ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3575 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de SC B.C. SRL Craiova în contradictoriu cu Regia Autonomă „A.P.P.S.” - Sucursala pentru administrația și întreținerea fondului imobiliar și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor (acum Ministerul Finanțelor Publice) și a fost obligată Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluționeze cererea reclamantei privind cumpărarea camerelor nr. a (48,40 m.p.) și nr. b (51,68 m.p.) situate la etajul 2 al imobilului din București, Piața W.M.

2. Considerentele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa din 20 martie 2006 reclamanta a solicitat pârâtei aprobarea cumpărării camerelor nr. a și nr. b identificate în cererea introductivă, deținute în temeiul contractului de locațiune și prestări servicii din 14 februarie 2006 și a reiterat cererea de cumpărare a spațiilor deținute și la data de 2 mai 2007, fără a primi răspuns la cererile formulate. Instanța a constatat, din înscrisurile dosarului, că imobilul situat în Piața W.M. figurează înscris în lista imobilelor ce urmează a fi vândute, în condițiile O.G.

nr. 19/2002, aprobată în ședința Consiliului de Administrație al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din 9 iulie 2002. Instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica reclamantei decizia cu privire la cererea de cumpărare a spațiilor închiriate și din aceste considerente acțiunea reclamantei este întemeiată, cu privire la acest aspect. Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei să procedeze la vânzarea spațiului și de a efectua toate actele subsecvente operațiunii de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că toate aceste acte urmează a fi îndeplinite numai în situația în care pârâta va admite cererea reclamantei, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

Având în vedere soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța a respins cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de Regia Autonomă „A.P.P.S”. 3. Recursurile declarate împotriva sentinței Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.”. 3.1. Recursul reclamantei Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut - recurenta-reclamantă a arătat că a dedus judecății refuzul nejustificat de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a spațiilor închiriate și de efectuare a actelor subsecvente, acesta fiind unicul capăt de cerere; instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată sub acest aspect, instituind însă o obligație care nu a fost cerută, aceea ca pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluționeze cererea din 20 martie 2006. Cât privește celălalt motiv, recurenta-reclamantă a arătat că refuzul nejustificat al intimatei-pârâte de a încheia actului de vânzare-cumpărare în termenul prevăzut de O.G. nr. 19/2002 îi dă dreptul să solicite ca pârâta să fie obligată la respectarea întocmai a dispozițiilor legale, spațiul închiriat figurând înscris în lista imobilelor ce urmau a fi vândute, aprobată în ședința Consiliului de Administrație al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din data de 9 iulie 2002. 3.2.

Recursul pârâtei Regia Autonomă „A.P.P.S.” În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a răspuns cererii de vânzare-cumpărare formulată de SC B.C. SRL Craiova în condițiile în care din întreaga corespondență purtată rezultă că solicitarea nu a fost aprobată. A mai arătat că prin hotărârea Consiliului de Administrație din data de 9 iulie 2002 s-a aprobat înscrierea imobilului din Piața W.M. pe lista imobilelor ce pot fi vândute, dar nu s-a stabilit metoda de vânzare, prin licitație sau prin negociere directă, în virtutea acestui fapt, răspunsul la cererea formulată de SC B.C.

SRL Craiova fiind, în mod evident, unul negativ. În concluzie, a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere pe care l-a considerat întemeiat de instanța de fond. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cele două recurente și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. 1. Raportul juridic dedus judecății Acțiunea în contencios administrativ formulată de recurenta-reclamantă are ca obiect un act administrativ asimilat, constând în refuzul rezolvării, de către Regia Autonomă „A.P.P.S.”, a cererii de vânzare-cumpărare a camerelor nr. a (48,40 m.p.) și nr. b (51,68 m.p.) situate la etajul 2 al imobilului din Piața W.M., pe care petenta le ocupa cu titlu de chiriaș.

Cererea a fost formulată în temeiul O.G. nr. 19/2002, privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regia Autonomă „A.P.P.S.”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 640/2002. Potrivit art. 11 și 13 din acest act normativ, în forma în vigoare la data solicitării, imobilele (construcții cu altă destinație decât cea de locuință și terenurile) aflate în administrarea Regiei Autonome „A.P.P.S.”, care au situația juridică clarificată și nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute prin licitație sau negociere directă, în condițiile reglementate prin ordonanță.

