ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3923/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.S.I.F. BGT SA a chemat în

judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea Ordonanței nr. 133 din 23

martie 2010, emisă de aceasta din urmă, prin care i s-a interzis să mai

desfășoare operațiuni cu valută spot, fiind în același timp obligată să

restituie fondurile bănești avansate de clienți pentru efectuarea acestor

operațiuni.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că ordonanța sus-menționată încalcă prevederile

Regulamentului nr. 11/1997 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare,

întrucât conține o sancțiune complementară, în lipsa uneia principale și,

încalcă prevederile Legii nr. 297/2004, precum și ale O.G. nr. 25/2002.

A mai arătat că,

pârâta nu are atribuția legală de a-i impune restituirea fondurilor bănești

avansate de clienți pentru efectuarea operațiunilor spot cu valută și că măsura

dispusă are caracter discriminatoriu în raport cu alte societăți comerciale

care desfășoară activități de același fel.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 2196 din 11 mai 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantă, reținând că cererea acesteia nu îndeplinește condiția cazului bine

justificat, întrucât susținerile ei constituie veritabile critici privind

legalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită, critici ce nu

pot fi avute în vedere la suspendarea actului administrativ.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamanta

S.S.I.F. BGT SA.

Mai înainte însă de a

trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a

fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2,0 RON și timbru mobil judiciar de

0,15 RON, deși recurenta a fost citată cu această mențiune.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior – deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare – devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de S.S.I.F. BGT SA împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 11 mai 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.