ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3990/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 33 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012. S-a constatat neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos.

pen. nr. 994/36/2012 În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.500 (zece mii cinci sute) de euro de la inculpatul M.N. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 RON în faza de urmărire penală care includ și suma de 200 RON onorariu avocat din oficiu I. (C.) S. din faza de urmărire penală." Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 815/P/2010 din data de 20 august 2012 înregistrat la această instanță sub nr. de dosar 9733/118/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele: S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada lunii mai 2010, inculpatul profitând de o relație apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcționar din cadrul Consiliului Local Mangalia, respectiv numitul M.B., fost consilier local și în prezent viceprimarul Municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit cu abilitate pentru obținerea de venituri ilicite. Astfel, acesta a aflat și cunoștea de nevoia unui segment important de populație de a obține locuințe, una dintre opțiuni fiind aceea a locuințelor ANL. A lansat pe cale de consecință zvonul în comunitate că poate obține beneficiile unor astfel de contracte, situație în care numita A.E.

l-a contactat cu solicitarea de a o ajuta în scopul menționat. Inițial, inculpatul i-a spus martorei că este în relații apropiate cu funcționarul M.B. - din cadrul primăriei Mangalia, persoană notorie în comunitatea locală. Acesta a luat în urma discuției menționate în tranșe, suma de aproximativ 1.000 euro de la A.E., urmând ca o diferență de până la 2.500 euro să o primească la semnarea actelor pentru apartamentele ANL, cerându-i să caute și alți amatori de chilipiruri. Întrucât martora a fost convinsă de realitatea celor prezentate de inculpat, le-a povestit unor prieteni, respectiv martorii: M.L., T.D. și M.A., care, la rândul lor, imediat au achiesat la intrarea în acest circuit, având și ei probleme locative pe care vroiau să le rezolve în această manieră.

Inculpatul a cerut același avans și de la noii solicitanți, profitând de conjunctura creată de entuziasmul numitei A.E., care dorea să își ajute prietenii, dar fapta sa în sine se circumscrie cert noțiunii de complicitate, dat fiind faptul că actele sale îl ajutau pe inculpat, în condițiile în care aceasta era evident pe deplin conștientă că participă la o ilegalitate, indiferent de scopul urmărit. Inculpatul, a creat o aparență precum că numitul M.B. este deja implicat în activitatea sa, situație în care o persoană neidentificată, cel mai probabil el însuși, o apela pe un număr necunoscut pe A.E. și îi întreținea iluzia că va putea procura toate cele patru apartamente, recomandându-i-se a fi M.B., care insista pe enunțarea faptului că M.N.

este prepusul său în raporturile cu clienții. La un moment dat, în scopul de a nu se afișa și lăsa urme în comiterea infracțiunii, respectivul a apelat-o pe prietena sa, martora C.L.V., persoană care s-a deplasat la locul indicat de M.N., s-a întâlnit cu A.E., în două rânduri și a luat câte un plic închis, în care se aflau bani, fără ca aceasta să știe acest fapt, pe care l-a remis de fiecare dată așa cum l-a primit, inculpatului. Acesta i-a justificat martorei solicitarea prin aceea că se află la o "masă de afaceri", sens în care respectiva i-a adus banii la Pizzeria unde inculpatul servea masa în compania mai multor persoane necunoscute. Martora C.L.V. a sesizat că este ceva în neregulă, doar când M.N.

i-a cerut să facă a treia oară acest gest și abia atunci l-a refuzat să mai facă servicii de curierat. În această conjunctură, inculpatul a procedat la folosirea ca interpus a numitului U.P.F., care a primit ultima rată de bani, respectiv suma de 7.000 euro, bineînțeles în scopul de a rezolva problemei locuințelor cu "ajutorul" lui M.B. Respectivul îl instructase pe numitul U.P.F. să ceară victimelor excrocheriei sale să aștepte în spatele primăriei pentru a fi chemați la semnarea contractelor pentru locuințe, respectivul așa a și făcut, iar aceștia s-au conformat. După o perioadă de așteptare de circa o oră, persoana care se prezenta drept "M.B.", de fapt învinuitul (după numărul de telefon utilizat și confirmat ca atare de prietena sa C.L.V.), a sunat-o pe martora A.E., spunându-i că se va amâna un pic rezolvarea problemei cu cele patru apartamente, amânare ce s-a repetat încă de două ori, astfel că victimele au realizat ce se întâmplase.

Cu această motivație, respectivii s-au prezentat în primărie, de data aceasta la adevăratul funcționar M.B., care a negat orice legătură cu inculpatul și a arătat că are în realitate alt număr de telefon decât cel folosit de așa-numitul "M.B.". Cu aceeași ocazie, victimele au aflat că numita C.L.V. este fina lui M.B., situație în care a luat legătura cu aceasta și au aflat că M.N. dispăruse și din viața respectivei femei, pe care evident a folosit-o în scopurile sale ilicite. Din datele furnizate de această martoră se poate observa că există identitate între persoana M.N. și persoana care îi înșelase pe ceilalți, în sensul descris deja. Acest fapt este întărit de întreg probatorului administrat în cauză, astfel că nu există niciun dubiu legat de situația analizată.

Revenind la momentul anterior, se observă că, pentru a liniști spiritele, martora A.E. a plătit din resurse proprii o parte din despăgubiri prietenilor săi, în sensul că i-a dat lui M.L. 1.500 euro și lui M.A. 2.500 euro. Aceasta a căutat însă pe camerele de supraveghere ale liceului unde lucrează, momente înregistrate din întâlnirea sa cu inculpatul, extrăgând informația corespunzătoare, fapt pentru care s-a putut stabili cu certitudine datele la care s-au petrecut episoadele descrise mai sus. Totodată, aceasta a pus la dispoziție, în formă scrisă pe hârtie, conținutul SMS-urilor prin care a comunicat cu inculpatul și care demonstrează că îi cerea acestuia banii înapoi, la rândul său fiind purtată cu vorba de către învinuit.

Imediat după aflarea a ceea ce se întâmplase în comunitatea din Mangalia, martora a dorit să depună plângere penală, dar la sfaturile unui avocat, care i-a spus că nu se poate recupera nici un ban, a renunțat. Cu toate acestea însă, organele judiciare s-au sesizat din oficiu în urma plângerii-denunț depuse de adevăratul M.B. Au fost audiate persoanele menționate, în urma cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a pretins și primit sumele de bani menționate în scopul precizat, fapt pentru care se apreciază că se impune sesizarea instanței de judecată. Nu s-a reușit însă audierea numitului U.P.F., față de care se va dispune însă, din analiza stării de fapt, o soluție de sancționare cu titlu administrativ, măsură apreciată ca fiind mai aptă să satisfacă în concret exigențele legii penale.

Aspectele reținute în actul de sesizare al instanței se probează în cauză cu sesizarea numitului M.B., înscrisuri, declarații martori, acte procedurale, sentințe judecătorești și p.vb. de prezentare dosar la avocat. Pentru inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012, însă până în prezent a rămas neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza încheierii nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012, inculpatul neputând fi adus în fața instanței pentru a i se putea lua o declarație. În Ședința publică din data de 21 noiembrie 2012 au fost audiați martorii C.L.V., A.E.

și M.L. C.L.V. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. L-a cunoscut pe inculpatul M.N. în ianuarie sau februarie 2010, acesta prezentându-se drept C.N.R., spunând că este un om de afaceri și că deține firme de construcții în București și Tulcea. A avut cu acesta o relație amicală, astfel că în baza acestei relații, nu mai reține exact când, dar crede că pe parcursul lunii mai, inculpatul a rugat-o să meargă la liceu să se întâlnească cu o doamnă, despre care a aflat ulterior că este A.E., urmând să ia de la aceasta un plic sigilat, pe care trebuia să i-l ducă la o pizzerie, pe strada Rozelor. Inculpatul se afla la acea locație, cu mai multe persoane la masă, a venit la martoră la mașină și a luat acel plic.

Inculpatul a mai apelat și o a doua oară la martoră, astfel că aceasta s-a întâlnit cu A.E., a luat acel plic, pe care i l-a dus în aceeași locație. La o a treia solicitare l-a refuzat, deoarece i s-a părut că inculpatul este în neregulă, întrucât îi solicitase să nu discute nimic cu acea doamnă, de asemenea chestiunea cu plicurile sigilate i s-a părut suspectă, și mai ales faptul că el nu putea să ajungă să-și ia actele, și apela la martoră. Nu a avut nicio discuție cu inculpatul în care acesta să-i spună că a primit vreo sumă de bani, însă în ultima perioadă când l-a văzut, i-a spus că-i merg mult mai bine afacerile. A treia solicitare a venit la câteva zile, cred că o săptămână după primele două solicitări.

Autoturismul cu care martora se deplasa era un P. Martora a recunoscut-o sală pe martora A.E. Anterior primei întâlniri în care a luat plicul, nu s-a mai întâlnit cu această martoră. M.B. este nașul copilului său. Inculpatul a avut mai multe discuții cu martora, și a întrebat-o dacă vrea să-și deschidă o firmă pe strada Rozelor, dacă are vreo relație în Primărie și martora i-a spus că are dar nu vrea să apeleze, și atunci i l-a indicat pe M.B. M.B. a venit ulterior la martoră să-i precizeze dacă știe ceva despre ce era în acele plicuri, împreună cu A.E. care i-a spus că în acele plicuri se aflu bani pentru niște locuințe ANL. Nu i-a spus cât ar fi fost în plicurile pe care le-a luat martora, dar că în total ar fi fost 12.000 euro.

Nu a discutat nimic cu A.E. în cele două întâlniri pe care le-a avut, mai ales că-i spusese inculpatul să nu discute nimic cu aceasta. Despre T.D., a auzit de la A.E., și așa a aflat că și el ar fi pățit același lucru, însă de M.L. și de M.A. nu a auzit. I s-a spus de către A.E. că sunt mai multe persoane în aceeași situație. Nu a auzit de U.F. A încercat să ia legătura cu inculpatul după aceste evenimente, însă acesta își închisese telefonul, nu a mai putut să-l contacteze. A.E. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. O cunoaște pe C.L.V., aceasta fiindu-i prezentată de inculpat ca și cum ar fi fost soția sa. Ulterior a aflat că este căsătorită, însă cu alt bărbat, și că este fina lui M.B.

Îl cunoaște de asemenea pe M.L., deoarece este prieten de familie cu aceasta și cu soțul acesteia. Îl cunoaște de asemenea și pe U.F. Pe inculpatul M.N. l-a cunoscut în aprilie 2010, înainte de botezul copilului său, aflând de acesta de la o mătușă de-a martorei, pe numele ei N.N., care îl avea client pe inculpat de circa 2 ani de zile, și care-i spusese mătușii sale că are afaceri în port, și că poate să-i faciliteze obținerea unei locuințe ANL pentru fiul acesteia. Mătușa martorei nu avea banii necesari în acea perioadă, și i-a povestit acesteia despre această oportunitate. Astfel, i-a dat în două ocazii lui M.N. direct, o dată 1.000 euro și o dată 2.500 euro, ulterior de două ori i-a înmânat numite C.L.V.

câte 1.000 euro pentru a-i da lui M.N., și de asemenea tot pentru inculpat i-a dat o singură dată lui U.F. suma de 5.000 euro. A discutat cu inculpatul M., și acesta i-a spus că toate aceste sume de bani, pe care le-a indicat, îi trebuie să le dea unui om din Primărie, respectiv M.B. De asemenea inculpatul i-a cerut și actele necesare pentru obținerea unui apartament ANL. Când i-a remis ultima sumă de bani, respectiv 5.000 euro, trebuia să semneze și actele pentru apartamentele ANL. Inculpatul i-a amânat, spunând că a intervenit o problemă, și atunci și-a dat seama că putea fi înșelată. Cu atât mai mult, M.A., s-a enervat în raport de această amânare, și i-a spus că dacă nu va semna actele își va lua banii înapoi.

Face precizarea că de la M.A. a luat suma de 2.500 euro, pe care i-a înmânat-o lui M. Ține să precizeze că la un moment dat a fost sunată de un așa zis M.B., care i-a spus să-i trimită banii printr-un muncitor care lucrează la el, și așa l-a cunoscut pe U.F., despre care a aflat ulterior cum se numește în realitate. De asemenea alt moment important este faptul că, după ce a fost amânată la semnarea actelor, l-a căutat pe adevăratul M.B., acesta fiind consilier în cadrul Primăriei Mangalia, și i-a explicat ceea ce se întâmplase, ce sume i-a trimis, și că a vorbit cu acesta la telefon. M.B. a negat toate aceste aspecte, spunând că nu a primit niciun ban, și că nu a vorbit vreodată cu martora la telefon.

De asemenea face precizarea că în toată perioada cât au fost înșelați, inculpatul M.N. se prezenta cu numele de N., după aceea a aflat cum îl cheamă, și când s-a interesat împreună cu M., M. și T. despre acesta, inculpatul i-a transmis prin C.L.V. să nu-l mai caute, că altfel vor avea de-a face cu N.M., luând acest aspect drept o amenințare. În cele două întâlniri pe care le-a avut cu martora C. nu a discutat nimic, doar i-a dat plicurile și atât. Face precizarea că despre martora C. a aflat la telefon, discutând cu inculpatul, care i-a spus că o va trimite pe soția lui să-i dea banii. Despre M.B. i-a povestit inculpatul, care i-a spus că este prieten cu acesta și că le va rezolva problemele cu locuințele ANL, și de fiecare dată când discuta cu inculpatul, îl suna o altă persoană, despre care martora credea că este M.B., și care o liniștea că se vor rezolva problemele cu locuințele.

Îl cunoștea dinainte pe adevăratul M.B., deoarece este consilier local și venea des la liceul unde lucrează, nu îl cunoștea personal, îi știa însă vocea, știa că este mâna dreaptă a primarului, și de asemenea face precizarea că persoana cu care discuta la telefon, crezând că este adevăratul M.B., îl imita foarte bine la voce pe acesta din urmă, îi crea convingerea că discută cu acesta. Inculpatul M. nu s-a întâlnit cu ceilalți trei păgubiți, M., M. și T.. Aceste trei persoane au apelat la ajutorul inculpatului prin intermediul martorei, tot pentru a obține locuințe ANL. Sunt mai multe persoane în Mangalia care au apelat la inculpatul M., și care au pățit la fel ca martora, însă nu au dorit să depună plângere.

