ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1834/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3 din 11 ianuarie

2010 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționara SC „P.F.” SRL Galați, prin administrator U.P., împotriva Rezoluției

nr. 123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Galați, menținându-se rezoluția atacată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Numitul U.P.

administrator la SC „P.F.” SRL a formulat plângere împotriva magistratului

judecător O.D.M. din cadrul Judecătoriei Galați, solicitând cercetarea acesteia

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art.

257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, constând în aceea că a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iași în Dosarul

nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galați deși cunoștea faptul că această

societate comercială este radiată din evidențele Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Iași.

Totodată, numitul U.P.

a declarat că nu cunoaște dacă făptuitoarea a primit vreo sumă de bani pentru a

colabora cu SC „M.R.L.” SRL Iași.

Pe de altă parte,

făptuitoarea O.D.M., audiată în cauză la data de 13 august 2008, a apreciat că

sesizarea numitului U.P. se explică prin aceea că acesta este nemulțumit de

cercetarea judecătorească efectuată în Dosarul nr. 2729/233/2007 al

Judecătoriei Galați, iar celelalte afirmații le cataloghează ca fiind lipsite

de fundament real și legal.

De asemenea,

făptuitoarea a declarat că nu a fost contactată de nicio o persoană din cadrul

SC „M.R.L.” SRL Iași, că nu cunoaște reprezentanții acesteia și că nu a primit

nici i-a fost oferit vreun folos material în niciun scop în legătură cu

dosarele (cauzele) pe care le judecă.

S-a concluzionat că

în cauză nu există indicii care să confirme că fapta sesizată a fost comisă în

realitate și, având în vedere că nici alte mijloace de probă nu pot fi

administrate în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prin Rezoluția nr.

123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei O.D.M.

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta

reclamată nu există, iar prin Rezoluția nr. 349/II/2/2008 din 3 octombrie 2008

a procurorului șef al Serviciului Teritorial Galați din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție s-a respins plângerea petiționarei ca neîntemeiată.

Pe parcursul

judecării cauzei în primă instanță, petiționare prin administratorul său, a

depus mai multe înscrisuri, instanța constatând că acestea nu au legătură cu

prezenta plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

și nu sunt în măsură să conducă la reformarea soluției din rezoluția atacată.

S-a reținut în hotărârea atacată că acuzele invocate

de petentă, în sensul că intimata ar fi dispus citarea SC „M.R.L.” SRL, cu

ocazia soluționării Dosarului nr. 27290/233/2007 al Judecătoriei Galați, deși

cunoștea faptul că această societate este radiată din Registrul Comerțului, nu

pot conduce la concluzia că intimata ar fi comis infracțiunea prevăzute de art.

257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000.

În acest sens, se

consideră că, în mod corect, prin rezoluția atacată s-a stabilit că fapta

imputată intimatei nu există.

În atribuțiile pe

care le exercită, judecătorii sunt independenți și se supun doar legii.

Împrejurarea că

vreuna din părțile dintr-un proces a obținut o soluție nefavorabilă nu poate

conduce Ia concluzia că magistratul care a pronunțat acea soluție a comis o

faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva Sentinței

penale nr. 3 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați în termen legal a

formulat recurs petiționara SC „P.F.” SRL Galați, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Petiționara, prin

reprezentantul său, arată că în mod greșit cauza a fost dispusă față de L.S.M.,

nu a fost legal citat întrucât la termenul din 7 decembrie 2009 a fost în

imposibilitate de prezentare, fiind la Înalta Curte de Casație și Justiție

într-o altă cauză, instanța nu a dispus citarea sa, iar soluționarea cererii de

recuzare a președintelui completului de judecată din 5 martie 2009 s-a făcut

fără participarea procurorului.

Pentru aceste motive

se solicită casarea hotărârii recurate, admiterea plângerii și trimiterea

cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatei.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Petiționara, prin

administratorul său U.P., a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei

judecător O.D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență

prevăzut de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000 întrucât în Dosarul nr. 729/233/2007 al Judecătoriei Galați

intimata a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iași, deși cunoștea că respectiva

societate este radiată din evidențele registrului comerțului.

Din actele

premergătoare efectuate nu rezultă indicii în sensul comiterii infracțiunii

reclamate sau a vreunei alte infracțiuni cu ocazia soluționării de către

intimată a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 2729/233/2007 al

Judecătoriei Galați.

Potrivit art. 124

alin. (3) din Constituția României judecătorii sunt independenți și se supun

numai legii.

Intimata judecător a

dispus în cauză măsurile pe care le-a considerat necesare în raport cu

dispozițiile legale aplicabile și cu obiectul cauzei respective.

În ipoteza în care se

apreciază de către parte că măsurile respective sunt nelegale, aceasta are la

dispoziție căile de atac prevăzute de lege.

Petiționara critică

rezoluția atacată și sub aspectul greșitei disjungeri a cauzei față de

magistratului judecător L.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen., or conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen. nu pot fi atacate în această procedură decât soluțiile procurorului de

netrimitere în judecată.

Totodată, petiționara

a mai susținut că nu a fost legal citată, la termenul din 7 decembrie 2009 a

lipsit de la judecarea cauzei întrucât s-a prezentat la Înalta Curte de Casație

și Justiție la Completul de 9 judecători, depunând în acest sens o copie a

Încheierii din 7 decembrie 2009.

Din examinarea

dosarului cauzei rezultă că la data de 7 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată

de petiționară, în sensul acordării unui nou termen, motivat de faptul că

reprezentantul său se află la Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a fixat

termen de judecată la data de 11 ianuarie 2010.

Potrivit art. 291

alin. (3) C. proc. pen. partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru

termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Petiționara avea

termen în cunoștință, fiind prezentă anterior prin reprezentantul său, astfel

că potrivit dispozițiilor legale invocate nu era necesară citarea acesteia

pentru termenul următor.

Petiționara a

criticat și Încheierea din 5 martie 2009 a Curții de Apel Galați prin care s-a

respins ca nefondată cererea de recuzare a președintelui completului de

judecată, întrucât la judecarea cererii nu a participat procurorul.

Din examinarea

Încheierii din 5 martie 2009 rezultă că într-adevăr soluționarea acesteia s-a

făcut fără ca procurorul să participe, situație reglementată de art. 52 alin.

(2) C. proc. pen., dispoziții potrivit cărora procurorul este ascultat numai

atunci când este prezent în instanță.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat

de petiționară, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

constatând că rezoluția atacată este temeinică și legală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC „P.F.” SRL prin administrator

U.P. împotriva Sentinței penale nr. 3 F din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 mai 2010.