ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 3575

din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de SC B.C. SRL Craiova în contradictoriu

cu Regia Autonomă „A.P.P.S.” - Sucursala pentru administrația și întreținerea fondului

imobiliar și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor (acum

Ministerul Finanțelor Publice) și a fost obligată Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluționeze

cererea reclamantei privind cumpărarea camerelor nr. a (48,40 m.p.) și nr. b (51,68

m.p.) situate la etajul 2 al imobilului din București, Piața W.M.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa din 20 martie 2006 reclamanta

a solicitat pârâtei aprobarea cumpărării camerelor nr. a și nr. b identificate în

cererea introductivă, deținute în temeiul contractului de locațiune și prestări

servicii din 14 februarie 2006 și a reiterat cererea de cumpărare a spațiilor deținute

și la data de 2 mai 2007, fără a primi răspuns la cererile formulate.

Instanța a constatat,

din înscrisurile dosarului, că imobilul situat în Piața W.M. figurează înscris în

lista imobilelor ce urmează a fi vândute, în condițiile O.G. nr. 19/2002, aprobată

în ședința Consiliului de Administrație al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din 9 iulie

2002.

Instanța a reținut că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica reclamantei decizia cu privire

la cererea de cumpărare a spațiilor închiriate și din aceste considerente acțiunea

reclamantei este întemeiată, cu privire la acest aspect.

Cu privire la cererea

reclamantei de obligare a pârâtei să procedeze la vânzarea spațiului și de a efectua

toate actele subsecvente operațiunii de vânzare-cumpărare, instanța a constatat

că toate aceste acte urmează a fi îndeplinite numai în situația în care pârâta va

admite cererea reclamantei, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

Având în vedere soluția

dată cererii de chemare în judecată, instanța a respins cererea de arătare a titularului

dreptului, formulată de Regia Autonomă „A.P.P.S”.

împotriva sentinței

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.”.

3.1. Recursul reclamantei

Recurenta-reclamantă și-a

întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., solicitând

modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut

- recurenta-reclamantă a arătat că a dedus judecății refuzul nejustificat de încheiere

a contractului de vânzare-cumpărare a spațiilor închiriate și de efectuare a actelor

subsecvente, acesta fiind unicul capăt de cerere; instanța de fond a respins acțiunea

ca neîntemeiată sub acest aspect, instituind însă o obligație care nu a fost cerută,

aceea ca pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluționeze cererea din 20 martie 2006.

Cât privește celălalt

motiv, recurenta-reclamantă a arătat că refuzul nejustificat al intimatei-pârâte

de a încheia actului de vânzare-cumpărare în termenul prevăzut de O.G. nr. 19/2002

îi dă dreptul să solicite ca pârâta să fie obligată la respectarea întocmai a dispozițiilor

legale, spațiul închiriat figurând înscris în lista imobilelor ce urmau a fi vândute,

aprobată în ședința Consiliului de Administrație al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din

data de 9 iulie 2002.

3.2. Recursul pârâtei

Regia Autonomă „A.P.P.S.”

În motivarea recursului

său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ., intimata-pârâtă

a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a

răspuns cererii de vânzare-cumpărare formulată de SC B.C. SRL Craiova în condițiile

în care din întreaga corespondență purtată rezultă că solicitarea nu a fost aprobată.

A mai arătat că prin hotărârea

Consiliului de Administrație din data de 9 iulie 2002 s-a aprobat înscrierea imobilului

din Piața W.M. pe lista imobilelor ce pot fi vândute, dar nu s-a stabilit metoda

de vânzare, prin licitație sau prin negociere directă, în virtutea acestui fapt,

răspunsul la cererea formulată de SC B.C. SRL Craiova fiind, în mod evident, unul

negativ.

În concluzie, a solicitat

modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere

pe care l-a considerat întemeiat de instanța de fond.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de cele două recurente și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

judecății

Acțiunea în contencios

administrativ formulată de recurenta-reclamantă are ca obiect un act administrativ

asimilat, constând în refuzul rezolvării, de către Regia Autonomă „A.P.P.S.”, a

cererii de vânzare-cumpărare a camerelor nr. a (48,40 m.p.) și nr. b (51,68 m.p.)

situate la etajul 2 al imobilului din Piața W.M., pe care petenta le ocupa cu titlu

de chiriaș.

Cererea a fost formulată

în temeiul O.G. nr. 19/2002, privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea

fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului și pentru vânzarea

unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regia Autonomă

„A.P.P.S.”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 640/2002.

Potrivit art. 11 și 13

din acest act normativ, în forma în vigoare la data solicitării, imobilele (construcții

cu altă destinație decât cea de locuință și terenurile) aflate în administrarea

Regiei Autonome „A.P.P.S.”, care au situația juridică clarificată și nu sunt grevate

de sarcini, pot fi vândute prin licitație sau negociere directă, în condițiile reglementate

prin ordonanță.

Lista imobilelor ce urmează

să fie vândute și metoda de vânzare se aprobă periodic de Consiliul de Administrație

al Regiei (art. 14 din ordonanță), clădirea în care se află spațiile solicitate

de recurenta-reclamantă figurând în lista aprobată în ședința Consiliului de Administrație

din data de 9 iulie 2002.