Martora s-a lăudat lui M., M. și T., care erau prieteni de familie, că a găsit soluția să scape din garsonieră și să-și ia un apartament ANL, povestindu-le despre inculpat, și atunci s-au arătat și aceștia interesați. Avea reprezentarea și martora, și ceilalți menționați, că sumele pe care le dau sunt mită pentru M.B., ca să le rezolve problema cu locuințele ANL. Avea reprezentarea că locuințele ANL sunt repartizate gratis de către Consiliul Local, însă aceste sume cu titlu de mită pentru presupusul M., aveau ca scop aprobarea dosarelor și trecerea pe o listă de priorități. A discutat cu inculpatul M., spunându-i că sunt și alți doritori pentru locuințele ANL. Mita pentru un apartament cu 2 camere era 2.500 euro, iar pentru un apartament cu 3 camere era 3.500 euro.

Nu a discutat cu presupusul M. la telefon despre ceilalți doritori înainte de a afla că este înșelată. Înainte de a constata că au fost înșelați, respectiv în vinerea când trebuia să semneze actele și au fost amânați, M. și T. nu au discutat la telefon cu M., însă în zilele următoare aceste două persoane l-au sunat și i-au trimis mesaje lui M. O dată a înțeles că inculpatul i-a răspuns unuia dintre aceștia la telefon, și i-a spus că-i va da banii înapoi. M. s-a interesat prin toată Mangalia după descrierea inculpatului, și a aflat și de la alte persoane care fuseseră înșelate de acesta și că îl cheamă M.N. și să caute pe internet și să afle ce a făcut. I s-au prezentat fotografii cu inculpatul la poliție, și l-a recunoscut pe acesta.

M.L. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. O cunoaște pe A.E., fiind prieten de familie cu aceasta și soțul ei, iar în cursul anului 2010 a aflat că ar cunoaște pe cineva și că l-ar putea ajuta să obțină un apartament ANL, însă trebuia să dea o sumă de 2.500 euro cu titlu de mită, respectiv 1.000 euro în avans, și 1.500 euro după ce semna actele. A plătit 2.500 euro și a dat și diferența deoarece E. i-a spus că vor semna contractele. Despre M. a aflat de la A.E., și l-a văzut pe o cameră de supraveghere de la liceu. A fost la Primărie, i-a dat banii lui E., și au fost amânați pentru ziua de luni. După aceea au tot fost amânați, până și-au dat seama că de fapt sunt înșelați.

Știa că E. trebuie să vorbească cu cineva de la primărie care îi așteaptă, însă nu le-a precizat cine anume și în ce context. Nu a discutat cu M. la telefon. Împreună cu martorul la Primărie se mai afla soțul lui E., T., și încă un băiat pe care îl cunoaște doar după poreclă, respectiv Z. E. nu i-a povestit despre nicio persoană pe care ar cunoaște-o, ci doar că ar putea să obțină prin intermediar niște locuințe ANL. În Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 au fost audiați martorii M.B., M.A., T.D. - M. și F.A.L. M.B. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, și arată că ele corespund întru totul adevărului. A fost consilier local în Mangalia între 2008 și 2012, fiind membru al Comisiei Economice.

Nu avea în atribuții discutarea chestiunilor ce țin de repartizarea locuințelor ANL. În mai 2010 a fost contactat de o anume A.E., și discutând după aceea personal cu aceasta, i-a solicitat să-i rezolve o problemă privind repartiția locuinței ANL, și așa i-a povestit că a dat niște bani, ea și încă 4 - 5 familii, sume cuprinse între 2.000 și 2.500 euro din câte a înțeles, pe care i le-a dat numitei C.L.V., și care urmau să ajungă într-un final la martor. După aceste incidente, a discutat cu numita C.L., căreia îi botezase un copil acum 12 ani de zile, și care i-a spus că a luat plicuri sigilate de la A.E., pe care i le-a dat lui M.N. Nu l-a cunoscut niciodată pe M.N. Nu a auzit de martorul U.P.F.

M.A. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. Este prieten cu T.D., și știe că acesta l-a sunat la un moment dat spunându-i că îl poate ajuta să ajungă pe lista de repartiție a ANL-urilor pe o poziție mai sus, deoarece știa că făcuse o cerere de repartiție a unui apartament ANL, martorul fiind pe listă la poziția 84, însă erau numai 80 de apartamente de repartizat. Prin intermediul lui T. a cunoscut-o pe A.E., pe care o cunoștea din vedere fiind vecini, și de la aceasta a aflat că știe pe cineva care îi poate ajuta contra unei sume de bani care reprezenta contravaloarea actelor, nu poate da prea multe detalii în acest sens, acea persoană îi poate ajuta să obțină un apartament.

