ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2013

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: La data de 02 august 2012, revizuentul E.M.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 9845/118/2007, fără a indica temeiul de drept al acesteia și a încadra cererea sa, în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Revizuirea este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Prin Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.M.A.

împotriva Deciziei nr. 145/C din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Potrivit art. 322 alin. 1 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile strict și limitativ prevăzute la art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ., astfel cum acestea sunt reglementate." Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia supusă revizuirii, în speță, nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de a fi reformate pe calea revizuirii.

Astfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca, instanța de recurs să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre aceste două ipoteze, urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. În cazul concret, însă, o asemenea situație nu se identifică, deoarece prin Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se Decizia nr. 145/C din 09 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Totodată, și prin Decizia civilă nr. 145/C/2008 a Curții de Apel Constanța a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul E.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 151 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Constanța, fiind păstrată soluția instanței de fond, care a respins contestația formulată de E.M.A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța, reținând că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Astfel, tribunalul a admis excepția tardivității contestației, pe care a respins-o, cu motivarea că Dispoziția nr. 2047/06 iulie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost comunicată contestatorului la 25 iulie 2006, iar contestarea acesteia s-a realizat la 04 decembrie 2007, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.

Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită cerința imperativă a evocării fondului, prevăzută cu acest caracter de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul E.M.A. împotriva Deciziei nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - GV