ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2768/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2768/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 284 din 10 decembrie

2010 a Tribunalului Mehedinți, au fost condamnați inculpații P.C. și B.M. la:

- 6 ani închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a), b), c) C. pen.;

- 22 ani închisoare și

7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

art. 176 lit. d) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prevăzută de art. 319

C. pen.;

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și

s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare

și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată

de la 18 martie 2010 la zi pentru fiecare inculpat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 17

martie 2010, inculpații B.M. și P.C. s-au întâlnit la un priveghi pe raza

satului G., comuna B., județul Mehedinți, unde au consumat băuturi alcoolice.

Când au plecat de la

priveghi, cei doi inculpați au luat hotărârea de a merge la locuința victimei

M.M., în vârstă de 85 de ani, cu intenția de a-i sustrage bani și de a o omorî.

De menționat că

inculpatul P.C. știa locuința victimei deoarece o mai ajutase pe aceasta în

gospodărie (tăiase lemne în schimbul băuturii).

Locuința victimei

M.M. este situată pe raza satului G., comuna B., județul Mehedinți, în curte

existând două corpuri separate, respectiv în stânga, după ce se intră pe

poartă, există o dependință pe care inculpații o numesc grajd și tot pe partea

stângă, mai sus de grajd, este situată casa propriu-zisă care se afla în

reparații.

Victima dormea, în

mod obișnuit, în acea dependință numită grajd.

Ajungând la locuința

victimei, cei doi inculpați s-au deplasat inițial în corpul de casă, unde

cunoșteau că victima are depozitate damigenele cu vin.

După ce inculpații au

consumat vin din damigene și inculpatul B.M. a găsit un ciocan de scos cuie,

cei doi inculpați s-au deplasat la dependința unde dormea victima.

Inculpatul B.M. a

spart un ochi de geam de la ușă și după ce a descuiat și dislocat ușa din

balama, pătrunzând în interior i-a aplicat victimei care se ridicase în

picioare și se afla în fața ușii, patru lovituri cu ciocanul în zona craniană.

De asemenea,

inculpatul P.C., folosind cuțitul pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat victimei

două lovituri cu cuțitul în zona toracică, lovituri ce au interesat un organ

vital - inima.

Deși victima căzuse

jos de la aplicarea primei lovituri cu ciocanul, inculpatul B.M. i-a mai

aplicat acesteia trei lovituri de ciocan, iar inculpatul P.C. i-a aplicat

loviturile cu cuțitul.

Inculpatul B.M. a

luat-o pe victimă de brațe, iar inculpatul P.C. de picioare și au așezat-o pe

pat, în poziția întins pe spate, cu capul îndreptat spre sobă iar picioarele

îndreptate spre partea opusă.

Conștienți că victima

a decedat, cei doi inculpați i-au sfâșiat ciorapii cu care era îmbrăcată și au

întreținut, amândoi, pe rând, raport sexual cu victima.

Ulterior, cei doi

inculpați au căutat sume de bani, ridicând atât salteaua pe care se afla

victima cât și salteaua de pe patul opus, răvășind lucrurile din locuința

victimei, dar nu au găsit nicio sumă de bani.

Plecând de la

locuința victimei, cei doi inculpați s-au deplasat spre locuința inculpatului

P.C.

În timp ce se

deplasau, inculpatul B.M. a aruncat ciocanul cu care îi aplicase lovituri

victimei în zona craniană, într-o fântână aflată pe drum.

Ajungând la locuința

inculpatului P.C., în jurul orei 01

30

, inculpatul P.C. i-a propus

lui B.M. să meargă la locuința surorii sale din satul C., dar inculpatul B.M. a

refuzat.

În timp ce se aflau

la locuința inculpatului P.C., inculpatul P.C. a avut o altercație cu tatăl

său, aplicându-i acestuia mai multe lovituri, după care a scos cuțitul pe

care-l avea asupra sa și și-a amenințat tatăl, apoi a plecat împreună cu B.M..

Inculpatul P.C. a revenit la locuința sa în jurul orei 05

00

dimineața.

Inculpatul B.M. a

mers la locuința sa, unde a adormit.

Dimineața, în data de

18 martie 2010, în jurul orei 08

00

, P.C. a mers la locuința martorei

M.M., spunându-i acesteia să meargă repede la locuința victimei întrucât a

găsit-o decedată în locuință, inculpatul zicând că s-a deplasat la locuința

victimei, având o înțelegere cu aceasta să-i taie lemne.

Martora M.M. împreună

cu M.E. au mers la locuința victimei, unde au găsit-o pe aceasta decedată,

având ciorapii sfâșiați și coborâți în zona gleznelor, iar lucrurile din casă

răvășite.

La locuința victimei

au venit și martorele P.A. și M.G.

Văzându-l la locuința

victimei, martora P.A. s-a adresat inculpatului P.C., spunându-i acestuia

"voi ați omorât-o".

După ce inculpatul a

întrebat-o pe martoră de unde știe și a insultat-o, acesta a ieșit din locuința

victimei și s-a urcat în căruța condusă de către C.F.L., îndreptându-se spre

satul C.

Pe drum, în timp ce

se afla în căruță, inculpatul P.C. a început să-i povestească martorului C.F.L.

că în noaptea anterioară, a mers însoțit de B.M. la locuința victimei M.M.,

unde, după ce i-au cerut bani victimei, au omorât-o, spunându-i acestuia că a

lovit-o cu un ciocan pe victimă.

Ajungând în satul C.

inculpatul P.C. s-a dat jos din căruță și, în timp ce se deplasa pe drum, a

fost observat de un echipaj de poliție, care l-au transportat la postul de

poliție.

Inculpatul B.M. a

condus organele de poliție și a indicat fântâna în care a aruncat ciocanul,

ciocanul fiind găsit în fântână și ridicat de la fața locului, după ce militari

din cadrul I.S.U. Mehedinți au scos apa din fântână.

Această stare de fapt

este dovedită cu ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului

penal - urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv: cu

procesul-verbal de sesizare; procesul-verbal de cercetare la fața locului;

procesul-verbal de stabilire a identității victimei; declarațiile de

învinuiți/inculpați, procesul-verbal de predare a unei perechi de pantaloni de

către B.M.; procesul-verbal de ridicare a urmelor de pe mâinile numiților B.M.

și P.C., procesul-verbal de ridicare a cuțitului, procesul-verbal de conducere

la fântâna unde a fost aruncat ciocanul; declarațiile martorilor P.A., M.E.,

M.M., M.G., C.F.-L. și P.I., planșe foto; rapoarte expertiză medico-legală

psihiatrică din data de 16 aprilie 2010 întocmite de I.N.M.L. M.M. și raportul

medico-legal întocmit de S.M.L. Mehedinți.

Astfel, inculpatul

B.M., în declarația din data de 18 martie 2010, a arătat că după ce au fost la

un priveghi, în satul G., unde au consumat băuturi alcoolice el și inculpatul

P.C. au plecat la locuința acestuia din urmă, unde au mai consumat alcool (un

litru de vin) și ambii au luat apoi hotărârea de a merge la locuința victimei

M.M. (pe care o cunoștea inculpatul P. deoarece o ajutase la tăiatul lemnelor)

cu intenția de a o omorî, pentru a-i lua banii.

Inculpatul B. a mai

susținut că, ajungând la locuința victimei, au pătruns în curte, pe poartă,

după ce au desfăcut sârma cu care era legată, iar apoi au pătruns în casă, prin

efracție (inculpatul P. desfăcând lacătele cu cuțitul pe care-l avea la el) și

acolo au băut vin dintr-o damigeană. Inculpatul a mai arătat că din acea

încăpere a luat un ciocan și apoi s-au dus la grajd, unde, într-o cameră dormea

victima. Ajungând acolo, a spart cu ciocanul geamul de la ușă și, împingând ușa

au smuls-o din balamale iar apoi, intrând în cameră, a lovit victima cu

ciocanul în cap și inculpatul P. a lovit-o de două ori cu cuțitul în zona

inimii.

Inculpatul a mai

menționat că după ce i-au aplicat victimei aceste lovituri i-au rupt hainele,

respectiv ciorapii și au întreținut, pe rând, relații sexuale cu M.M.,

conștienți că victima era decedată. A susținut că după aceea au căutat bani sub

salteaua din patul pe care era victima, cât și sub salteaua din patul alăturat,

dar nu au găsit, după care au plecat.

În acest sens a

declarat inițial și inculpatul P.C. declarație în care inculpatul P. recunoaște

că a dat și el cu cuțitul în victimă, înțepând-o în zona inimii, iar celălalt

inculpat lovind-o de mai multe ori cu ciocanul în cap.

De asemenea,

inculpatul P. recunoaște că după ce au omorât victima au întreținut cu

cadavrul, pe rând, raporturi sexuale după care au căutat bani, prin casă, răvășind

lucrurile din camera unde se afla defuncta, însă nu au găsit nimic.

În declarațiile date

ulterior, în cursul urmăririi penale inculpatul P.C. a refuzat să mai declare,

prevalându-se de dreptul la tăcere (așa cum a făcut și cu ocazia judecării

propunerii de arestare preventivă precum și în cursul cercetării

judecătorești).

Tot în cursul

urmăririi penale, în declarația dată la 08 iunie 2010, inculpatul P.C. a

revenit asupra primei declarații și a spus că, în seara respectivă s-a deplasat

împreună cu inculpatul B. la locuința victimei, pentru a lua vin, iar pe drum

inculpatul B. i-a spus că intenționează să o omoare pe M.M. pentru a-i sustrage

banii. A mai menționat că, în timp ce el se afla în corpul de casă unde se

găseau damigenele cu vin, pentru a lua vin, inculpatul B. a ucis victima și că,

ducându-se în dependința unde dormea victima a găsit ușa scoasă din balamale,

iar M.M. era căzută jos, plină de sânge, lovită în zona laterală a capului și

în frunte și fiind înțepată cu cuțitul.

Inculpatul P. a susținut

că el a început să caute banii în locuința unde dormea victima, în acest timp

inculpatul B. întreținând relații sexuale cu cadavrul, el negând că ar fi

întreținut astfel de relații sexuale.

Și inculpatul B., în

declarația dată la 08 iunie 2010 a revenit asupra primelor declarații și a

precizat că ia fapta asupra sa, susținând varianta expusă la aceeași dată - 08

iunie 2010 - de celălalt inculpat.

Aceste ultime

declarații ale inculpaților nu pot fi reținute de instanță, fiind infirmate de

probatoriul administrat în cauză.

În acest sens,

martorul C.F.L. a arătat că în momentul în care îl transporta pe inculpatul

P.C. cu căruța, spre satul C., a observat că inculpatul era încălțat cu o

pereche de pantofi de culoare neagră, iar pe pantoful drept, pe partea

superioară a pantofului, avea o pată de culoare roșie care crede că era de

sânge.

Mai mult, martorul

susține că, pe drum inculpatul P. i-a povestit că împreună cu inculpatul B. au

omorât-o pe M.M., lovind-o cu ciocanul.

Martora P.A. a

declarat că într-o dimineață, fiind strigată de martora M.E. a mers la locuința

victimei și a găsit-o într-o odăiță nevăruită, a cărei ușă era scoasă din

balamale, M.M. fiind pe pat, cu capul orientat spre sobă iar pe spate avea o

pată de sânge. Martora a mai arătat că, văzându-l pe inculpatul P.C., în curte,

l-a întrebat "voi ați omorât-o?", iar acesta i-a vorbit urât și a

fugit la o căruță, condusă de martorul C.F., inculpatul urcându-se în acea

căruță.

Martorele M.E. și

M.M. au declarat că în dimineața zilei de 18 martie 2010, în jurul orelor 07

30

,

în timp ce erau împreună în locuința ultimei (întrucât martora M. avea grijă de

cealaltă martoră) au fost strigate de inculpatul P.C., care era sub influența

băuturilor alcoolice, zicându-le să meargă la locuința victimei întrucât

aceasta este moartă. Martorele au mai arătat că ajungând la locuința victimei

au găsit-o plină de sânge, decedată, iar ușa camerei era scoasă din balamale.

Și martora M.G. a

susținut că inculpatul P. a fost cel care a anunțat-o, în dimineața zilei de 18

martie 2010, că victima M.M. este moartă, inculpatul spunându-i că a găsit

victima decedată în momentul în care s-a dus să-i taie lemne. Martora a mai

precizat că ea a avut grijă de victimă vreo 5 ani de zile și chiar cu o seară

înainte îi lăsase victimei lemne tăiate, iar pe inculpat nu l-a văzut că venea

la victimă, cât timp era ea acolo. De la "lumea din sat" martora a

auzit că inculpatul se mai ducea la victimă să-i taie lemne.

Martorul P.I., tatăl

inculpatului P.C., în declarația dată la urmărirea penală, a susținut că în

noaptea de 17/18 martie 2010, în jurul orei 01

30

, fiul lui, fiind în

stare de ebrietate, a venit în camera unde dormea, l-a trezit din somn și a

început să-l lovească cu pumnii și picioarele peste corp fiind nemulțumit de

banii pe care-i primise pentru fierul vândut. Martorul a mai arătat că fiul său

l-a amenințat cu un cuțit și că în acea împrejurare fiul său era împreună cu

inculpatul B. care însă nu a zis nimic. A precizat martorul că apoi fiul său a

plecat împreună cu B. fără a spune unde merge și a revenit, singur, în jurul

orei 05

00

zicând că pleacă la sora lui la C. Martorul a mai arătat

că a predat organelor de poliție, în acea dimineață, cuțitul pe care l-a găsit

sub o geacă a fiului său.

În instanță, deși

martorul P.I. s-a prezentat la termenul din 27 octombrie 2010 nu a putut fi

audiat din cauza stării de ebrietate în care se afla, fiind audiat abia la

termenul din 08 decembrie 2010 când nu și-a menținut declarația dată în cursul

urmăririi penale, susținând că fiul său nu a purtat vreodată cuțit la el, că nu

a fost bătut de acesta în noaptea de 17/18 martie 2010, așa cum a declarat

inițial.

Această ultimă

declarație a martorului nu poate fi reținută, întrucât este subiectivă,

martorul fiind tatăl inculpatului P.C.

Din raportul medico-legal

întocmit de S.M.L. Mehedinți și avizat de către I.M.L., rezultă că moartea

numitei M.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale,

consecința politraumatismului cu fracturi craniene de boltă și bază craniu,

traumatism toracic cu fracturi costale și plăgi penetrante intratoracice cu

interesare cardiacă.

S-a concluzionat că

leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure,

prin lovire cu corp tăietor-despicător, lovire cu corp tăietor înțepător, iar

fracturile costale s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure sau

compresiune între planuri dure, legătura de cauzalitate între leziunile

traumatice și procesul tanato-generator fiind directă și necondiționată.

De asemenea, s-a

concluzionat că leziunile traumatice craniene au fost leziuni

tanato-generatoare, iar leziunile traumatice toracice (plăgile penetrante în

torace) au fost date în apropierea decesului și au interesat un organ vital -

inima.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul P.C., solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței penale și, reținând cauza spre rejudecare, să fie

achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi

autorul infracțiunilor săvârșite, ci B.M., iar în subsidiar, în cazul în care

se va reține vinovăția, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei,

urmând a-i fi aplicată o pedeapsă către minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală

nr. 98 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că în cauză s-a stabilit corect starea de fapt,

inculpații făcându-se vinovați de infracțiunile pentru care au fost condamnați.

În calea de atac a

apelului, fiind audiați, inculpații s-au contrazis în anumite aspecte privind

modalitatea de săvârșire a faptelor în sensul că inculpatul B.M. a susținut că

a lovit-o pe victimă doar cu ciocanul, celălalt inculpat neavând nicio

contribuție, în timp ce inculpatul P.C. susținut, de asemenea, că nu are nicio

contribuție la moartea victimei, totuși a afirmat că în momentul în care au

ajuns în domiciliul său, inculpatul B.M. avea cuțitul asupra sa, pe care l-a

ascuns sub o canapea.

De asemenea,

inculpatul B.M. nu a putut da nicio explicație privind înțepăturile în zona

inimii, precizând că după ce au plecat de la locuința victimei s-au despărțit,

deși inculpatul P.C. a susținut că s-au deplasat la locuința sa, fapt confirmat

și de martorul P.I., tatăl inculpatului P.C., care a declarat că cei doi

inculpați au venit împreună în jurul orei 01

30

în domiciliul său,

martor care a recunoscut și cuțitul ce a fost prezentat, precizând că este

folosit în gospodăria sa.

Participarea inculpatului P.C. la săvârșirea

faptelor, respectiv de a aplica lovituri cu cuțitul în zona inimii victimei, de

a întreține un raport sexual cu aceasta după moartea acesteia, dar și de a-i

sustrage bani, este confirmată și de martorul C.F.L., care constant a afirmat

că inculpatul P.C. i-a povestit că atât el, cât și inculpatul B.M. i-au aplicat

lovituri cu cuțitul, respectiv cu ciocanul, ce au condus la moartea victimei,

dar și că a observat pe pantoful inculpatului urme de sânge, în condițiile în

care inculpatul P.C. a susținut în declarațiile anterioare că doar a privit, nu

i-a aplicat nicio lovitură victimei, nu l-a ajutat pe inculpatul B.M. să o ducă

în pat pe victimă și nici nu a întreținut vreun raport sexual cu aceasta.

