ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2007,
reclamanta SC T.S. SA a solicitat suspendarea raportului de inspecție fiscală, a
procesului-verbal și a deciziei de impunere nr. 757 din 15 noiembrie 2006, emise
de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, până la soluționarea pe fond a contestației formulate
împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Reclamanta a arătat că
a formulat contestație împotriva actelor administrativ fiscale sus-menționate și
că prin punerea în executare a acestora i s-ar crea o pagubă iminentă, întrucât
va determina imposibilitatea desfășurării activității prin neexecutarea contractelor
încheiate cu diverși clienți, plata furnizorilor efectuându-se prin instrumente
bancare.
S-a mai arătat că sunt
în derulare mai multe contracte de achiziții publice ale căror clauze nu pot fi
renegociate, precum și un contract pentru extinderea unei linii de credit, iar punerea
în executare prin poprire asupra conturilor va determina retragerea ofertei societății
bancare și intrarea SC T.S. SA în colaps financiar.
Prin sentința nr. 212
din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,
a admis cererea și a suspendat executarea raportului de inspecție fiscală, a procesului-verbal
și a deciziei de impunere din 15 noiembrie 2006 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj,
până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 185 C. proc.
fisc. și art. 14 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reținut că reclamanta
a plătit cauțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc. și a dovedit că prin executarea
pornită împotriva sa i s-ar crea un prejudiciu de natură a conduce la imposibilitatea
continuării activității, cazul bine justificat derivând din faptul că procedura
administrativă este suspendată, iar exercitarea se poate face înainte de finalizarea
acestei proceduri, adică înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și
temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj.
Critica adusă de recurentă
sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova vizează nedovedirea de către intimata-reclamantă
a îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată,
mai exact inexistența unui caz bine justificat și iminența unei pagube iminente
așa cum este aceasta definită prin art. 2 alin. (1) lit. s) din actul normativ menționat
pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ.
Examinând pricina prin
prisma motivului invocat și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și îl va respinge
în consecință în conformitate cu art. 312 C. proc. civ.
Pe baza unui probatoriu
bine analizat și printr-o raportare corectă la dispozițiile art. 14 din Legea
nr. 554/2004, modificată, și la dispozițiile art. 185 C. proc. fisc., până la pronunțarea
pe fond asupra contestației formulate de SC T.S. SA, instanța fondului a dispus
în mod corect suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale emise
de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj: raportul de inspecție fiscală, procesul-verbal și decizia
de impunere din 15 noiembrie 2006.
Într-adevăr cele două
condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – privind cazul bine justificat
și paguba iminentă – sunt reciproc determinate, iar în speță s-a făcut dovada îndeplinirii
lor cumulative.
Faptul că procedura administrativă
a fost suspendată prin decizia A.N.A.F. nr. 88 din 05 aprilie 2007 conturează „cazul
bine justificat” deoarece executarea se poate face înainte de finalizarea acestei
proceduri și de pronunțarea instanței asupra legalității și temeiniciei datoriei
constatate prin actul fiscal, cu consecințe grave în patrimoniul societății reclamante,
astfel că în mod just s-a apreciat ca întemeiată cererea de suspendare, după plata
cauțiunii cerute de art. 185 C. proc. fisc.
Nu în ultimul rând, judecătorul
fondului și-a întemeiat soluția pronunțată pe Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la
13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei către statele
membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ.
Potrivit acestei reglementări între măsurile de protecție provizorie acordate de
instanță împotriva actelor administrative se află și suspendarea executării actului
administrativ de către instanță, în limitele competenței sale și fără ca astfel
să se influențeze în vreun fel decizia pe care o va lua instanța sesizată pentru
contestarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de D.G.F.P. Gorj împotriva sentinței nr. 212 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 ianuarie 2008.