ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5269/2010

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia, anularea notei de constatare din data de 21 august 2009 întocmită în baza H.C.L. nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. nr. 34/2009, prin care Consiliul Local Sinaia a aprobat Regulamentul privind operațiunea de deblocare pentru autoturismele care ocupă ilegal drumurile publice sau terenul din domeniul public și privat al orașului Sinaia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare atacată s-a procedat la blocarea autoturismului său, măsura luată fiind nelegală și netemeinică, întrucât a efectuat manevra de oprire regulamentară, în zonă neexistând indicator rutier care să interzică aceasta. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepțiile necompetenței materiale a judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 1 și 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a prematurității plângerii pentru nerespectarea procedurii prealabile.

Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 1059 din 8 octombrie 2009, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că reclamanta a contestat un act administrativ, respectiv nota de constatare din data de 21 august 2009, act căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, astfel cum rezultă și din conținutul acestuia, precum și din H.C.L. nr. 88 din 12 august 2008 și Regulamentul de punere în aplicare, cu privire la care este reglementată o procedură specială de contestare administrativă.

Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, a invocat excepția necompetenței materiale și, prin Sentința nr. 11 din 12 ianuarie 2010, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a dispus sesizarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta contestă nota de constatare din 21 august 2009, întocmită în baza H.C.L. nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. nr. 34/2009 și a Regulamentului privind operațiunea de blocare/deblocare, fiind lipsită de relevanță denumirea actului sancționator ca fiind notă de constatare, în realitate esența lui constituind o măsura sancționatorie emisă în temeiul unei hotărâri a consiliului local și pentru care sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001, existând o diferență între un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel cum este reglementat de Legea nr. 554/2004, și un act constatator al unei contravenții săvârșită în condițiile stipulate de O.G. nr. 2/2001, care intră în competența materială a judecătoriei. Astfel, tribunalul a apreciat că măsura luată de către reprezentanții pârâtului reprezintă o sancțiune contravențională complementară, competența revenind deci potrivit O.G. nr. 2/2001 judecătoriei ca instanță de fond, pentru că blocarea/ridicarea unui autovehicul nu se poate face decât în urma angajării vreunei forme de răspundere juridică a conducătorului auto. Această răspundere nu poate fi decât răspunderea contravențională a persoanei vinovate de parcarea, oprirea sau staționarea neregulamentară a autovehiculului, care, de altfel este prevăzută expres de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, în hotărârile de consiliu local care autorizează măsura blocării/ridicării unui autovehicul, fiind menționat în mod expres ca temei juridic O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Hotărârea Curții de apel de soluționare a conflictului negativ Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. Pentru a hotărî astfel, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ a considerat că prin nota de constatare a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă, au fost luate măsuri cu caracter sancționator, așa încât sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, a reținut că nota de constatare nu este act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act prin care s-a dispus o măsură cu caracter sancționator, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar în această materie competența materială de soluționare revine instanței de drept comun, judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Recursul declarat de S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul critică soluția adoptată, arătând că nota de constatare are toate elementele unui act administrativ, fiind emisă de autoritățile locale în regim de putere publică, în vederea punerii în aplicare a H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. Sinaia nr. 34/2009. Indicarea în cuprinsul actului normativ a prevederilor O.G. nr. 2/2001 nu determină schimbarea naturii juridice întrucât ordonanța este aplicabilă doar în cazurile expres prevăzute la Capitolul V - Sancțiuni și contravenții din anexa 1 la H.C.L. Sinaia nr. 88/2008, cu modificările și completările ulterioare. Conchizând, recurentul afirmă că blocarea autoturismului nu este o sancțiune contravențională iar unitatea administrativ teritorială are competența de a stabili perceperea unor tarife, impozite și taxe locale, inclusiv pentru deblocarea autoturismului care ocupă ilegal domeniul public al orașului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul de față este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Problema de drept supusă dezlegării Înaltei Curți vizează identificarea instanței competente material să soluționeze cererea de chemare în judecată prezentată la pct. I.1 din decizie, având ca obiect anularea notei de constatare încheiată la data de 21 august 2009 de Serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Sinaia. Verificând atât actul atacat, cât și Regulamentul în baza căruia a fost emis, privind operațiunea de blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparținând domeniului public și privat al orașului Sinaia, aprobat prin H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificat prin H.C.L. Sinaia nr. 34/2009, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, prin nota de constatare s-a reținut că intimata-reclamantă a parcat neregulamentar autoturismul "pe trotuar - pavele unde traficul pietonal este afectat", urmând să achite taxa de deblocare, în cuantumul precizat, la agenții constatatori. În cuprinsul notei s-a indicat temeiul legal al măsurii dispuse - H.C.L. nr. 88/2008 cu modificările ulterioare și s-a precizat că "nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor". Aceste mențiuni care se regăsesc în formularele utilizate de agenții constatatori sunt în acord cu prevederile regulamentului indicat, care în Capitolele I - IV detaliază situațiile și modul în care se realizează operațiunile de blocare a autoturismelor parcate neregulamentar de către S.A.P.P., stabilesc natura juridică a sumei pretinse în schimbul deblocării autovehiculului (art. 6) și reglementează o procedură administrativă de contestare a măsurii blocării, la Comisia de analiză și soluționare constituită în cadrul Primăriei orașului Sinaia (art. 19). Toate aceste elemente converg către concluzia că actul atacat de către intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și poate fi contestat după procedura prescrisă de acest act normativ, competența materială a instanței de judecată fiind determinată de rangul autorității publice emitente, potrivit art. 10 alin. (1) teza I. Împrejurarea că în preambulul H.C.L. nr. 88/2008 - prin care s-a aprobat Regulamentul privind operațiunea de blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparținând domeniului public și privat al orașului Sinaia - s-a indicat, între alte acte normative, și O.G. nr. 2/2001 nu justifică soluția Curții de apel, câtă vreme acest act normativ este incident în privința Capitolul V din Regulament: "Sancțiuni și contravenții" (art. 24). Conchizând, Înalta Curte reține că în speța de față blocarea autoturismului nu reprezintă o sancțiune contravențională complementară ci o măsură administrativă de sine-stătătoare luată de administrația locală în vederea exploatării legale a domeniului public al orașului, iar suma percepută pentru deblocare reprezintă o taxă de ocupare a domeniului public stabilită conform art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale care conferă consiliilor locale dreptul de a stabili tarife, impozite și taxe locale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia împotriva Sentinței nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care va fi modificată în sensul că se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.