I-a plătit lui A.E. suma de 2.500 euro, nu a pus prea multe întrebări acesteia, iar în acea zi a fost împreună cu A.E., cu L. și cu o altă persoană la Primărie pentru a rezolva problema. A stat până la orele 15:00, după care văzând că nu se rezolvă nimic, a plecat acasă crezând că nu aveau nicio șansă. A.E. a spus că urma să plătească acei bani unei persoane care nu lucra la Primărie, însă nu a spus numele persoanei. Și-a recuperat acei bani imediat de la A.E.. Persoanele pe care le cunoaște și care știe că au dat bani acelui intermediar sunt T., M.L. și A.E.. După ce A.E. a început să se agite datorită faptului că fusese înșelată, i-a precizat numele lui M.N., cel căruia trebuia să-i înainteze banii.

La M.B. a ajuns de abia după ce și-a recuperat banii, întâlnindu-l la un prieten, l-a întrebat dacă aveau vreo șansă, și atunci acesta le-a spus că sunt proști. T.D.M. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului. În 2010 a avut o discuție cu A.E., care i-a spus că poate să schimbe garsoniera în care stătea într-un apartament cu 2 camere, întrucât are o fată în vârstă de 20 de ani, aceasta spunându-i că îi va da banii unui M.N., care îi va da mai departe, având relații în Primărie. S-a deplasat împreună cu A.E., fiind și M. și M.L., și i-a dat lui A.E. suma de 1.500 euro. Însă a așteptat degeaba în fața primăriei, și a încercat să-l contacteze pe M. la telefon dar nu le mai răspundea.

A.E. a început să se agite dându-și seama că a fost înșelată, spunând că și ea a dat bani. Martorul și-a recuperat acești bani. De la A.E. a aflat că suma de bani oferită pentru M.N. a fost prin intermediul unei persoane U.F., de profesie zugrav, un fel de rudă cu acesta. A încercat să vorbească o singură dată cu inculpatul, însă nu a reușit să vorbească. Din câte a înțeles, nu știe prea bine, acești bani trebuia să-i dea cuiva din primărie, ori celui cu care făcea schimb de apartament. O cunoaște bine pe A.E. deoarece sunt vecini, locuind ușă în ușă. F.A.L.D. declară că în cursul anului 2010, pe lângă faptul că își desfășura activitatea ca profesor în cadrul Colegiului Economic Mangalia, era și consilier al primarului de atunci al Mangaliei.

Ca profesor o cunoștea pe A.E. deoarece este secretara colegiului, iar în cealaltă calitate îl cunoștea pe M.B., acesta fiind consilier local. La un moment dat a fost abordat de către A.E., care s-a plâns că ar fi dat o anumită sumă de bani, atât în numele ei cât și în numele unor vecini, printr-un intermediar, și că acei bani trebuiau să ajungă la M.B. ca să le faciliteze rezolvarea unor probleme locative în raport de locuințele ANL. A discutat despre această chestiune cu M.B., acesta a început să râdă spunându-i că nu este adevărat, și atunci l-a întrebat cine este această persoană și să faciliteze cu ea întâlnirea acestuia. Nu a fost prezent la întâlnirea pe care M.B. a avut-o cu A.E.. Alte probe nu s-au administrat în cauză.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească instanța a reținut următoarele aspecte: Declarațiile martorilor audiați de către instanță în mod nemijlocit corespund în totalitate cu situația reținută în rechizitoriu, aceste declarații se coroborează între ele, toți martorii audiați menținându-și în integralitate declarațiile date în faza de urmărire penală astfel că se poate reține fără putință de tăgadă că inculpatul în perioada lunii mai 2010, a pretins și primit în tranșe, în maniera arătată în rechizitoriu, suma totală de 10.500 euro, pretinzând și lăsând în schimb să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL în favoarea persoanelor doritoare.

În drept, fapta inculpatului M.N., comisă în perioada lunii mai 2010, de a pretinde și primi în tranșe suma totală de 10.500 euro, pretinzând și lăsând în schimb să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL în favoarea persoanelor doritoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență faptă prev. și ped. de disp. art. 257 C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza cărora urmează a se pronunța condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv inculpatul a pretins și primit în tranșe, suma totală de 10.500 euro, pretinzând și lăsând în schimb să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL dar și datele ce-l caracterizează pe inculpat. Astfel în raport de cazierul inculpatului extrem de variat, de situația conform căreia în cauză pentru inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos.

pen. nr. 994/36/2012, însă până în prezent a rămas neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012, inculpatul neputând fi adus în fața instanței pentru a i se putea lua o declarație, acesta sustrăgându-se judecării cauzei, instanța apreciază în aceste condiții că nu se pot reține atenuante în favoarea inculpatului și că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, stabilindu-se un cuantum rezonabil, peste minimul prevăzut de lege în condițiile în care condamnările anterioare aplicate inculpatului nu și-au atins scopul, acesta continuând să săvârșească infracțiuni grave așa cum este cea dedusă judecății în prezenta cauză.

