ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2012

A

supra

recursurilor de față,

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

încheierea din 26 iunie 2012, Curtea Apel București, se

cția a II-a penală , investită cu soluționarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial București și inculpații S.I.,

S.M.

, S.C. și O.E., I.V.,

C.V.R.,

I.M.D., T.L. și T.A.E.

împotriva sentinței penale nr. 83 din 02

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București. secția l-a penală, în baza

art. 300 și 160

b

, C. proc. pen., a

menținut starea de arest p

reventiv a inculpaților

S.I., S.M.,

S.C. și O.E.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a

reținut că :

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiurile

avute

în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și în prezent,

fiind întrunite condițiile prevăzute

de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, în

raport cu gravitatea infracțiunii pentru care au fost trimiși în

judecată apelanții - trafic de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În speță, s-a apreciat că lăsarea în libertate a

inculpaților ar

putea încuraja alte persoane

să comită fapte asemănătoare și ar crea

în opinia publică un sentiment de insecuritate, precum și credința că

justiția nu acționează suficient de ferm împotriva

unor manifestări

infracționale de un accentuat pericol social.

Împotriva acestei încheieri, inculpații S.I.,

S.M., S.C. și O.E. au declarat,

în termen

legal, prezentele recursuri, solicitând, prin apărător, casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea

măsurii arestării preventive cu o altă

măsură

preventivă, a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul

este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare

privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării

preventive.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului,

s-a stabilit că o persoană poate fi

lipsită de libertate când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului

se constată că inculpații fost arestați în baza art. 148 lit. f) c. proc. pen.,

existând motive

temeinice de a bănui că

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, infracțiune pentru care au și fost

condamnați (nedefinitiv) la pedepse cu închisoare.

La acest moment procesual, pericolul concret pentru

ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar prezenta este

actual, real și precis fiind evidențiat prin fapte, date și indicii puternice.

Înalta Curte constată că, raportat la baza factuală

reținută, necesitatea realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de

drept justifică în continuare plasarea în detenție a inculpaților, detenție ce

nu a depășit pragul de rezonabilitate în accepția reglementărilor și

jurisprudenței CEDO.

Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este

întemeiată , întrucât protejarea ordinii publice și asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a

inculpaților S.I., S.M., S.C. și O.E., după cum deja s-a arătat.

Recursurile declarate învederându-se, așadar,

nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.I., S.M., S.C. și O.E. împotriva încheierii din 26 iunie 2012 a

Curții de Apel București, secția a II-a, pronunțată în dosarul nr. 7803/3/2011

(833/2012).

Obligă recurenții inculpați S.I., S.M., S.C. la plata

sumei de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorilor

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat O.E. la plata sumei de 300

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 iulie 2012.