ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1020/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1020/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În

baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 175 din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în

dosarul penal nr. 44/118/2010 inculpatul M.G.C. a fost condamnat la pedeapsa de

5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000.

În

baza prev.

art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului M.G.C. pedeapsa accesorie, constând

în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) și

c) C. pen.

Conform prev. art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de 24 ore, în

ziua de 3 - 4 noiembrie 2009 și de la

6

noiembrie

2009 la 4 decembrie 2009 inclusiv.

În

temeiul prev.

art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul M.G.C.

să restituie denunțătorului M.I.V. suma de 800 RON și 100 euro, constatându-se că

suma de 400 euro remisă de denunțător inculpatului a fost recuperată de organele

judiciare și pusă la dispoziție.

În

baza prev.

art. 191 C. proc. pen. inculpatul M.G.C. a fost obligat să plătească statului suma

de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 28 decembrie 2009, a fost trimis

în judecată inculpatul M.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform celor rezultate din examinarea ansamblului probator,

Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La data de 23 august 2008, orele 20:45, denunțătorul a

fost surprins de organele de poliție, pe strada I. din Municipiul Piatra Neamț,

conducând autoturismul marca

O., care aparține tatălui său, având o îmbibație alcoolică

de 1,50 ‰ (proba I - ora 21:30) și 1,35‰ (proba II - ora 22:30).

A fost chemat de mai multe ori la audieri la poliție și

Parchet, iar ultima dată procurorul i-a spus că dosarul va merge la instanța de

judecată. Prin rechizitoriul nr. JJ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra

Neamț din 10 februarie 2009 - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului M.I.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Denunțătorul nu a primit nici o citație acasă până când,

la data de 30 august 2009, a venit la domiciliul său un polițist cu un mandat de

aducere, care i-a spus că este citat la Judecătoria Piatra Neamț, la data de 14

septembrie 2009, pentru a fi ascultat ca inculpat. În acest sens sunt dovezile de

îndeplinire a procedurii de citare și mandatul de aducere, din care rezultă că denunțătorul

a fost citat greșit la blocul K. de pe strada I., unde de fapt locuia martorul din

dosar M.C.I. (denunțătorul locuind la blocul G.

Aceste aspecte rezultă din dosarul penal nr. 934/279/2009

al Judecătoriei Piatra Neamț, în care denunțătorul M.I.V. are calitatea de inculpat.

Față de trimiterea sa în judecată ca inculpat, pentru

săvârșirea unei infracțiuni care atrăgea anularea permisului de conducere, este

verosimilă declarația denunțătorului potrivit căreia a fost interesat în evitarea

răspunderii penale și în găsirea unei persoane care să rezolve această problemă.

Potrivit declarațiilor constante ale denunțătorului M.I.V.,

în cursul lunii mai - iunie 2009, în timp ce stătea la un bar din zona Gării Piatra

Neamț (barului i se spune „L.M.), la o masă alăturată erau câteva persoane, iar

una dintre acestea le povestea celorlalte că a avut ceva probleme cu permisul de

conducere, însă și-a rezolvat problema printr-un ofițer de poliție - M.G.

M.I.V. declară că, auzind despre aceasta, a intervenit

pe lângă persoana respectivă și a rugat-o să îl pună și pe el în legătură cu acest

ofițer de poliție, să îl poată

ajuta întrucât are și el o problemă cu un dosar legat

de permisul de conducere. Această persoană i-a dat un număr de telefon și i-a spus

că dacă nu răspunde la telefon, să-l caute pe ofițerul de poliție M.G. la I.P.J.

Neamț, unde acesta este ofițer de serviciu pe unitate.

Inculpatul M.G. contestă, în apărarea sa, această situație

de fapt care nu este probată decât prin declarațiile denunțătorului. Tribunalul

reține că această situație de fapt, pe de o parte este probată prin împrejurări

obiective ce rezultă din ansamblul probelor - respectiv faptul că denunțătorul M.I.V.

nu-l cunoștea anterior pe inculpatul M.G., și faptul că, în aceste împrejurări,

M.I.V. a deținut numărul de telefon al inculpatului, cu care ulterior a intrat în

contact telefonic și direct de mai multe ori. Ori, acest lucru este explicabil numai

prin prisma faptului că o terță persoană i-a comunicat denunțătorului numărul de

telefon al inculpatului.

Din ansamblul probator rezultă că singurul interes al

denunțătorului de a obține numărul de telefon al inculpatului, și de a lua contact

cu acesta, și discuțiile purtate între cei doi, s-a rezumat la încercarea de a evita

răspunderea penală pentru conducere sub influența alcoolului, încercare evident

cu tentă ilegală, câtă vreme singura posibilitate legală a denunțătorului de a se

apăra de răspundere penală era prin solicitarea de probe și prin participarea în

cadrul dosarului penal în care avea calitatea de inculpat - procedură cu privire

la care inculpatul M.G. nu avea nici o legătură și nici o competență legală.

În

condițiile în

care denunțătorul M.I.V. urma să ia legătura cu un ofițer de poliție pe care nu

îl cunoștea, și să-i solicite un ajutor ce nu putea fi dat de cât prin săvârșirea

unei infracțiuni, Tribunalul reține că denunțătorul nu ar fi avut temeritatea să

facă acest lucru decât dacă cineva i-ar fi furnizat informații în sensul că ofițerul

de poliție respectiv (în speță M.G.) este dispus să accepte astfel de propunerii,

și că nu există nici un risc de a fi denunțat pentru dare de mită.

Față de această conjunctură obiectivă dată de comportamentul

normal uman, Tribunalul reține că declarațiile denunțătorului cu privire la împrejurările

în care

a luat la cunoștință despre existența inculpatului M.G., funcția acestuia

și faptul că poate fi găsit la I.P.J. Neamț unde execută serviciul, și cu privire

la faptul că a intrat în posesia numărului de telefon al acestuia, se susțin prin

ansamblul probator, potrivit art. 75 C. proc. pen., și vor fi reținute.

Pe de altă parte, modalitatea și locul în care denunțătorul

a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului nu sunt esențiale în raport

cu acuzația adusă inculpatului, câtă vreme probele demonstrează că inculpatul și

denunțătorul nu se cunoșteau anterior, fiind astfel exclusă posibilitatea ca aceștia

să se fi întâlnit și să fi traficat sume de bani pentru alt motiv decât cel expus

de denunțătorul M.I.V.

Atât din declarațiile acestuia cât și ale martorei M.A.M.,

dar și din conținutul convorbirilor telefonice sau ambientale interceptate, se confirmă

faptul că inculpatul nu l-a cunoscut pe denunțător până în luna mai-iunie 2009,

când acesta din urmă l-a contactat la sediul I.P.J. Neamț.

Declarația contrară a inculpatului, potrivit căreia l-ar

fi cunoscut pe denunțător din perioada în care acesta executa stagiul militar în

aceeași unitate în care inculpatul avea funcția de ofițer, este pe de o parte infirmată

de probele dosarului, și pe de altă parte nu este susținută prin nici un mijloc

de probă.

Inculpatul s-a limitat la o susținere declarativă în acest

sens, fără a indica și a solicita administrarea vreunui mijloc de probă care să-i

susțină afirmațiile - martori, înscrisuri din care să rezulte situația invocată,

motiv pentru care instanța reține că apărarea cu privire la acest aspect a fost

formală, neputând fi reținută. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului

pot fi avute în vedere numai dacă se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă

din ansamblul probelor. De asemenea, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul

are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.

Ori, declarația inculpatului nu se coroborează cu ansamblul

probator, și acesta nu a solicitat în concret să facă dovada netemeiniciei probelor

de vinovăție, sub aspectul indicat mai sus.

În

aceeași zi în

care denunțătorul a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului, potrivit

declarațiilor

sale, acesta a sunat la numărul de telefon primit, nu

i-a răspuns nimeni, însă s-a deplasat la I.P.J. Neamț, aflând că ofițerul de poliție

este liber în ziua respectivă, dar va fi de serviciu a doua zi.