În raport de toate aceste precizări, instanța nu a putut reține incidența art. 18 1 C. pen. așa cum a solicitat apărarea. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012. S-a constatat neexecutat mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 emis în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos. pen. nr. 994/36/2012. Din perspectiva aplicării art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.

și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.500 (zece mii cinci sute) de euro de la inculpatul M.N. în condițiile în care această sumă se probează în concret cu declarațiile martorilor A.E. și C.L.V., prima trimițându-i în tranșe inculpatului M.N. suma de 1.000 euro, apoi 2.500 euro, apoi de două ori câte 1.000 euro pentru ca în final să-i trimită inculpatului suma de 5.000 euro prin U.F., astfel că în total suma pe care se face indubitabil dovada că a primit-o inculpatul de la A.E. și care nu a fost recuperată este de 10.500 euro. În ceea ce-i privește pe M.L., M.A. și T.D.M. aceștia au recuperat în total suma de 6.500 de euro separat de cei 10.500 euro ce se vor confisca de la inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul M.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerile orale, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă. Subsidiarul apelului vizează reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului sub limita specială, prin reținerea circumstanțelor prev. de disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. în modalitatea de executare prevăzută de art. 86 1 C. pen. - suspendarea sub supraveghere. La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr. 9733/118/2012.

Prin Decizia penală nr. 51/P din 9 aprilie 2013 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. (b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.N. împotriva Sentinței penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 9733/118/2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat M.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat C.S. Examinând legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 9733/118/2012, prin prisma criticilor aduse de apelant, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (1), (2) C. proc.

pen., curtea a constatat următoarele: Criticile inculpatului nu sunt întemeiate. Astfel, sub aspectul situației de fapt, curtea a reținut că atât organul de urmărire penală, cât și Tribunalul Constanța au apreciat în mod corect și complet împrejurările în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 815/P/2010 din data de 20 august 2012 și au realizat o justă interpretare și evaluare a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă existente la dosar rezultă că, în perioada lunii mai 2010 inculpatul M.N., profitând de o relație apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcționar din cadrul Consiliului Local Mangalia, cel al numitului M.B., fost consilier local și în prezent viceprimarul municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit pentru obținerea de venituri ilicite întrucât inculpatul avea cunoștință că un număr important de populație era interesată de cumpărarea de locuințe, una dintre opțiuni fiind cea a locuințelor ANL, a lansat zvonul în comunitate că se pot obține beneficiile unor astfel de contracte, situație în care martora A.E. l-a contactat solicitându-i să o ajute pentru a obține o astfel de locuință.

În urma unor discuții purtate cu martora, inculpatul i-a prezentat acesteia o situație nereală, susținând că este în relații apropiate cu funcționarul din carul Primăriei Mangalia, M.B., persoană cunoscută în comunitate. Devenind credibil, martora A.E. i-a remis inculpatului suma de aproximativ 1.000 euro, urmând ca o diferență de până la 2.500 euro să i-o dea la semnarea actului pentru apartamentul ANL. Inculpatul i-a cerut acesteia să caute și alte persoane doritoare de chilipiruri. Fiind convinsă că cele prezentate de inculpat sunt reale, martora a povestit și altor persoane, prieteni cu ea despre modalitatea de a obține un apartament ANL, respectiv numiților M.A., M.L., T.D., care au intrat imediat în circuit, dorind să li se rezolve problema în modalitatea prezentată de martora A.E.

Fiind încunoștințat despre noii solicitanți, inculpatul a procedat de aceeași manieră, cerând și acestora același avans ca și numitei A.E. Prin modul de prezentare a situației, inculpatul a creat aparența că însuși numitul M.B. era implicat în această activitate. O persoană neidentificată, cel mai probabil inculpatul, a apelat-o de pe un număr necunoscut pe martora A.E., întreținându-i astfel speranța că va putea procura toate cele patru apartamente, acesta recomandându-se ca fiind funcționarul public M.B. În scopul de a nu lăsa urme în comiterea infracțiunii, inculpatul a apelat-o pe prietena sa, martora C.L.V.

și a rugat-o pe aceasta să se deplaseze la locul indicat pentru a se întâlni cu numita A.E., în două rânduri și a lua câte un plic închis în care se aflau bani, ceea ce martora a și făcut fără însă să cunoască despre acest fapt, plic pe care, de fiecare dată, l-a predat inculpatului, care a motivat că nu se poate prezenta la întâlnirea cu A.E., întrucât se afla la o masă " de afaceri". Din declarațiile martorei C.L.V. date atât în faza urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, rezultă că aceasta, la a treia solicitare, a realizat că ceva este în neregulă, moment în care a refuzat să mai facă servicii inculpatului. În atare situație, inculpatul a folosit un alt interpus, pe martorul U.P.F., cel care s-a prezentat la întâlnirea cu numita A.E.

