesii sau activități".

S-au adus la cunoștință inculpatului A. prevederile art. 63 C. pen., potrivit cărora, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Prin Decizia penală nr. 379/Ap/27.04.2017 a Curții de Apel Brașov, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva hotărârii penale definitive de mai sus, Curtea a constatat că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că două dintre motivele invocate de către contestator, formal, sunt dintre cele prevăzute de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen. S-a constatat invocarea de către contestator a unor cauze de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale și autoritatea de lucru judecat, existența unor hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Cu toate acestea, Curtea a constatat că în sprijinul contestației nu au fost depuse și nici nu s-au invocat dovezi care sunt la dosar, nefiind suficientă doar menționarea formală a unuia dintre cazurile de la art. 426 C. proc. pen.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., necesare pentru admiterea în principiu a contestației în anulare. Referitor la celelalte motive invocate de către contestator, referitoare la conținutul infracțiunii, Curtea a constatat că nu se circumscriu cazurilor de contestație în anulare. Contestatorul condamnat A. nu a făcut altceva decât să reitereze criticile formulate în apel împotriva sentinței penale, invocând autoritatea de lucru judecat, principiul ne bis in idem ori faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Autoritatea de lucru judecat este un caz în care s-ar putea dispune încetarea procesului penal, însă acesta a fost deja analizat de instanța de apel. Odată ce instanța a analizat cauza de încetare a procesului penal și a apreciat că ea nu este incidentă, pronunțând o hotărâre de condamnare ce a dobândit autoritate de lucru judecat, contestația în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu mai este admisibilă. Soluția dată în mod definitiv într-un litigiu de către instanță nu mai poate fi rediscutată, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice. Contestația în anulare vizează repararea unei erori de procedură și nu de judecată, astfel că nu poate fi repus în discuție fondul cauzei.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, invocată de contestator, s-a observat că nu au fost depuse probe și nici nu au fost invocate dovezi existente la dosar. Implicit acest caz de încetare a procesului penal a fost analizat de instanța de fond atunci când a apreciat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului, după ce a constatat existența elementelor constitutive ale infracțiunii de "exercitare fără drept a unei profesii sau activități", prevăzută de art. 348 C. pen., în urma analizei asupra aplicării legii penale în timp și s-a stabilit legea penală mai favorabilă, conform interpretării globale, în lumina dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale. De asemenea, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, în condițiile în care nici la momentul judecării apelului la dosar nu existau probe din care să rezulte existența cazului de încetare a procesului penal - prescripția răspunderii penale. Faptele au fost comise în luna iunie 2012, iar potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (4) C. pen., termenele prevăzute la art. 154, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, dacă au fost depășite cu încă o dată. Or, se observă că la momentul judecării apelului (aprilie 2017) acest termen nu era îndeplinit, acesta curgând de la data săvârșirii infracțiunii și fiind de 6 ani (conform art. 154 alin. (1) lit. e), coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. sau art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. din 1969 - legea în vigoare la data săvârșirii faptei).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 431 C. proc. pen., Curtea a respins ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2016, motivele invocate nefiind dintre cele prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h C. proc. pen., iar pentru motivele ce s-ar putea încadra în cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen., în sprijinul contestației nu există dovezi la dosar.

Totodată, văzând că nu este admisibilă contestația în anulare și nu există motive din care să rezulte necesitatea suspendării executării hotărârii contestate, în temeiul art. 430 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 379/Ap/27.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09 martie 2018.

În dezbateri, a fost ridicată de procuror excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 432 alin. (4) prevede că sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 379/Ap/27.04.2017 a Curții de Apel Brașov, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 272/16.02.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul A. Curtea de apel a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată, motivele invocate de contestator nefiind dintre cele prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h) C. proc. pen., iar pentru motivele ce s-ar putea încadra în cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen., a apreciat că în sprijinul contestației nu există dovezi la dosar. În dispozitivul hotărârii s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/Ap din 13.10.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN