ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3923/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.S.I.F. BGT SA a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea Ordonanței nr. 133 din 23 martie 2010, emisă de aceasta din urmă, prin care i s-a interzis să mai desfășoare operațiuni cu valută spot, fiind în același timp obligată să restituie fondurile bănești avansate de clienți pentru efectuarea acestor operațiuni. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordonanța sus-menționată încalcă prevederile Regulamentului nr. 11/1997 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, întrucât conține o sancțiune complementară, în lipsa uneia principale și, încalcă prevederile Legii nr. 297/2004, precum și ale O.G.

nr. 25/2002. A mai arătat că, pârâta nu are atribuția legală de a-i impune restituirea fondurilor bănești avansate de clienți pentru efectuarea operațiunilor spot cu valută și că măsura dispusă are caracter discriminatoriu în raport cu alte societăți comerciale care desfășoară activități de același fel. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2196 din 11 mai 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că cererea acesteia nu îndeplinește condiția cazului bine justificat, întrucât susținerile ei constituie veritabile critici privind legalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită, critici ce nu pot fi avute în vedere la suspendarea actului administrativ.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamanta S.S.I.F. BGT SA. Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2,0 RON și timbru mobil judiciar de 0,15 RON, deși recurenta a fost citată cu această mențiune. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior – deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare – devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de S.S.I.F. BGT SA împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.