ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5705/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată sub numărul de mai sus, revizuientul C.R. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 402 C din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. Astfel, revizuientul susține incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin raportare la decizia nr. 5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată de secțiile unite în recurs în interesul legii. Examinând cererea de revizuire formulată în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 402 C din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul C.R.

privind revizuirea deciziei civile nr. 163 C din 24 martie 2010 a Curții de Apel Constanța. Această hotărâre se susține că este potrivnică în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deciziei civile nr. 5/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii de secțiile unite. Potrivit art. 322 alin. (2) C. proc. civ. revizuirea vizează hotărârile date de o instanță de recurs atunci când această hotărâre evocă fondul litigiului. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul cauzei se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii de lucru judecat. O condiție esențială de admisibilitate a revizuirii pe temeiul invocat de revizuient respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este și aceea ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul, precum și aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat existența primei hotărâri ori ca instanța să fi omis a discuta excepția autorității de lucru judecat. Raportând cele expuse la situația invocată de revizuient ce vizează o hotărâre dată într-o cerere de revizuire, ce se susține că este potrivnică unei decizii dată în recurs în interesul legii: decizia nr. 5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă fără posibilitate de echivoc nu numai că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., ci și faptul că este inadmisibilă o astfel de cerere în condițiile în care se invocă o decizie de recurs în interesul legii pentru a susține existența contradictorialității de hotărâri. Din perspectiva celor expuse urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., urmează a se reține excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 158 și art. 322 C. proc. civ. și a se declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Constanța, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C.R. împotriva deciziei nr. 402C din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul C.R. împotriva aceleiași decizii în favoarea Curții de Apel Constanța, întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2011.