A doua zi, M.I.V. s-a deplasat la sediul I.P.J. Neamț

unde s-a întâlnit cu inspectorul principal de poliție M.G.C., și a solicitat să

discute cu acesta. Cei doi au ieșit în fața inspectoratului, pe treptele de la intrare,

și denunțătorul i-a spus inculpatului că i s-a întocmit un dosar penal pentru conducere

cu alcoolemie și de la o altă persoană a înțeles că ar putea să îl ajute să-și rezolve

problema. La această întrebare ofițerul de poliție M.G. i-a zis că cunoaște o persoană

la Medicina Legală Iași și poate să-i rezolve problema.

Cu această ocazie, ofițerul M.G. i-a dat numărul lui de

telefon, iar denunțătorul i-a dat numărul său de telefon, urmând ca inspectorul

principal de poliție M.G.C. să îl sune.

De asemenea, aceste afirmații ale denunțătorului nu sunt

confirmate direct și prin alte mijloace de probă, însă ele sunt confirmate implicit

prin constatarea contactelor telefonice dintre cei doi, prin discuțiile interceptate

referitoare la Institutul de Medicină Legală Iași și la recalcularea alcoolemiei,

și prin afirmațiile inculpatului referitoare la deplasarea sa la Institutul de Medicină

Legală Iași în scopul intervenției în favoarea denunțătorului, afirmații care se

bazează pe situația preexistentă afirmată către denunțător, că cunoaște pe cineva

la Institutul de Medicină Legală Iași care poate rezolva problema recalculării alcoolemiei.

După aproximativ 2-3 săptămâni de la prima întâlnire,

denunțătorul M.I.V. a fost sunat de inculpatul M.G.C., ocazie cu care acesta i-a

comunicat că s-a informat despre dosarul acestuia, că se poate rezolva favorabil

problema și totodată, i-a dat întâlnire în jurul orelor 12:00, în fața Sucursalei

B.C.R. La locul stabilit, denunțătorul a urcat în autoturismul ofițerului de poliție,

iar acesta i-a spus că-i va rezolva favorabil problema, în sensul că îl va ajuta

cu o recalculare a alcoolemiei, care să fie sub limita ce-ar atrage răspunderea

penală, printr-o cunoștință pe care o are la Medicina Legală la Iași, dându-i

și un nume în

acest sens, dar pe care denunțătorul nu l-a reținut. Totodată, inculpatul M.G.C.

i-a spus că pentru rezolvarea favorabilă a problemei în primă fază trebuie să-i

dea 300 de euro. M.I.V. i-a spus că este de acord, însă are acasă, în acel moment,

doar 200 de euro.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia descrierea autoturismului

în care s-au întâlnit cei doi, făcută de denunțător, nu corespunde autoturismului

pe care îl are în proprietate, este nefondată, întrucât pe de o parte exista posibilitatea

ca inculpatul, fiind prevăzător cu privire la o posibilă supraveghere (astfel cum

a demonstrat în discuțiile telefonice) să fi împrumutat autoturismul unei cunoștințe

pentru a se deplasa la întâlnire, și pe de altă parte, amănuntul respectiv și posibila

eroare a denunțătorului cu privire la unele caracteristici ale autoturismului respectiv

nu sunt esențiale în stabilirea situației de fapt.

După aproximativ o săptămână, în același loc și condiții,

după ce în prealabil au discutat la telefon, M.I.V. s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C.

și i-a dat suma de 800 RON, echivalentul a 200 de euro. Cu această ocazie i-a transmis

inculpatului că diferența de 100 de euro urmează a fi remisă peste o săptămână.

Astfel, după aproximativ o săptămână denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în

același loc și condiții ca la întâlnirile anterioare, unde acesta i-a dat inculpatului

suma de 100 de euro compusă din 2 bancnote a câte 50 de euro.

Afirmațiile denunțătorului se confirmă prin discuțiile

ulterioare între cei doi, interceptate în mediul ambiental, din care rezultă intenția

inculpatului de a preconstitui probe care să faciliteze apoi recalcularea alcoolemiei

și credibilitatea faptului că aceasta a fost sub limita legală la momentul depistării

denunțătorului în trafic.

De asemenea, din discuțiile în mediul ambiental interceptate

se confirmă declarațiile denunțătorului privind sumele de bani date inculpatului.

Această situație de fapt este confirmată și prin declarațiile martorei M.A.M. Neconcordanțele

între declarația acesteia și susținerile denunțătorului cu privire la succesiunea

înmânării banilor și sumele date se explică prin aceea că denunțătorul nu a discutat

expres cu soția sa asupra tuturor amănuntelor, iar

a

ceasta nu a fost

interesată, la momentul respectiv, pentru a urmări destinația sumelor de bani ai

familiei din posesia soțului său, fiind informată doar generic asupra demersurilor

acestuia.

După aproximativ 2-3 săptămâni, probabil la începutul

lunii august 2009, M.l.V. l-a sunat pe inculpatul M.G.C. să-l întrebe dacă a rezolvat

ceva, iar acesta i-a spus că trebuie să se întâlnească. M.l.V. s-a deplasat în față

la Moldocor, vizavi de B.C.R., unde a discutat în mașina inculpatului, iar acesta

i-a spus că s-a interesat despre situația sa, se poate rezolva favorabil, însă trebuie

să meargă amândoi la lași. Totodată, i-a spus că trebuie să-i mai dea 400 de euro

pentru a rezolva favorabil și la Iași.

Aspectul referitor la suma de 400 euro se confirmă prin

discuțiile interceptate în mediul ambiental, și prin procesul verbal de percheziție

corporală, prin procesul verbal de marcare criminalistică a 8 bancnote a câte 50

euro, prin declarațiile martorilor asistenți, prin imaginile filmate în mediul ambiental

(barul A.) din care rezultă înmânarea acestor bancnote de către denunțător inculpatului,

din toate acestea rezultând că într-adevăr cei doi purtaseră discuții anterioare

referitoare la înmânarea sumei de 400 euro. Ori, în contextul în care întâlnirile

și discuțiile dintre inculpat și denunțător aveau ca subiect încercarea de recalculare

a alcoolemiei, este evident că și această sumă de bani era destinată aceluiași scop.

Pe data de 28 octombrie 2009, pe la orele 12:30 - 13:00,

M.l.V. a mers la I.PJ. Neamț, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C. și au ieșit

împreună pe treptele inspectoratului. Aici M.l.V. l-a întrebat pe M.G.C. dacă poate

să îl mai ajute cu problema sa, iar acesta i-a spus că sigur se rezolvă și că vor

discuta mai amănunțit duminică, când este din nou de serviciu, deoarece atunci este

aglomerat. Cei doi au stabilit să se întâlnească pe data de 01 noiembrie 2009 la

sediul I.P.J. Neamț, lucru care s-a și întâmplat. (potrivit interceptării convorbirii

în mediul ambiental).

Cu acea ocazie, inculpatul M.G.C. i-a spus denunțătorului

ca la termenul ce îl va avea mâine să declare în fața judecătorului că nu a băut

atât de mult cât a fost consemnat în declarațiile luate la poliție și

procuror, întrucât

i-a fost frică, dar că de fapt a consumat cu colegii săi doar „un șpriț de vin și

un 50 de votcă" și va aduce un martor în acest sens. La întrebarea denunțătorului

dacă a vorbit cu doctorul la Iași, inculpatul îi răspunde „Da mă! La Iași se rezolvă

mă, nu-i problemă. Da' tu ai declarat prea multe ca-i băut. Ăsta-i șmenu'!"

De asemenea, denunțătorul îi spune inculpatului că a primit de la soacra sa din

Italia o sumă de bani, respectiv 400 de euro, pe care îi are acasă, moment în care

inculpatul spune „Lasă-i acolo. Nu, deocamdată". Spre finalul discuției, inculpatul

îi reiterează denunțătorului faptul de a spune în fața judecătorului că „a băut

doar 50 de grame de votcă și un pahar de vin; un șpriț", că va aduce un coleg

martor cu care a stat la masă, în acest sens. Au stabilit să se întâlnească a doua

zi după-amiază.

Astfel, la întâlnirea dintre cei doi în sediul I.P.J.

Neamț, la 01 noiembrie 2009, discuțiile relevante în acest sens sunt:

M.G.C.: ,, Mâine ai, nu?" (referindu-se la faptul

că a doua zi denunțătorul avea fixat termen de judecată în dosarul său).

M.G.C.: „Deci, zici așa: Doamnă (simulând că denunțătorul

se adresează președintei completului de judecată).Tu ce-ai scris, mai ții minte?"

(referindu-se la ce declarații a dat denunțătorul în cursul urmăririi penale, privind

cantitatea de alcool băută).

M.I.V.: „Păi, c-am băut alcool,(...) votcă (...) bere,

vin.

M.G.C.: Aoleo, cam multe (preconizând că o astfel de declarație

sugerează o alcoolemie mare, și deci greutatea recalculării frauduloase a alcoolemiei).

M.G.C.: Ce-ai declarat tu la procuror și la (...) C-ai

băut atât de mult? (încercând să-și dea seama ce cuprind probele dosarului și cum

pot fi contracarate).

M.I.V.: „da, că îmi scria în dovadă"(...), Și-o fost

unu (...) parcă unu cincizeci" (referindu-se la valoarea alcoolemiei constatate

în buletinul de analiză toxicologică).

M.G.C.: „Da, cam așa ceva" (confirmând valoarea alcoolemiei,

care într-adevăr a fost de 1,50‰ la prima recoltare, și rezultând că într-adevăr

inculpatul se interesase despre conținutul dosarului, și știa aceste amănunte).

M.G.C.: „Zici în felul următor: Că ai băut numai, să zic,

cincizeci de votcă și un pic de vin, șpriț de vin" (referindu-se la ce declarație

trebuie să dea denunțătorul în fața instanței, o astfel de declarație urmând să

fundamenteze o recalculare a alcoolemiei - pe baza cantității aproximative consumate

de denunțător, stabilită potrivit declarației acestuia și a unui martor propus de

el, și pe baza greutății corporale, etc.)

- M.G.C.: „Ceri (...) Aduc colegii mei cu care am fost

la băut și să spună că am băut (...) și-aduci tu un coleg și zice :da dom-le, a

băut un (...)" (indicându-i denunțătorului să propună proba cu martori și să-l

determine pe un coleg să declare că denunțătorul a băut o cantitate mică de alcool).

M.I.V.: „Mergem? Ați vorbit cu ăsta la Iași, cu doctorul?"

(referindu-se la un medic de la Institutul de Medicină Legală Iași, și rezultând

din întrebare că cei doi discutaseră anterior despre acest aspect).

M.G.C.: „Da, mă, la Iași se rezolvă, dar tu ai declarat

prea multe c-ai băut", (confirmă discuțiile anterioare, legătura între doctorul

de la Iași și declarația denunțătorului privind cantitatea băută, faptul că a intervenit

la Institutul de Medicină Legală Iași).

M.I.V.: „Și cu ăia trei sute de mii? I-ați dat?

M.G.C.: „Da măi, i-am (...)" (confirmă primirea banilor

dați inițial de denunțător, și susține că i-a dat unei persoane, în contextul în

care discuția se referea la doctorul de la Iași și la cantitatea de alcool băută

de denunțător, în urma căreia i s-a întocmit dosarul penal).

M.I.V.: Și cu ăia patru sute ce facem?, ăia, patrusu de

euro".

M.G.C.: Când mergem la Iași" (indică faptul că cei

patrusute de euro - despre care s-a probat ulterior că au fost dați inculpatului

și cu care a fost surprins în flagrant - erau destinați dării unei mite către o

persoană de la Iași, în legătură cu recalcularea alcoolemiei denunțătorului. Se

infirmă astfel declarația inculpatului potrivit căreia cei 400 euro reprezentau

restituirea unui împrumut dat de inculpat denunțătorului).

În ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia nu

s-ar fi putut întâlni cu denunțătorul la data de 28 octombrie 2009, întrucât a efectuat

diverse activități de serviciu care îi impuneau prezența în sediul I.P.J. Neamț

(preluarea apelurilor de urgență, depunerea unui raport), aceasta nu se susține

prin mijloacele de probă administrate în cursul judecății, aceste înscrisuri nefăcând

dovada că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea de a se întâlni cu denunțătorul

în ziua respectivă, în cursul programului de lucru.

La data de 02 noiembrie 2009, în jurul orelor 11:00, inculpatul

M.G.C. l-a sunat pe denunțător și l-a întrebat dacă poate să vină în acest moment

la barul A. din Piatra Neamț, însă acesta i-a spus că nu poate să se întâlnească

cu el acum, întrucât se duce la serviciu și urmează să se întâlnească mai spre seară.

În jurul orelor 19:30 denunțătorul l-a sunat pe inculpat și au convenit să se întâlnească

în jurul orelor 20:15 - 20:30 la barul A. (conform conținutului convorbirii telefonice

interceptate și înregistrate. Din conținutul acesteia se constată grija inculpatului

de a nu rosti la telefon cuvinte care să indice locul întâlnirii, aspect justificat

doar de teama de a nu fi interceptată convorbirea. Ori, interceptarea convorbirii

se poate face numai în contextul cercetării unei infracțiuni, deci inculpatul era

conștient că săvârșește un act ilegal, pentru care poate fi interceptat potrivit

dispozițiilor art. 91 și urm. C. proc. pen.).

Cu ocazia întâlnirii din bar denunțătorul i-a spus inculpatului

că a fost la termenul de la instanță, citarea s-a făcut pe o adresă necorespunzătoare

și s-a dat un nou termen la data de 07 decembrie 2009. La un moment dat, inculpatul

îl întreabă pe denunțător: „Da' tu ce-ai făcut? Tu vrei să-l scoatem la zero?",

la care denunțătorul răspunde: „Păi să scoatem dosarul penal", iar inculpatul

continuă „ Să-ți (... ) să (...) așa! Dar vezi că 3 luni trebuie să stai pe bară

după ce-ți vine.", moment în care denunțătorul exclamă „Stau 3 luni, nu-i

(...)! Nu-i buba asta! Da' să scap de el (...)".

Această discuție se referă la faptul că recalcularea alcoolemiei

nu poate stabili o alcoolemie zero, față de probele dosarului penal, dar se poate

stabili o alcoolemie care să atragă constatarea unei contravenții, cu suspendarea

dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 3 luni.

Apoi inculpatul îi confirmă denunțătorului că „Mâine mă

duc (...)" „Da! la recalculare!", după ce denunțătorul îl întreabă unde

„La Iași? La doctoru' acela legist, la recalcularea aia?" în continuare denunțătorul

îi spune inculpatului că este implicat într-o lucrare și nu are timp să

meargă cu el la

medicul legist la Iași, la care inculpatul îi răspunde „Nu-i nici o problemă, eu

mă duc mâine. Plec mâine la Iași". Apoi, denunțătorul îi spune inculpatului

că „Am adus banii la mine", inculpatul exclamând „Ai adus! Aaaa! Păi da! Mă

duc eu la Iași". După acest moment denunțătorul îi dă suma de 400 de euro inculpatului,

care i-a luat și i-a pus într-un buzunar din dreapta pantalonilor. După această

discuție, cei doi se despart și convin ca să se mai audă la telefon și să se întâlnească

ulterior în același loc, respectiv barul A., fără a mai preciza prin telefon alte

amănunte. Imaginile surprinse și atașate la dosar, precum și conținutul convorbirii

ambientale interceptate, dovedesc faptul că inculpatul M.G.C. a creat denunțătorului

convingerea că va interveni la Institutul de Medicină Legală Iași pentru recalcularea

alcoolemiei, precum și convingerea că a primit suma de 400 euro în scopul înmânării

ei către o terță persoană, care are competența de a recalcula alcoolemia.