și care a luat plicul cu suma de 7.000 euro pentru a rezolva problema locuințelor celor patru doritori. Pentru ca operațiunea să aibă succesul dorit de inculpat, în sensul de a intra în posesia ultimei rate de bani, acesta l-a instruit pe martorul U., în sensul de a cere victimelor să aștepte în spatele primăriei pentru a fi chemați de funcționarul public M.B. în vederea semnării contractelor pentru locuințe, instrucțiune respectată întocmai de acesta. Din probele dosarului reiese că, după o perioadă de așteptare de aproximativ o oră, persoana care s-a prezentat a fi funcționarul public M.B.

(care nu era altul decât inculpatul), astfel cum rezultă din declarație martorei C.L.V., în raport de numărul de telefon folosit de inculpat și confirmat de martoră), a contactat-o telefonic pe martora A.E., spunându-i că rezolvarea problemei cu cele patru apartamente va suferi o amânare, care s-a repetat în două rânduri, astfel că victimele au realizat ce s-a întâmplat și s-au prezentat la primărie în fața adevăratului funcționar M.B., care a negat orice legătură cu inculpatul M.N., arătând că în realitate are un alt număr de telefon, decât cel folosit de inculpat. Cu acest prilej victimele au aflat că martora C.L.V. este fina funcționarului public M.B. și, luând legătura cu aceasta, li s-a relatat că inculpatul dispăruse din viața martorei, precum și din comunitate.

Din prezentarea făcută de martora C.L.V. reiese că inculpatul este una și aceeași persoană cu cea care înșelase victimele. Din înregistrările camerelor de supraveghere amplasate în fața liceului unde lucrează martora A.A., aceasta a extras momentele privind întâlnirea sa cu inculpatul, probă care se coroborează cu prezentarea făcută de martora C.L.V. și din care rezultă cu certitudine că cel care a săvârșit activitatea infracțională este inculpatul M.N. Din declarația martorei A.A. rezultă că, dându-și seama de situația gravă în care a intrat, aceasta a plătit din resurse proprii o parte din despăgubiri prietenilor săi, respectiv i-a dat lui M.A. 25.000 euro, iar lui M.L. 15.000 euro.

S-a constatat că relevante în stabilirea acestei situații de fapt sunt declarațiile martorilor C.L.V., M.B., A.E., M.A., M.L., T.D.M., F.A.L.D., cu plângerea formulată de M.B., fișele fotografice, certificatul de cazier judiciar, procesul-verbal întocmit de Poliția Municipiului Mangalia - Biroul de Investigare a Fraudelor la data de 26 mai 2010, procesul-verbal de recunoaștere după fotografii, adresa nr. 69903 din 11 mai 2010 emisă de Primăria Municipiului Mangalia, copia SMS-urilor date de pe telefonul mobil cu nr. 0762492XXX în ziua de 17 mai 2010 puse la dispoziția organelor de urmărire penală de martora A.E., procesul-verbal întocmit la 20 august 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Constatând că fapta comisă de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev de disp. art. 257 alin. (1) C. pen. Cum, probatoriul administrat în cauză dovedește mai presus de orice dubiu că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul a pretins și primit în tranșe, în modalitatea descrisă în rechizitoriu suma totală de 10.5000 euro pretinzând și lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL în favoarea celor patru victime, Curtea va respinge, ca neîntemeiată critica inculpatului privind achitarea sa.

S-a reținut că acuzarea a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, acesta nereușind să dovedească lipsa de temeinicie a probelor. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatată că instanța fondului a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. La stabilirea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru infracțiunea consumată, gradul de pericol social al faptei - dedus din modalitatea comiterii, respectiv inculpatul a pretins și primit în tranșe suma totală de 10.5000 euro, pretinzând și lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia, în scopul de a-l determina să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL, folosindu-se de persoane interpuse.

De asemenea, s-a ținut seama de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului - cetățean român, tânăr în vârstă de 30 de ani, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, sustrăgându-se de la urmărire penală și de la judecată - împrejurări în raport de care nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., astfel cum acesta a solicitat prin apărător. S-a arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate este - atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare - de natură să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

Ca atare, în cauză, nu există motive de reducere a cuantumului pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de instanța de fond. Pentru toate aceste considerente, alături de cele avute în vedere de Tribunalul Constanța, pe care Curtea și le-a însușit, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.N. împotriva Sentinței penale nr. 33 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 9733/118/2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat M.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat C.S.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul M.N., criticând-o pentru nelegalitate cu privire la vinovăția sa, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, cu privire la greșita reținere în sarcina sa a împrejurării că s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată, deși în acea perioadă s-a aflat în Germania, având interdicție de a părăsi această țară și cu privire la individualizarea pedepsei, atât în cuantum cât și sub aspectul modalității de executare. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 522 1 C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., reducerea pedepsei și aplicarea art. 86 1 C. proc. pen. Pentru toate motivele de recurs a invocat temeiul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în cursul lunii mai 2010 a pretins și a primit în tranșe, în modalitatea descrisă în rechizitoriu suma totală de 10.5000 euro pretinzând și lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul Primăriei Mangalia în scopul de a-l determina pe acesta să emită contracte de achiziție a unor apartamente ANL în favoarea celor patru victime.

