ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 536/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Dolj la data de 01 februarie 2011, contestatorul Z.O.I. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa De Pensii Sectoriala a

Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 emisă de intimată,

menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 089666 din 31

august 2000 și plata diferențelor dintre pensia stabilită prin decizia nr. 089666

din 31 august 2000 și pensia stabilită prin decizia nr. 43991 din 31 decembrie 2010,

cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 01 ianuarie 2011 până la

repunerea în plată a deciziei nr. 089666 din 31 august 2000.

Prin sentința civilă nr. 3294 din 08

martie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în

favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 54 alin. (3) din

Legea nr. 164/2001 coroborate cu cele ale art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 07

noiembrie 2011, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

excepție.

Prin sentința civilă nr. 9763 din 7

noiembrie 2011, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale

invocată de intimată și a declinat competenta de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea hotărârii, tribunalul a

reținut că

domiciliul

contestatorului Z.I. este în Craiova, județul Dolj și potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.”

La intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei suspendare se

solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea

de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

pensionar la data de 01 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi

speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură

civilă.

Când o lege specială (nr. 19/2000)

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la

competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege

specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență din legea

abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data

intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul

negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art.

22 C. proc. civ. a î

naintat

cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de

competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura

unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul

Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la

data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 1

februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 1 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost

învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2012.