ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5166/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta N.(S.) F.

a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordonanței nr. 42 din 26

ianuarie 2009 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a măsurilor dispuse

prin această ordonanță, respectiv amendarea sa cu suma de 3.000 RON și

interdicția de a desfășura activități pe piața de capital pe o perioadă de 3

ani.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că actul administrativ sancționator este neîntemeiat, în

măsura în care, deși reține anumite încălcări ale regulamentelor Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare, aceste încălcări nu sunt de esență și nu

prezintă o asemenea gravitate încât să impună aplicarea sancțiunii celei mai

grave existente în materia Pieței de Capital, anume interdicția de a activa 3

ani pe Piața de Capital.

Reclamanta a mai

invocat faptul că aplicarea unei asemenea măsuri de suspendare a activității pe

Piața de Capital pe o perioadă de 3 ani, față de toate aceste activități și

față de situația că activează de 9 ani pe această piață, îi creează deosebite

probleme sub aspect profesional, semnificând în fapt o restrângere a dreptului

la muncă, constituțional reglementat de Legea supremă a Românei.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4230 din 2 decembrie 2009, a anulat acțiunea formulată de reclamanta

N.(S.) F. ca insuficient timbrată, având în vedere că reclamanta nu a achitat

timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, deși a fost legal citată cu această

mențiune.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta N.(S.) F., criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

De asemenea, conform

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă

instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 17 februarie 2010, iar recursul a fost înregistrat

la data de 22 martie 2010, prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar,

depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus

citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Cum în cauză,

recurenta nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în

exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința

ei, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.(S.) F. împotriva Sentinței civile nr. 4230 din 2 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.