ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 128 din data de 15 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 10584/314/2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții D.C. și D.N., intimat fiind L.I.. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 7 decembrie 2009 sub nr. X/X/2009, petenții D.C. și D.N. au formulat plângere împotriva referatului de neîncepere a urmăririi penale din 3 aprilie 2009, întocmit și semnat de comisar șef N.V.. Această cerere a fost depusă inițial, pe data de 11 noiembrie 2009, pentru Dosarul X/X/2009 de pe rolul Judecătoriei Suceava, pentru a cărei soluționare fusese învestit C6.

Rămânând în pronunțare pe data de 11 noiembrie 2009 în cauza menționată, președintele completului a sesizat că plângerea depusă la dosar pe data de 11 noiembrie 2009, era formulată atât de petentul D.C., cât și de D.N. și, prin rezoluție, a trimis această cerere la judecătorul de serviciu pentru înregistrarea ca plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. S-a mai reținut de prima instanță că prin Decizia nr. LVII (57)/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu sfera actelor care pot fi atacate pe calea acestei proceduri, a decis că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 1 alin. 1 C. proc.

pen., este inadmisibilă. Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, petenții nu au atacat, prin plângere, un act al procurorului care să privească o soluție de netrimitere în judecată, ci referatul din data de 3 aprilie 2009 al organului de cercetare penală, comisarul șef N.V. din cadrul Poliției Orașului Salcea, prin care, în Dosarul nr. X/P/2009, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 246 C. pen. În cauză au formulat recurs petenții D.C. și D.N., iar prin Decizia penală nr. 552 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, recursurile au fost respinse ca nefondate.

Împotriva Deciziei penale nr. 552 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava a declarat recurs la Curtea de Apel Suceava, petentul D.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 70 din 26 ianuarie 2011, a respins recursul declarat de petentul D.C. domiciliat în localitatea Salcea, jud. Suceava, împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. X/X/2009, ca inadmisibil. Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curții Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat un nou recurs petenții D.C.

și D.N. pentru motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse. La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității recursului. Recursul este inadmisibil. Analizând decizia atacată prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată recurenții petenți au uzat deja în cauză de calea de atac a recursului, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 385 1 C. proc. pen. În acest context juridic, ultima hotărâre pronunțată în cauză potrivit textului de lege invocat, fiind Decizia penală nr. 552 din 05 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții D.C.

și D.N., hotărâre definitivă. Ca atare, decizia prin care s-au soluționat recursurile petenților este definitivă, așa cum, de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate. Mai mult decât atât, petenții au mai uzat odată de această cale de atac, iar prin Decizia nr. 70 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul formulat, așa încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs la recurs, cale de atac ce nu este prevăzută de lege. Așa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petenții D.C.

și D.N.. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții D.C. și D.N. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.