Din probele existente la dosar rezultă că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul M.N., profitând de o relație apropiată cu martora C.L.V., a aflat numele unui funcționar din cadrul Consiliului Local Mangalia, cel al numitului M.B., fost consilier local și în prezent viceprimarul municipiului Mangalia, fapt pe care l-a folosit pentru obținerea de venituri ilicite. Astfel, a lansat zvonul în comunitate că se pot obține beneficiile unor contracte ANL, situație în care martora A.E. l-a contactat solicitându-i să o ajute pentru a obține o astfel de locuință. În urma discuțiilor purtate cu martora, inculpatul i-a prezentat acesteia o situație nereală, susținând că este în relații apropiate cu funcționarul din carul Primăriei Mangalia, M.B., persoană cunoscută în comunitate.

Devenind credibil, martora A.E. i-a remis inculpatului suma de aproximativ 1.000 euro, urmând ca o diferență de până la 2.500 euro să i-o dea la semnarea actului pentru apartamentul ANL și fiind convinsă că cele prezentate de inculpat sunt reale, martora a povestit și altor persoane, prieteni cu ea despre modalitatea de a obține un apartament ANL, respectiv numiților M.A., M.L., T.D., care la rândul lor au intrat imediat în circuit, dorind să li se rezolve problema în modalitatea prezentată de martora A.E. Prin modul de prezentare a situației, inculpatul a creat aparența că însuși numitul M.B. era implicat în această activitate. Potrivit dispozițiilor art. 257 alin. (1) C. pen.

constituie infracțiunea de trafic de influență, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Având în vedere împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, rezultă fără dubiu că inculpatul M.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Prin modalitatea în care a acționat, inculpatul a creat convingerea martorei A.E.

și prin aceasta, și celorlalți martori că are influență asupra numitului M.B., consilier local în cadrul Consiliului local Mangalia și că acesta ar fi implicat în activitatea de atribuire a locuințelor ANL. Având în vedere și prevederile Legii nr. 215/2001 privind Administrația publică locală, criticile formulate de inculpat cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în legătură cu atribuțiile numitului M.B., sunt nefondate și urmează a fi respinse. Nici solicitarea inculpatului privind rejudecarea cauzei în baza art. 522 1 C. proc. pen. nu poate fi primită. Din datele existente la dosar rezultă că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, în lipsa acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 22/P/2012 în baza Încheierii nr. 112/P/2012 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dos.

pen. nr. 994/36/2012. Potrivit dispozițiilor art. 522 1 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Rejudecarea în caz de extrădare are drept scop garantarea dreptului persoanei care a fost judecată și condamnată în lipsă la un proces echitabil, în principal la exercitarea dreptului la apărare. Pentru a beneficia de rejudecarea cauzei după extrădare, este necesar ca inculpatul să facă dovada că nu a avut cunoștință de existența procedurilor penale împotriva sa, că a fost împiedicat să participe la judecată și i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În cauza de față, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată cu bună știință, la instanța de fond fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu iar la instanța de apel, de apărător ales. Împrejurarea că apărătorul ales a fost angajat de familia inculpatului, nu dovedește că nu a avut cunoștință de existența procesului penal împotriva sa, ci dimpotrivă. Nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare sau că a fost împiedicat să ia legătura cu apărătorul său, atâta vreme cât din datele existente la dosar rezultă că inculpatul s-a sustras cu bună știință de la urmărirea penală și de la judecată, înțelegând prin aceasta că a renunțat la dreptul de a participa la procesul penal, iar apărările făcute de avocați au fost efective.

Cererea de rejudecare formulată de persoana condamnată în lipsă, care a avut cunoștință de existența procesului penal împotriva sa, a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare și a fost reprezentat de un apărător în tot cursul procesului penal însă nu s-a prezentat în fața instanței, nu poate fi primită, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. Așa fiind și acest motiv de recurs urmează a fi respins. În ce privește individualizarea pedepsei inculpatului, având în vedere prevederile Legii nr. 2/2013, nu va mai fi luată în discuție de instanța de recurs. Prin Legea nr. 2/2013 s-a procedat la limitarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel încât unele cazuri au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept. Astfel, prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, rațiune pentru care, criticile privind individualizarea pedepsei nu se circumscriu nici cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., care vizează situații în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În cauza de față, inculpatul a criticat hotărârea instanței de recurs, cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată atât în cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare, însă față de modificările aduse de Legea nr. 2/2013 care stabilește că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, critica privind individualizarea pedepsei nu mai poate fi examinat de instanța de recurs. Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.N. este nefondat, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 51/P din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 august 2013 la 12 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM