ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2011

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin Sentința penală nr. 128 din data de 15 martie 2010 pronunțată

de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 10584/314/2010, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petenții D.C. și D.N., intimat fiind L.I..

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Suceava la data de 7 decembrie 2009 sub nr. X/X/2009,

petenții D.C. și D.N. au formulat plângere împotriva referatului de neîncepere

a urmăririi penale din 3 aprilie 2009, întocmit și semnat de comisar șef N.V..

Această cerere a fost depusă inițial, pe data de 11 noiembrie 2009, pentru

Dosarul X/X/2009 de pe rolul Judecătoriei Suceava, pentru a cărei soluționare

fusese învestit C6. Rămânând în pronunțare pe data de 11 noiembrie 2009 în

cauza menționată, președintele completului a sesizat că plângerea depusă la

dosar pe data de 11 noiembrie 2009, era formulată atât de petentul D.C., cât și

de D.N. și, prin rezoluție, a trimis această cerere la judecătorul de serviciu

pentru înregistrarea ca plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen.

S-a mai reținut de

prima instanță că prin Decizia nr. LVII (57)/2007, Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

legătură cu sfera actelor care pot fi atacate pe calea acestei proceduri, a

decis că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate

de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile

sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.

278

1

alin. 1 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Or, astfel cum

rezultă din actele dosarului, petenții nu au atacat, prin plângere, un act al

procurorului care să privească o soluție de netrimitere în judecată, ci

referatul din data de 3 aprilie 2009 al organului de cercetare penală,

comisarul șef N.V. din cadrul Poliției Orașului Salcea, prin care, în Dosarul

nr. X/P/2009, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.I.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice, prev. de art. 246 C. pen.

În cauză au formulat

recurs petenții D.C. și D.N., iar prin Decizia penală nr. 552 din 5 noiembrie

2010 a Tribunalului Suceava, recursurile au fost respinse ca nefondate.

Împotriva Deciziei

penale nr. 552 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava a declarat recurs la

Curtea de Apel Suceava, petentul D.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 70

din 26 ianuarie 2011, a respins recursul declarat de petentul D.C. domiciliat

în localitatea Salcea, jud. Suceava, împotriva Deciziei penale nr. 52 din data

de 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. X/X/2009, ca

inadmisibil.

Împotriva Deciziei

penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curții Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, au declarat un nou recurs petenții D.C. și D.N. pentru

motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse.

La termenul de

judecată din data de 25 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a

invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recursul este

inadmisibil.

Analizând decizia

atacată prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public,

Înalta Curte constată recurenții petenți au uzat deja în cauză de calea de atac

a recursului, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 385

1

C.

proc. pen.

În acest context

juridic, ultima hotărâre pronunțată în cauză potrivit textului de lege invocat,

fiind Decizia penală nr. 552 din 05 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, prin

care au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții D.C.

și D.N., hotărâre definitivă.

Ca atare, decizia

prin care s-au soluționat recursurile petenților este definitivă, așa cum, de

altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate.

Mai mult decât atât,

petenții au mai uzat odată de această cale de atac, iar prin Decizia nr. 70 din

26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca

inadmisibil recursul formulat, așa încât în prezent ne aflăm într-un recurs la

recurs la recurs, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte, potrivit disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a), teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petenții D.C. și

D.N..

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenții D.C. și D.N. împotriva Deciziei

penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 octombrie 2011.