ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1834/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 3 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara SC „P.F.” SRL Galați, prin administrator U.P., împotriva Rezoluției nr. 123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, menținându-se rezoluția atacată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Numitul U.P. administrator la SC „P.F.” SRL a formulat plângere împotriva magistratului judecător O.D.M. din cadrul Judecătoriei Galați, solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iași în Dosarul nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galați deși cunoștea faptul că această societate comercială este radiată din evidențele Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași. Totodată, numitul U.P. a declarat că nu cunoaște dacă făptuitoarea a primit vreo sumă de bani pentru a colabora cu SC „M.R.L.” SRL Iași. Pe de altă parte, făptuitoarea O.D.M., audiată în cauză la data de 13 august 2008, a apreciat că sesizarea numitului U.P. se explică prin aceea că acesta este nemulțumit de cercetarea judecătorească efectuată în Dosarul nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galați, iar celelalte afirmații le cataloghează ca fiind lipsite de fundament real și legal.

De asemenea, făptuitoarea a declarat că nu a fost contactată de nicio o persoană din cadrul SC „M.R.L.” SRL Iași, că nu cunoaște reprezentanții acesteia și că nu a primit nici i-a fost oferit vreun folos material în niciun scop în legătură cu dosarele (cauzele) pe care le judecă. S-a concluzionat că în cauză nu există indicii care să confirme că fapta sesizată a fost comisă în realitate și, având în vedere că nici alte mijloace de probă nu pot fi administrate în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin Rezoluția nr. 123/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei O.D.M.

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta reclamată nu există, iar prin Rezoluția nr. 349/II/2/2008 din 3 octombrie 2008 a procurorului șef al Serviciului Teritorial Galați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a respins plângerea petiționarei ca neîntemeiată. Pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, petiționare prin administratorul său, a depus mai multe înscrisuri, instanța constatând că acestea nu au legătură cu prezenta plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și nu sunt în măsură să conducă la reformarea soluției din rezoluția atacată.

S-a reținut în hotărârea atacată că acuzele invocate de petentă, în sensul că intimata ar fi dispus citarea SC „M.R.L.” SRL, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 27290/233/2007 al Judecătoriei Galați, deși cunoștea faptul că această societate este radiată din Registrul Comerțului, nu pot conduce la concluzia că intimata ar fi comis infracțiunea prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens, se consideră că, în mod corect, prin rezoluția atacată s-a stabilit că fapta imputată intimatei nu există. În atribuțiile pe care le exercită, judecătorii sunt independenți și se supun doar legii. Împrejurarea că vreuna din părțile dintr-un proces a obținut o soluție nefavorabilă nu poate conduce Ia concluzia că magistratul care a pronunțat acea soluție a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 3 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați în termen legal a formulat recurs petiționara SC „P.F.” SRL Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Petiționara, prin reprezentantul său, arată că în mod greșit cauza a fost dispusă față de L.S.M., nu a fost legal citat întrucât la termenul din 7 decembrie 2009 a fost în imposibilitate de prezentare, fiind la Înalta Curte de Casație și Justiție într-o altă cauză, instanța nu a dispus citarea sa, iar soluționarea cererii de recuzare a președintelui completului de judecată din 5 martie 2009 s-a făcut fără participarea procurorului. Pentru aceste motive se solicită casarea hotărârii recurate, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatei.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Petiționara, prin administratorul său U.P., a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei judecător O.D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât în Dosarul nr. 729/233/2007 al Judecătoriei Galați intimata a dispus citarea SC „M.R.L.” SRL Iași, deși cunoștea că respectiva societate este radiată din evidențele registrului comerțului. Din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii în sensul comiterii infracțiunii reclamate sau a vreunei alte infracțiuni cu ocazia soluționării de către intimată a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 2729/233/2007 al Judecătoriei Galați.

Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Intimata judecător a dispus în cauză măsurile pe care le-a considerat necesare în raport cu dispozițiile legale aplicabile și cu obiectul cauzei respective. În ipoteza în care se apreciază de către parte că măsurile respective sunt nelegale, aceasta are la dispoziție căile de atac prevăzute de lege. Petiționara critică rezoluția atacată și sub aspectul greșitei disjungeri a cauzei față de magistratului judecător L.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., or conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. nu pot fi atacate în această procedură decât soluțiile procurorului de netrimitere în judecată.

Totodată, petiționara a mai susținut că nu a fost legal citată, la termenul din 7 decembrie 2009 a lipsit de la judecarea cauzei întrucât s-a prezentat la Înalta Curte de Casație și Justiție la Completul de 9 judecători, depunând în acest sens o copie a Încheierii din 7 decembrie 2009. Din examinarea dosarului cauzei rezultă că la data de 7 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată de petiționară, în sensul acordării unui nou termen, motivat de faptul că reprezentantul său se află la Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2010. Potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen. partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Petiționara avea termen în cunoștință, fiind prezentă anterior prin reprezentantul său, astfel că potrivit dispozițiilor legale invocate nu era necesară citarea acesteia pentru termenul următor. Petiționara a criticat și Încheierea din 5 martie 2009 a Curții de Apel Galați prin care s-a respins ca nefondată cererea de recuzare a președintelui completului de judecată, întrucât la judecarea cererii nu a participat procurorul. Din examinarea Încheierii din 5 martie 2009 rezultă că într-adevăr soluționarea acesteia s-a făcut fără ca procurorul să participe, situație reglementată de art. 52 alin. (2) C. proc. pen., dispoziții potrivit cărora procurorul este ascultat numai atunci când este prezent în instanță.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționară, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că rezoluția atacată este temeinică și legală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC „P.F.” SRL prin administrator U.P. împotriva Sentinței penale nr. 3 F din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2010.