În ceea ce privește procedura

de vânzare, art. 18 din O.G. nr. 19/2002 prevede că:

(1)

„Imobilele

pot fi înscrise pe lista prevăzută la art. 14 din inițiativa R.A.-A.P.P.S. sau a

persoanelor prevăzute la art. 31

.

(2)

Dacă inițiativa

înscrierii pe listă aparține R.A.-A.P.P.S. și imobilul se află în folosința unei

persoane potrivit art. 31, în termen de 15 zile de la înscrierea imobilului pe listă,

R.A.-A.P.P.S. va solicita persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui

punct de vedere scris cu privire la cumpărarea imobilului prin negociere directă

.

(3)

Persoana

fizică sau juridică prevăzută la art. 31 va răspunde în termen de 15 zile de la

primirea solicitării R.A.-A.P.P.S., precizându-și opțiunea

.

(4)

Dacă persoana

prevăzută la alin. (3) optează pentru cumpărarea prin negociere directă, procedura

va fi finalizată în termen de 10 zile de la data depunerii opțiunii

.

(5)

Dacă persoana

prevăzută la alin. (3) nu răspunde în termenul prevăzut sau nu optează pentru cumpărarea

prin negociere directă, R.A.-A.P.P.S. va proceda la vânzarea imobilului prin licitație,

în condițiile legii”

.

De asemenea, potrivit

art. 31 - 32 din ordonanță

, în urma inițiativei R.A.-A.P.P.S.

sau a solicitării scrise a persoanelor fizice ori juridice de drept privat care

folosesc imobilele prevăzute la art. 11 alin. (1) în baza unor contracte de locațiune,

concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau prestări de servicii,

valabil încheiate, vânzarea acestora se face prin negociere directă.

Dacă inițiativa

aparține persoanelor prevăzute la art. 31, R.A.-A.P.P.S. comunică solicitantului

decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 15 zile de la data

primirii acesteia.

Dacă cererea

solicitantului este admisă, se trece la negocierea directă a vânzării imobilului.

Rezultă de aici că, indiferent

de modalitatea de vânzare aleasă, Regia Autonomă „A.P.P.S.” are obligația de a-și

manifesta în mod explicit și în termenul expres prevăzut voința în legătură cu opțiunea

sau cu cererea formulată de persoana fizică sau juridică titulară a dreptului de

folosință.

Autonomă „A.P.P.S.”

În raport cu probele cauzei,

instanța de fond a reținut în mod corect că această obligație legală nu a fost îndeplinită

cu Regia Autonomă „A.P.P.S.”, care nu a emis și nu a comunicat reclamantei o decizie

de admitere sau de respingere a cererii nici până la momentul soluționării cauzei.

Contrar susținerilor făcute

în motivarea recursului său, Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a emis o decizie explicită

de respingere a cererii intimatei-reclamante, ci i-a comunicat, prin adresa din

15 august 2006, că solicitarea de cumpărare a fost luată în evidența serviciilor

de specialitate, tehnico- cadastrale, fiind inclusă în etapa a IV-a de dezmembrare

cadastrală a imobilului cu precizarea că „de modul în care se desfășoară raportul

de locațiune depinde de cumpărare a spațiului”. Având acest conținut, adresa respectivă

nu poate fi socotită o decizie de admitere sau de respingere a cererii, în sensul

art. 32 din O.G. nr. 19/2002.

Recurenta-reclamantă a

criticat sentința dintr-o perspectivă diametral opusă, susținând că, odată stabilită

existența unui refuz de rezolvare a cererii și ținută fiind de principiul disponibilității,

instanța avea obligația de a rezolva întocmai petitul acțiunii și să oblige pârâta

la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Este adevărat că acțiunea

prin care a fost învestită instanța de fond are conținutul relevat în cererea de

recurs, dar la fel de adevărat este că reclamanta nu și-a structurat „pretențiile”

potrivit tiparului statuat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru o acțiune

în contencios administrativ, intitulându-și cererea de chemare în judecată „acțiune

privind obligația de a face” și întemeindu-și-o în drept pe prevederile art. 969

și 998 C. civ. și pe cele ale O.G. nr. 19/2002.

În aceste condiții, nu

poate fi reținută incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

pentru că instanța a procedat corect interpretând obiectul acțiunii nu după sensul

literal al termenelor folosiți, ci luând în considerare scopul urmărit de parte,

în raport cu specificul procedurii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 28

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile

C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor

de putere dintre autorizațiile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în

drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea normelor

de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Or, în temeiul art. 18

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă

art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ,

să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt

înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Ca regulă generală, în

cazul în care conduita nelegală sau pasivitatea autorității produce o vătămare reclamantului,

instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim

încălcat, scop în care poate obliga autoritatea să emită un act cu conținutul solicitat

de reclamant sau să efectueze o operațiune administrativă clar determinată, iar

nu doar să reevalueze cererea și să răspundă petiționarului.

În condițiile în care

procedura administrativă specială reglementată de O.G. nr. 19/2002 nu a fost însă

finalizată printr-o decizie de admitere sau de respingere a cererii, prima instanță

a considerat corect că nu poate păși ea însăși la dezlegarea fondului raportului

de drept administrativ în această etapă procesuală.

în recurs

În consecință, constatând

că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii, potrivit art. 304

pct. 6 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele

recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Regia Autonomă „A.P.P.S.” și SC B.C. SRL Craiova împotriva sentinței civile

nr. 3575 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.