Lista imobilelor ce urmează să fie vândute și metoda de vânzare se aprobă periodic de Consiliul de Administrație al Regiei (art. 14 din ordonanță), clădirea în care se află spațiile solicitate de recurenta-reclamantă figurând în lista aprobată în ședința Consiliului de Administrație din data de 9 iulie 2002. În ceea ce privește procedura de vânzare, art. 18 din O.G. nr. 19/2002 prevede că: (1) „Imobilele pot fi înscrise pe lista prevăzută la art. 14 din inițiativa R.A.-A.P.P.S. sau a persoanelor prevăzute la art. 31 . (2) Dacă inițiativa înscrierii pe listă aparține R.A.-A.P.P.S. și imobilul se află în folosința unei persoane potrivit art. 31, în termen de 15 zile de la înscrierea imobilului pe listă, R.A.-A.P.P.S.

va solicita persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui punct de vedere scris cu privire la cumpărarea imobilului prin negociere directă . (3) Persoana fizică sau juridică prevăzută la art. 31 va răspunde în termen de 15 zile de la primirea solicitării R.A.-A.P.P.S., precizându-și opțiunea . (4) Dacă persoana prevăzută la alin. (3) optează pentru cumpărarea prin negociere directă, procedura va fi finalizată în termen de 10 zile de la data depunerii opțiunii . (5) Dacă persoana prevăzută la alin. (3) nu răspunde în termenul prevăzut sau nu optează pentru cumpărarea prin negociere directă, R.A.-A.P.P.S. va proceda la vânzarea imobilului prin licitație, în condițiile legii” . De asemenea, potrivit art. 31 - 32 din ordonanță , în urma inițiativei R.A.-A.P.P.S.

sau a solicitării scrise a persoanelor fizice ori juridice de drept privat care folosesc imobilele prevăzute la art. 11 alin. (1) în baza unor contracte de locațiune, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau prestări de servicii, valabil încheiate, vânzarea acestora se face prin negociere directă. Dacă inițiativa aparține persoanelor prevăzute la art. 31, R.A.-A.P.P.S. comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia. Dacă cererea solicitantului este admisă, se trece la negocierea directă a vânzării imobilului. Rezultă de aici că, indiferent de modalitatea de vânzare aleasă, Regia Autonomă „A.P.P.S.” are obligația de a-și manifesta în mod explicit și în termenul expres prevăzut voința în legătură cu opțiunea sau cu cererea formulată de persoana fizică sau juridică titulară a dreptului de folosință.

2. Recursul pârâtei Regia Autonomă „A.P.P.S.” În raport cu probele cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect că această obligație legală nu a fost îndeplinită cu Regia Autonomă „A.P.P.S.”, care nu a emis și nu a comunicat reclamantei o decizie de admitere sau de respingere a cererii nici până la momentul soluționării cauzei. Contrar susținerilor făcute în motivarea recursului său, Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a emis o decizie explicită de respingere a cererii intimatei-reclamante, ci i-a comunicat, prin adresa din 15 august 2006, că solicitarea de cumpărare a fost luată în evidența serviciilor de specialitate, tehnico- cadastrale, fiind inclusă în etapa a IV-a de dezmembrare cadastrală a imobilului cu precizarea că „de modul în care se desfășoară raportul de locațiune depinde de cumpărare a spațiului”.

Având acest conținut, adresa respectivă nu poate fi socotită o decizie de admitere sau de respingere a cererii, în sensul art. 32 din O.G. nr. 19/2002. 3. Recursul reclamantei Recurenta-reclamantă a criticat sentința dintr-o perspectivă diametral opusă, susținând că, odată stabilită existența unui refuz de rezolvare a cererii și ținută fiind de principiul disponibilității, instanța avea obligația de a rezolva întocmai petitul acțiunii și să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Este adevărat că acțiunea prin care a fost învestită instanța de fond are conținutul relevat în cererea de recurs, dar la fel de adevărat este că reclamanta nu și-a structurat „pretențiile” potrivit tiparului statuat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru o acțiune în contencios administrativ, intitulându-și cererea de chemare în judecată „acțiune privind obligația de a face” și întemeindu-și-o în drept pe prevederile art. 969 și 998 C. civ.

și pe cele ale O.G. nr. 19/2002. În aceste condiții, nu poate fi reținută incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru că instanța a procedat corect interpretând obiectul acțiunii nu după sensul literal al termenelor folosiți, ci luând în considerare scopul urmărit de parte, în raport cu specificul procedurii contenciosului administrativ. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorizațiile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Or, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Ca regulă generală, în cazul în care conduita nelegală sau pasivitatea autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim încălcat, scop în care poate obliga autoritatea să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant sau să efectueze o operațiune administrativă clar determinată, iar nu doar să reevalueze cererea și să răspundă petiționarului.

În condițiile în care procedura administrativă specială reglementată de O.G. nr. 19/2002 nu a fost însă finalizată printr-o decizie de admitere sau de respingere a cererii, prima instanță a considerat corect că nu poate păși ea însăși la dezlegarea fondului raportului de drept administrativ în această etapă procesuală. 4. Soluția pronunțată în recurs În consecință, constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii, potrivit art. 304 pct. 6 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Regia Autonomă „A.P.P.S.” și SC B.C. SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 3575 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.