ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3237/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 280 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul D.T. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2008, la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un briceag cu două lame amplasate fiecare la câte un capăt, având lungime cu lamele rabatate de 30 cm, fiecare lamă având câte 8,5 cm și prevăzut cu buton pentru rabatarea lamelor, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S.U.U. București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15.891,45 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.

S-a luat act că partea vătămată D.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 90 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 23/24 septembrie 2008, în jurul orelor 00

00

, în timp ce se afla la domiciliul său din comuna C., județul G., unde locuia împreună cu părinții și fratele său, inculpatul a apelat telefonul mobil care îi dispăruse în urmă cu 1 - 2 zile împreună cu suma de 800 RON, din camera unde dormeau el și fratele său. Auzind telefonul sunând într-una dintre camerele imobilului, a intrat aici, deși partea vătămată s-a opus. Anterior, inculpatul, care bănuia că telefonul și banii îi fuseseră luate de fratele său, partea vătămată D.N., l-a întrebat pe acesta dacă știe ceva de respectivele bunuri, partea vătămată răspunzându-i că a vândut telefonul.

Întrucât partea vătămată nu dorea să-i înapoieze telefonul, s-a opus recuperării acestuia de către inculpat, iar cei doi au început să se lovească reciproc. A intervenit martorul D.I., tatăl inculpatului și al părții vătămate, iar martora D.I., mama celor doi, a scos din priză încărcătorul și telefonul. Partea vătămată a luat de după sobă o coasă și a încercat să-l lovească pe inculpat și martorul D.I. Inculpatul D.T. a apucat de coada coasei și, în timp ce se îmbrânceau reciproc, i-a aplicat părții vătămate, cu un briceag cu două lame, o lovitură în zona stângă a abdomenului.

După ce a fost lovită, partea vătămată și-a pus un prosop în zona rănii și s-a deplasat la martorul I.I., vecinul său, căruia i-a cerut să anunțe serviciul de ambulanță pentru a fi transportat la spital.

Din concluziile raportului medico-legal din 24 octombrie 2008 emis de Serviciul Medico-Legal Giurgiu, a rezultat că partea vătămată D.N. a prezentat leziuni care au putut fi produse cu un corp tăietor-înțepător, acestea necesitând pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D.T., criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.

S-a arătat în cadrul motivelor de apel formulate oral cu ocazia dezbaterilor, că sancțiunea penală stabilită de prima instanță este prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de lege.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 177 din 29 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

S-a luat act că partea vătămată D.N. nu a declarat apel în cauză.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 RON, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte vătămată, în sumă de 150 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul D.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că în cauză nu sunt probe care să dovedească vinovăția sa.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii săvârșite de acesta.

În declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată D.N. a arătat că în noaptea de 23/24 septembrie 2008 a fost înjunghiată cu cuțitul de către fratele său, inculpatul D.T., afirmație susținută și de declarațiile martorilor D.I., D.I., I.I. și I.V. care fie au văzut o parte a incidentului, fie au aflat despre modul de producere a acestuia din relatările victimei.

Probele testimoniale sunt susținute și confirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală din 24 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Giurgiu (din care rezultă că leziunile cauzate părții vătămate D.N. la data de 23/24 septembrie 2008 au fost produse prin lovire cu un corp ascuțit tăietor-înțepător și au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei), precum și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 23 aprilie 2009 ale I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice, din care rezultă că, pentru răspunsurile inculpatului D.T. și ale părții vătămate D.N. la întrebările relevante ale cauzei (prin care cei doi au negat săvârșirea infracțiunii de către inculpat), au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Audiat fiind de judecător cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Constatând că apărările pe care recurentul inculpat și le-a formulat în sensul acreditării ideii nevinovăției sale sunt simple alegații, fără nici un suport probator, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acestuia, în cauză neexistând temeiuri pentru pronunțarea unei soluții de achitare.

Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului începând cu 25 septembrie 2008 până la 14 octombrie 2009.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată și o cerere de recurs formulată în numele părții vătămate D.N. (dosar recurs), însă la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, aceasta a învederat instanței că nu a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 177 din 29 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, după cum nu a declarat nici apel în cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte va lua act că partea vătămată D.N. nu a declarat recurs în cauză.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva Deciziei penale nr. 177 din 29 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2008 la 14 octombrie 2009.

Ia act că partea vătămată D.N. nu a declarat recurs în cauză.

Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.