ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2013

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

La data

de 02 august 2012, revizuentul E.M.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 9845/118/2007,

fără a indica temeiul de drept al acesteia și a încadra cererea sa, în vreunul

dintre cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Revizuirea

este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Prin

Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul E.M.A. împotriva Deciziei nr. 145/C din 9 iunie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Potrivit

art. 322 alin. 1 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile strict

și limitativ prevăzute la art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ., astfel cum

acestea sunt reglementate."

Verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că decizia supusă revizuirii, în speță, nu se încadrează în categoria

hotărârilor susceptibile de a fi reformate pe calea revizuirii.

Astfel,

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca, instanța de recurs să fi evocat fondul, ceea

ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost

reținută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale

la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre aceste două

ipoteze, urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

În

cazul concret, însă, o asemenea situație nu se identifică, deoarece prin

Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul a fost respins ca

nefondat, menținându-se Decizia nr. 145/C din 09 iunie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Totodată,

și prin Decizia civilă nr. 145/C/2008 a Curții de Apel Constanța a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul E.M.A. împotriva Sentinței

civile nr. 151 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Constanța, fiind păstrată

soluția instanței de fond, care a respins contestația formulată de E.M.A. în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul

municipiului Constanța, reținând că reclamantul, în calitate de persoană

îndreptățită nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Astfel,

tribunalul a admis excepția tardivității contestației, pe care a respins-o, cu

motivarea că Dispoziția nr. 2047/06 iulie 2006 emisă în temeiul Legii nr.

10/2001, a fost comunicată contestatorului la 25 iulie 2006, iar contestarea

acesteia s-a realizat la 04 decembrie 2007, cu mult după expirarea termenului

prevăzut de lege.

Prin

urmare, constatând că nu este îndeplinită cerința imperativă a evocării

fondului, prevăzută cu acest caracter de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul E.M.A. împotriva

Deciziei nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.

Procesat

de GGC - GV