ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC S.I. SRL Galați, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați prin Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din data de 27 octombrie 2010 și a deciziei de impunere din 28 octombrie 2010 încheiată de Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Galați. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor administrative menționate, în cauză fiind formulată și plângerea prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 256/F din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S.I. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați prin Autoritatea Națională a Vămilor București, având ca obiect suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea executării atât a raportului de inspecție fiscală din 27 octombrie 2010 al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, cât și a deciziei de impunere fiscală din 28 octombrie 2010 emisă de aceeași autoritate, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență,că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin plângerea formulată reclamanta a invocat o serie de aspecte de nelegalitate a actelor administrative ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, iar în ceea ce privește prejudiciul pe care l-ar suferi reclamanta, blocarea conturilor acesteia, în actualul context socio-economic poate afecta grav activitatea, punându-i în pericol chiar existența ca persoană juridică. 3. Recursul declarat de pârâtă Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta susține că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute în mod expres de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Detaliind, arată că actele fiscale au fost emise în baza art. 175 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2009 și art. 206 16 pct. 78 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 44/2004, ca urmare a constatării faptului că intimata a utilizat uleiul importat în regim de exceptare de la plata accizelor, pentru încălzire sau pentru schimburi de ulei ale utilajelor. Și iminența prejudiciului a fost contestată, recurenta afirmând că nu a întocmit dosar de executare pe seama intimatei și, în orice caz, aceasta ar putea beneficia de prevederile art. 148 alin. (6) și (7) din O.G.

nr. 92/2003, obținând suspendarea executării silite în procedura de poprire. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., văzând și că intimata nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata–reclamantă SC S.I. SRL Galați a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 28 octombrie 2010 precum și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acesteia încheiat la data de 27 octombrie 2010 de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, invocând, în drept dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 C. proc.

fisc. Prin actul administrativ fiscal indicat, s-au stabilit în sarcina societății comerciale obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 546.624 RON, reprezentând accize și accesorii care au fost contestate pe cale administrativă. Prima instanță, pe baza argumentelor expuse rezumativ la pct. I.2 din decizie a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru acordarea suspendării. Această concluzie nu este împărtășită și de instanța de recurs, care reține că nu s-a făcut dovada „cazului bine justificat” și, deci, că recursul este fondat. Potrivit definiției legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se circumscriu cazului bine justificat „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În această materie, doctrina și jurisprudența au relevat că judecătorul nu poate face decât o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza susținerilor părților, fără a putea tranșa chestiuni care țin de legalitatea actului administrativ fiscal. Or, toate aspectele invocate la prima instanță de către reclamantă în privința modului în care organul vamal a procedat la verificarea utilizării finale a produselor energetice importate și la considerentele care au determinat calcularea accizelor pentru cantitatea de 211.900 kg ulei de bază OB 300, sunt probleme de fond care nu pot fi lămurite în acest cadru procesual și doar la o simplă „pipăire”. În această privință, unicul argument al primei instanțe s-a fondat pe împrejurarea că intimata-reclamantă a formulat plângere administrativă însă acest fapt nu este apt prin el însuși să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură orice act administrativ.

În plus, principala apărare a societății comerciale este combătută chiar în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, arătându-se că aceasta nu se poate exonera de răspundere invocând vânzarea produsului importat câtă vreme art. 175 4 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct. 5 13 din H.G. nr. 44/2004 o obligă să se asigure că și clienții produsului energetic sunt înregistrați la autoritatea fiscală teritorială cu declarație pe propria răspundere privind scopul achiziționării acestuia. Or, nici măcar formal, intimata-reclamantă nu a combătut argumentația organului vamal menținându-se pe poziția exprimată în timpul controlului fiscal. Conchizând, Înalta Curte reține că în cauza de față, nu au fost identificate elemente care să antreneze o „îndoială serioasă” în privința legalității actului administrativ fiscal.

În raport de această constatare, analiza condiției „pagubei iminente” a devenit de prisos, câtă vreme legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a acestor condiții. Ca atare, chiar și în situația în care Înalta Curte ar considera justificate susținerile intimatei din cererea de chemare în judecată în dovedirea condiției definite de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, totuși suspendarea executării actului administrativ fiscal nu ar putea fi acordată. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul de față, modificându-se sentința în sensul respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați împotriva sentinței nr. 256/F din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Galați, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.