ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5009/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5009/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra conflictului negativ
de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011, reclamantul B.T.D. a chemat în
judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerul Apărării Naționale,
solicitând instanței anularea deciziei nr. 91463 din 31 decembrie 2010, privind
recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu menținerea drepturilor de
pensie stabilite prin decizia nr. 0118067 din 15 iulie 2008, cu obligarea
intimatei la plata diferențelor de bani dintre pensia stabilită anterior și
pensia militară, cu dobânda legală calculată, până la punerea în plată a primei
decizii de pensionare, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 11 martie 2011,
tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale și a
declinat soluționarea către Tribunalul București prin sentința nr. 3474 din 11
martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, în considerentele căreia s-a reținut că în speță sunt aplicabile
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii
deciziei a cărei suspendare se solicită.
Pe rolul Tribunalului București - secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la
03 mai 2011.
La 10 octombrie 2012 instanța, din
oficiu, a invocat excepția de necompetentă teritorială.
Prin sentința civilă nr. 8156 din 10
octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
invocată, din oficiu, de instanță și s-a dispus declinarea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a constatat conflictul negativ de
competență și a dispus înaintarea la înalta Curte de Casație și Justiție pentru
soluționarea conflictului.
S-a reținut în esență, că decizia de
recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în
baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la
domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind
declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
În hotărârea de declinare s-a invocat
faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.
Sub acest aspect tribunalul a apreciat
că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor
art. 725 C. proc. civ. iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi
speciale, cu privire la normele de procedură raportate la Codul de procedură
civilă.
Când o lege
specială (19/2000), care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și
norme cu privire la competență,este înlocuită cu o altă lege - 263/2010 - și
există o altă lege specială (119/2010) care face trimite la normele de
competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența este de cea
stabilită de la data intrării ei în vigoare.
O lege abrogată nu poate ultraactiva
pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei
norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O.
pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în
vigoare la momentul judecății.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul
de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele
considerente:
Prealabil pronunțării regulatorului de
competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor - Codul de
procedură civilă a suferit numeroase modificări – art. 159 C. proc. civ. a
suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic
al excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot
invoca necompetența și până la ce moment al procesului.
Astfel, necompetența de ordine publică
- generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi invocată de oricare
dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi de înfățișare în
fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra
fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât
prin întâmpinare sau când nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de
înfățișare.
Art. 159
alin. (1)
pct. 3 C. proc.
civ., în forma astfel cum a fost modificată de
Legea nr. 202/2010, arată în ce situație competența
teritorială este exclusivă, atunci când părțile nu o pot înlătura, în raport de
art. 19 C. proc. civ., când părțile pot conveni ca pricinile privitoare la
bunuri să fie judecate de o altă instanță decât acea care, potrivit legii, are
competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de la art.
13-16
din același cod, ceea ce înseamnă că
părțile nu pot înlătura competența teritorială în litigiile privitoare la
bunuri, în cazurile anume prevăzute de lege, în egală măsură este de ordine
publică și competența teritorială stabilită prin legi speciale.
Înalta Curte constată că reclamantul a
învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea
deciziei nr. 54274 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza
Legii nr. 119/2010 emisă de intimată, să oblige intimata la menținerea
drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 15 iulie 2008, precum și
diferența dintre pensia stabilită prin decizia din 15 iulie 2008 și pensia
stabilită prin decizia din 31 decembrie 2010 cu dobânda aferentă calculată de
la 1 ianuarie 2011 și până la punerea în plată a deciziei din 15 iulie 2008, în
contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării
Naționale.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din
Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere
prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de
recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156
din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010,
competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a
caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării
Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de
competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ.,
normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar legea nr. 19/2000 și
legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art.
727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate
ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege
ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de
față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care
se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul
Tribunalului Dolj la fila 9 (copia actului de identitate), înalta Curte
constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj.
În consecință,
față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5)
C. proc. civ., înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la
Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
13 decembrie 2012.