ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC S.I. SRL Galați, a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați prin Autoritatea

Națională a Vămilor, suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din

data de 27 octombrie 2010 și a deciziei de impunere din 28 octombrie 2010 încheiată

de Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Galați.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea

executării actelor administrative menționate, în cauză fiind formulată și plângerea

prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile

expres prevăzute de Legea nr. 554/2004.

apel

Prin sentința nr. 256/F

din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare formulată

de reclamanta SC S.I. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați prin Autoritatea Națională a Vămilor București,

având ca obiect suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea executării

atât a raportului de inspecție fiscală din 27 octombrie 2010 al Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, cât și a deciziei de impunere fiscală

din 28 octombrie 2010 emisă de aceeași autoritate, până la soluționarea pe fond

a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență,că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin plângerea formulată reclamanta

a invocat o serie de aspecte de nelegalitate a actelor administrative ce necesită

verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat,

iar în ceea ce privește prejudiciul pe care l-ar suferi reclamanta, blocarea conturilor

acesteia, în actualul context socio-economic poate afecta grav activitatea, punându-i

în pericol chiar existența ca persoană juridică.

pârâtă

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta susține că în

cauză nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute în mod expres de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Detaliind, arată că actele fiscale au fost emise

în baza art. 175 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 109/2009 și art. 206

16

pct. 78 alin. (2) și (4) din H.G.

nr. 44/2004, ca urmare a constatării faptului că intimata a utilizat uleiul importat

în regim de exceptare de la plata accizelor, pentru încălzire sau pentru schimburi

de ulei ale utilajelor.

Și iminența prejudiciului

a fost contestată, recurenta afirmând că nu a întocmit dosar de executare pe seama

intimatei și, în orice caz, aceasta ar putea beneficia de prevederile art. 148

alin. (6) și (7) din O.G. nr. 92/2003, obținând suspendarea executării silite în

procedura de poprire.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., văzând și că intimata nu a formulat

întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse

în continuare.

de drept relevante

Intimata–reclamantă SC

S.I. SRL Galați a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 28 octombrie

2010 precum și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acesteia

încheiat la data de 27 octombrie 2010 de către Direcția Județeană pentru Accize

și Operațiuni Vamale Galați, invocând, în drept dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 și art. 215 C. proc. fisc.

Prin actul administrativ

fiscal indicat, s-au stabilit în sarcina societății comerciale obligații fiscale

suplimentare de plată în cuantum total de 546.624 RON, reprezentând accize și accesorii

care au fost contestate pe cale administrativă.

Prima instanță, pe baza

argumentelor expuse rezumativ la pct. I.2 din decizie a considerat că sunt îndeplinite

toate condițiile impuse de lege pentru acordarea suspendării.

Această concluzie nu este

împărtășită și de instanța de recurs, care reține că nu s-a făcut dovada „cazului

bine justificat” și, deci, că recursul este fondat.

Potrivit definiției legale

cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se circumscriu cazului

bine justificat „împrejurările legate de

starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

În această materie, doctrina

și jurisprudența au relevat că judecătorul nu poate face decât o analiză sumară

a aparenței dreptului pe baza susținerilor părților, fără a putea tranșa chestiuni

care țin de legalitatea actului administrativ fiscal. Or, toate aspectele invocate

la prima instanță de către reclamantă în privința modului în care organul vamal

a procedat la verificarea utilizării finale a produselor energetice importate și

la considerentele care au determinat calcularea accizelor pentru cantitatea de 211.900

kg ulei de bază OB 300, sunt probleme de fond care nu pot fi lămurite în acest cadru

procesual și doar la o simplă „pipăire”.

În această privință, unicul

argument al primei instanțe s-a fondat pe împrejurarea că intimata-reclamantă a

formulat plângere administrativă însă acest fapt nu este apt prin el însuși să răstoarne

prezumția de legalitate de care se bucură orice act administrativ.

În plus, principala apărare

a societății comerciale este combătută chiar în cuprinsul raportului de

inspecție fiscală, arătându-se că aceasta nu se poate exonera de răspundere invocând

vânzarea produsului importat câtă vreme art. 175

4

din Legea nr. 571/2003

coroborat cu prevederile pct. 5

13

din H.G. nr. 44/2004 o obligă să se

asigure că și clienții produsului energetic sunt înregistrați la autoritatea fiscală

teritorială cu declarație pe propria răspundere privind scopul achiziționării acestuia.

Or, nici măcar formal,

intimata-reclamantă nu a combătut argumentația organului vamal menținându-se pe

poziția exprimată în timpul controlului fiscal.

Conchizând, Înalta Curte

reține că în cauza de față, nu au fost identificate elemente care să antreneze o

„îndoială serioasă” în privința legalității actului administrativ fiscal.

În raport de această constatare,

analiza condiției „pagubei iminente” a devenit de prisos, câtă vreme legiuitorul

a impus îndeplinirea cumulativă a acestor condiții.

Ca atare, chiar și în

situația în care Înalta Curte ar considera justificate susținerile intimatei din

cererea de chemare în judecată în dovedirea condiției definite de art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, totuși suspendarea executării actului administrativ

fiscal nu ar putea fi acordată.

pronunțate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 se va admite recursul de față, modificându-se sentința în sensul

respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Galați împotriva sentinței nr. 256/F din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2011.