ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5269/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sinaia, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia, anularea

notei de constatare din data de 21 august 2009 întocmită în baza H.C.L. nr.

88/2008 modificată prin H.C.L. nr. 34/2009, prin care Consiliul Local Sinaia a

aprobat Regulamentul privind operațiunea de deblocare pentru autoturismele care

ocupă ilegal drumurile publice sau terenul din domeniul public și privat al

orașului Sinaia.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin nota de constatare atacată s-a procedat la blocarea

autoturismului său, măsura luată fiind nelegală și netemeinică, întrucât a

efectuat manevra de oprire regulamentară, în zonă neexistând indicator rutier

care să interzică aceasta.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a invocat excepțiile necompetenței materiale a

judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 1 și 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ și a prematurității plângerii

pentru nerespectarea procedurii prealabile.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr.

1059 din 8 octombrie 2009, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, judecătoria a reținut că reclamanta a contestat un act administrativ,

respectiv nota de constatare din data de 21 august 2009, act căruia nu îi sunt

aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, astfel cum rezultă și din conținutul

acestuia, precum și din H.C.L. nr. 88 din 12 august 2008 și Regulamentul de

punere în aplicare, cu privire la care este reglementată o procedură specială

de contestare administrativă.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, la termenul de judecată din data de 12

ianuarie 2010, a invocat excepția necompetenței materiale și, prin Sentința nr.

11 din 12 ianuarie 2010, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sinaia. Totodată, a constatat existența unui conflict

negativ de competență și a dispus sesizarea Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta contestă nota de constatare

din 21 august 2009, întocmită în baza H.C.L. nr. 88/2008 modificată prin H.C.L.

nr. 34/2009 și a Regulamentului privind operațiunea de blocare/deblocare, fiind

lipsită de relevanță denumirea actului sancționator ca fiind notă de

constatare, în realitate esența lui constituind o măsura sancționatorie emisă

în temeiul unei hotărâri a consiliului local și pentru care sunt aplicabile

prevederile O.G. nr. 2/2001, existând o diferență între un act administrativ

unilateral cu caracter individual, astfel cum este reglementat de Legea nr.

554/2004, și un act constatator al unei contravenții săvârșită în condițiile

stipulate de O.G. nr. 2/2001, care intră în competența materială a

judecătoriei.

Astfel, tribunalul a

apreciat că măsura luată de către reprezentanții pârâtului reprezintă o

sancțiune contravențională complementară, competența revenind deci potrivit

O.G. nr. 2/2001 judecătoriei ca instanță de fond, pentru că blocarea/ridicarea

unui autovehicul nu se poate face decât în urma angajării vreunei forme de

răspundere juridică a conducătorului auto. Această răspundere nu poate fi decât

răspunderea contravențională a persoanei vinovate de parcarea, oprirea sau

staționarea neregulamentară a autovehiculului, care, de altfel este prevăzută

expres de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, în hotărârile

de consiliu local care autorizează măsura blocării/ridicării unui autovehicul,

fiind menționat în mod expres ca temei juridic O.G. nr. 2/2001 privind regimul

contravențiilor.

de apel de soluționare a conflictului negativ

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Pentru a hotărî

astfel, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ a considerat că

prin nota de constatare a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă, au

fost luate măsuri cu caracter sancționator, așa încât sunt aplicabile

dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar competența materială de soluționare a cauzei

aparține instanței de drept comun, judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C.

proc. civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, a reținut că

nota de constatare nu este act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, ci un act prin care s-a dispus o măsură cu caracter

sancționator, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar în această

materie competența materială de soluționare revine instanței de drept comun,

judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 32 din O.G. nr.

2/2001.

de S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din

cadrul Primăriei Sinaia, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul critică

soluția adoptată, arătând că nota de constatare are toate elementele unui act

administrativ, fiind emisă de autoritățile locale în regim de putere publică,

în vederea punerii în aplicare a H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificată prin

H.C.L. Sinaia nr. 34/2009. Indicarea în cuprinsul actului normativ a

prevederilor O.G. nr. 2/2001 nu determină schimbarea naturii juridice întrucât

ordonanța este aplicabilă doar în cazurile expres prevăzute la Capitolul V -

Sancțiuni și contravenții din anexa 1 la H.C.L. Sinaia nr. 88/2008, cu

modificările și completările ulterioare.

Conchizând,

recurentul afirmă că blocarea autoturismului nu este o sancțiune

contravențională iar unitatea administrativ teritorială are competența de a

stabili perceperea unor tarife, impozite și taxe locale, inclusiv pentru

deblocarea autoturismului care ocupă ilegal domeniul public al orașului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul de față

este fondat.

și de drept relevante

Problema de drept

supusă dezlegării Înaltei Curți vizează identificarea instanței competente

material să soluționeze cererea de chemare în judecată prezentată la pct. I.1

din decizie, având ca obiect anularea notei de constatare încheiată la data de

21 august 2009 de Serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Sinaia.

Verificând atât actul

atacat, cât și Regulamentul în baza căruia a fost emis, privind operațiunea de

blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal

drumurile publice sau terenuri aparținând domeniului public și privat al

orașului Sinaia, aprobat prin H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificat prin H.C.L.

Sinaia nr. 34/2009, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente

prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, prin nota de

constatare s-a reținut că intimata-reclamantă a parcat neregulamentar

autoturismul "pe trotuar - pavele unde traficul pietonal este

afectat", urmând să achite taxa de deblocare, în cuantumul precizat, la

agenții constatatori. În cuprinsul notei s-a indicat temeiul legal al măsurii

dispuse - H.C.L. nr. 88/2008 cu modificările ulterioare și s-a precizat că

"nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor". Aceste mențiuni care se regăsesc în formularele

utilizate de agenții constatatori sunt în acord cu prevederile regulamentului

indicat, care în Capitolele I - IV detaliază situațiile și modul în care se

realizează operațiunile de blocare a autoturismelor parcate neregulamentar de

către S.A.P.P., stabilesc natura juridică a sumei pretinse în schimbul

deblocării autovehiculului (art. 6) și reglementează o procedură administrativă

de contestare a măsurii blocării, la Comisia de analiză și soluționare

constituită în cadrul Primăriei orașului Sinaia (art. 19).

Toate aceste elemente

converg către concluzia că actul atacat de către intimata-reclamantă

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004 și poate fi contestat după procedura prescrisă de acest act normativ,

competența materială a instanței de judecată fiind determinată de rangul

autorității publice emitente, potrivit art. 10 alin. (1) teza I.

Împrejurarea că în

preambulul H.C.L. nr. 88/2008 - prin care s-a aprobat Regulamentul privind

operațiunea de blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă

ilegal drumurile publice sau terenuri aparținând domeniului public și privat al

orașului Sinaia - s-a indicat, între alte acte normative, și O.G. nr. 2/2001 nu

justifică soluția Curții de apel, câtă vreme acest act normativ este incident

în privința Capitolul V din Regulament: "Sancțiuni și contravenții"

(art. 24).

Conchizând, Înalta

Curte reține că în speța de față blocarea autoturismului nu reprezintă o

sancțiune contravențională complementară ci o măsură administrativă de

sine-stătătoare luată de administrația locală în vederea exploatării legale a

domeniului public al orașului, iar suma percepută pentru deblocare reprezintă o

taxă de ocupare a domeniului public stabilită conform art. 27 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale care conferă consiliilor locale dreptul de a

stabili tarife, impozite și taxe locale.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ. se va admite recursul declarat de S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C.

din cadrul Primăriei Sinaia împotriva Sentinței nr. 6 CC din 12 februarie 2010

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, care va fi modificată în sensul că se va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.A. a Orașului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei

Sinaia împotriva Sentinței nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că stabilește competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.