Se mai observă din discuția purtată între cei doi că inculpatul

M.G.C. îi furnizează și alte amănunte denunțătorului, referitoare la o altă intervenție

de același gen, pentru a-i crea convingerea că are posibilitatea de a interveni

în vederea recalculării alcoolemiei.

M.G.C.: „Am vorbit astăzi cu unul de la noi. Nici de la

minister n-a putut să-i aranjeze. Avea unu șase la alcoolemie. Nu s-a aranjat absolut

nimic. Om din Minister" .

La ieșirea din barul respectiv, organele de urmărire penală

ale D.N.A. l-au oprit, legitimat, identificat pe inculpatul M.G.C., după care s-a

întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a fost condus

pentru audieri. Procesul verbal s-a întocmit în prezența a doi martori asistenți,

iar inculpatul nu a avut obiecții cu privire la constatările efectuate, susținând

însă că a primit banii de la denunțător întrucât îl împrumutase pe acesta în cursul

verii pentru a contracta o lucrare.

Susținerile inculpatului sunt nesincere, pentru următoarele

considerente:

- inculpatul și denunțătorul nu se cunoșteau decât din

vara aceluiași an, între ei nu era nici o legătură de prietenie care să fi putut

conduce la un astfel de gest de încredere cum este cel de a împrumuta, fără nici

o garanție, o sumă relativ mare de bani unei persoane.

- amănuntul privind faptul că denunțătorul ar fi avut

nevoie de bani pentru contractarea unei lucrări este fals, întrucât M.I.V. nu efectua

lucrări suportate din banii săi, pentru ca apoi să recupereze suma de la beneficiar.

Din conținutul discuției dintre cei doi purtată în barul A. rezultă că denunțătorul

i-a justificat inculpatului că nu poate merge la Iași întrucât are o lucrare de

efectuat, și astfel inculpatul a preluat această informație pentru a conferi credibilitate

susținerii sale (pentru că din cercetări ar fi reieșit că într-adevăr M.I.V. a contractat

o lucrare de construcții).

- scopul primirii sumei de 400 euro a reieșit în mod clar

din conținutul convorbirilor interceptate, susținute și prin declarațiile denunțătorului.

În

drept, faptele

inculpatului M.G.C. - inspector principal de poliție în cadrul I.P.J. Neamț care,

în perioada mai - noiembrie 2009, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, a pretins și primit de la denunțătorul M.I.V. suma totală de 800

RON, 100 euro și 400 euro în schimbul influenței pe care a lăsat-o să se creadă

că o are asupra funcționarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași,

și cu ajutorul acestora urma să fie recalculată alcoolemia denunțătorului ce are

calitatea de inculpat într-un dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț,

sub limita ce ar atrage răspunderea penală, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În

cauză, modalitatea

de comitere a infracțiunii s-a realizat prin acte de pretindere și primire repetate,

referitoare la sumele de 800 RON, 100 euro și respectiv 400 euro.

Inculpatul M.G.C. a pretins și a primit banii, invocând

influența pe care ar avea-o asupra unui funcționar - medic, din cadrul Institutului

de Medicină Legală Iași, ale cărui atribuții de serviciu includeau și pe cele privind

calculul retroactiv al alcoolemiei în cauze penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Constanța și inculpatul M.G.C.

Parchetul a criticat hotărârea, invocând faptul că, deși

prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii în formă continuată, instanța nu a aplicat prevederile art. 41

alin. (2) C. pen.

Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza

art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei și în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. Sub

aspectul individualizării pedepsei a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea

art. 81 C. pen. sau 86

1

C. pen.

Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului rezultă

indubitabil din coroborarea conținutului convorbirilor telefonice purtate de acesta

cu denunțătorul, a înregistrării audio-video a întâlnirilor avute în mediul ambiental

și din procesul-verbal întocmit cu ocazia prinderii în flagrant la data de 2

noiembrie 2009 a inculpatului, când încasa suma de 400 euro de la denunțător.

În

condițiile în

care fapta reținută de instanță în sarcina inculpatului nu a evidențiat manopere

de înșelare a denunțătorului, acesta având reprezentarea exactă a faptului că urmează

să cumpere influența inculpatului, instanța de apel a constatat că nu se poate aprecia

că ne aflăm în situația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, așa cum a susținut

inculpatul.

Cât privește forma continuată a infracțiunii, s-a reținut

că, deși instanța de fond a prezentat în situația de fapt forma continuată a faptei,

nu a aplicat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și nici nu a operat o eventuală

schimbare de încadrare juridică.

Sub acest aspect, critica Parchetului s-a apreciat ca

întemeiată, forma continuată a infracțiunii fiind justificată de pretinderea și

primirea repetată a unor sume de bani de la denunțător.

Întemeiată s-a apreciat și critica inculpatului sub aspectul

individualizării pedepsei, reținându-se că circumstanțele personale ale acestuia

fac posibilă reeducarea sa și fără executarea în regim privativ de libertate, prin

aplicarea art. 86

1

C. pen.

În

consecință,

prin decizia penală nr. 35/P din 17 martie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct.

2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța și

de apelantul inculpat M.G.C., împotriva sentinței penale nr. 175 din 17 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 44/118/2010, a desființat în parte,

sentința apelată și rejudecând a dispus:

În

baza art. 334

C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M.G.C.

din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art.

7 alin. (3) din Legea nr 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 257

alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C. la pedeapsa de

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă

continuată.

În

baza art. 71

C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit a) Teza a II-a și lit b) C. pen., și exercițiul dreptului

de a exercita o funcție publică, prev. de art. 64 lit c) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului

M.G.C.

În

baza art. 86

2

C. pen. a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei la care

se adaugă un interval de 2 ani.

În

baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost supus următoarelor

măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Supraveghere

de pe lângă Tribunalul Neamț, desemnat organ cu supravegherea;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) au fost

comunicate persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).

În

baza art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În

baza art. 71

alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata

termenului de încercare.

În

baza art. 88

C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive

a inculpatului, de 24 ore în ziua de 03 din 04 noiembrie 2009 și de la 06

noiembrie 2009 la 04 decembrie 2009, inclusiv.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care

nu sunt contrare prezentei decizii.

În

baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

statului.

În

baza art. 189

C. proc. pen. onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 RON a fost avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Constanța și de inculpatul M.G.C.

Atât Parchetul, cât și recurentul-inculpat au invocat

același caz de casare, respectiv, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., în recursul Parchetului solicitându-se majorarea pedepsei și executarea

în regim de detenție, iar în recursul inculpatului solicitându-se reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul

criticilor formulate de recurenții, cât și conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Pedeapsa aplicată inculpatului în apel a fost corect individualizată,

cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul

cuantumului, cât și al modalității de executare, astfel că niciuna din solicitările

formulate de recurenți nu poate primită.

Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată către

minimul prevăzut de textul incriminator, a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere, evaluându-se corect posibilitatea de reeducare și reinserție socială

a acestuia și fără privare de libertate, dar în condițiile unor măsuri stricte de

supraveghere.

S-au avut în vedere circumstanțele sale personale, faptul

că până la săvârșirea faptei a avut un comportament corespunzător în familie și

societate, are o familie organizată, doi copii în întreținere și o pregătire profesională

care îi permite conștientizare a faptei comise și o analiză a consecințelor acesteia,

precum și a urmării nerespectării măsurilor de supraveghere.

De asemenea, natura și gravitatea faptei pe de o parte,

și cuantumul sumei traficate își găsesc o justă proporție în pedeapsa aplicată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele recursuri, ca

nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Constanța și de inculpatul M.G.C. împotriva deciziei penale nr. 35/P din 17 martie

2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.