Ca atare, având în

vedere dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., care consacră principiul

liberei aprecieri a probelor, în sensul că probele nu au o valoare dinainte

stabilită și că valoarea concretă a fiecărei probe nu este dată aprioric, ci

după examinarea și aprecierea acesteia în contextul examinării tuturor probelor

administrate, Curtea a înlăturat depozițiile date în calea de atac și pe cele

date în faza de urmărire penală în 8 iunie 2010, în condițiile în care

susținerile nu sunt confirmate de alte probe și cu atât mai mult cu cât există

contradicții, reținându-le pe cele date imediat după săvârșirea faptelor,

respectiv 18 martie 2010 și 24 martie 2010.

În ceea ce privește

încadrarea juridică, s-a constatat că în mod corect prima instanță a stabilit

că faptele inculpaților de a se deplasa în noaptea de 17/18 martie 2010, la

locuința victimei M.M., cu intenția de a-i sustrage bani și de a o omorî și

după ce i-au aplicat lovituri cu un ciocan și un cuțit, în urma cărora victima

a decedat, întreținând fiecare relații sexuale cu victima, realizează

conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., tentativă la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b), c) C. pen., în condițiile în

care nu au găsit nicio sumă de bani și profanare de morminte, prevăzută de art.

319 C. pen., infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33

lit. a) C. pen.

Având în vedere

natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social al faptelor,

modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite (pe timpul nopții, de

două persoane, folosind cuțit și ciocan, cu ajutorul cărora inculpații i-au

aplicat lovituri unei persoane în vârstă de 85 de ani, provocându-i moartea și

întreținând raport sexual cu aceasta), faptul că inculpatul este cunoscut cu

antecedente penale, precum și concluziile raportului de evaluare, potrivit

căruia acesta urmărește să obțină venituri prin mijloacele ilicite, consumă

abuziv alcool, are anturaj proinfracțional, imagine negativă în comunitate,

relații tensionate cu tatăl său, reintegrarea acestuia în societate nefiind

posibilă, Curtea a constatat că aceste aspecte au fost avute în vedere de prima

instanță care a procedat corect atât la dozarea pedepsei principale și a

pedepsei complementare, cât și la stabilirea modalității de executare,

apreciindu-se că numai prin privarea de libertate a inculpatului poate fi

realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei.

Împotriva Deciziei

penale nr. 98 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, în termen legal a

declarat recurs inculpatul P.C., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport cu faptele

comise, cu atitudinea sa de colaborare cu organele de urmărire penală și de

regret al infracțiunilor săvârșite.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

La individualizarea pedepselor aplicate pentru cele

trei infracțiuni reținute în sarcina sa au fost avute în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

deosebit de ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, ce

relevă o periculozitate sporită a inculpatului.

Astfel, inculpatul,

după o înțelegere prealabilă cu inculpatul B.M., a mers împreună cu acesta la

domiciliul victimei M.M., în vârstă de 85 de ani, au aplicat acesteia mai multe

lovituri cu ciocanul în zona capului, precum și cu cuțitul în zona toracică,

provocându-i leziuni grave ce au determinat decesul.

Ulterior, inculpații

au întreținut cu victima raport sexual, au căutat sume de bani, răvășind lucrurile

victimei, dar nu au găsit nicio sumă.

Inculpatul a avut o

atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, este cunoscut ca având un

comportament agresiv, deviant pe fondul consumului excesiv de băuturi

alcoolice, în referatul întocmit de consilierul de probațiune concluzionându-se

în sensul că nu este posibilă reintegrarea acestuia în societate, întrucât nu

conștientizează gravitatea și consecințele acțiunilor sale.

De asemenea,

inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat în

minorat, conform fișei de cazier de la dosarul de urmărire penală.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu se impune reducerea

pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce i s-au reținut în

sarcină, astfel că în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. d)

C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat recursul.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă perioada

executată începând cu 18 martie 2010 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 98

din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 18

martie 2010 la 27 iulie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2011.