ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3150/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul N.D., împotriva Rezoluției nr. 687/P/2008 din 28 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.C.C.. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin plângerea îndreptată împotriva Rezoluției nr. 687/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ce a fost confirmată prin Rezoluția nr. 1151/II/2/2008 a procurorului general al aceluiași parchet petiționarul N.D.

a solicitat desființarea acestor rezoluții și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și, neglijență, abuz contra intereselor persoanelor. Petiționarul a susținut că executorul, în mod nejustificat a refuzat să pună în executare Sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, acesta nu a procedat la recuperarea actualizată a sumei menționate în dispozitivul sentinței, întocmind în mod greșit procesul-verbal de executare, din cuprinsul cărora nu rezultă că petentul ar fi intrat în posesia imobilului. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarele: La 31 august 2006 N.M.C., în calitate de procurator al lui N.D., s-a adresat executorului judecătoresc I.C.C., solicitând executarea silită a Sentinței civile nr. 238 din 10 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, debitor fiind Consiliul Local al com.

Gogoșu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, a fost dispusă restituirea în natură către reclamantul N.D. a construcției compusă din 3 camere și grajd în suprafață de 71.35 mp situată în com. Gogoșu, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în valoare estimată la 1.067.656.000 lei, pentru imobilele conac cu 4 camere, grajd, magazie, pătul și casă cu 2 camere, situate în com. Gogoșu, jud. Dolj. S-a format Dosarul de executare nr. 249/E/2006, iar la 18 septembrie 2006 executorul judecătoresc a emis somații. La 30 octombrie 2006 executorul I.C.C.

a întocmit un proces-verbal în care a învederat reclamantului faptul că nu se poate aduce la îndeplinire titlu executoriu, întrucât nu există elemente pentru identificarea imobilului ce urma să fie restituit în natură, motiv pentru care se impunea sesizarea instanței pentru lămurirea înțelesului dispozitivului. Prin încheierea din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de N.D. privind lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 238 din 10 iunie 2004. La 26 februarie 2007 a fost întocmit de către executor procesul-verbal în care s-a luat act de solicitarea procurorului ca executarea să continue după soluționarea apelului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea privind lămurirea titlului executoriu.

În luna septembrie 2007, executorul I.C.C. a trimis din nou somații, stabilind data de 12 octombrie 2007 termen pentru continuarea executării. În procesul-verbal încheiat la 12 octombrie 2007 s-a menționat faptul că a fost identificat imobilul ce urma să fie restituit în natură, însă ușile imobilului fiind închise, în absența debitorului, era necesară prezența organelor de poliție, motiv pentru care a fost fixat un nou termen de executare, respectiv la 09 noiembrie 2007. La data de 09 noiembrie 2007 în prezența primarului și a viceprimarului s-a procedat la punerea în posesie și restituirea imobilului către creditor reprezentat de procuratorul N.M.C.

Din eroare, a afirmat cu ocazia audierii executorului judecătoresc, în momentul redactării procesului-verbal a fost greșit trecută data de 19 noiembrie 2007 în loc de 09 noiembrie 2007, numărul dosarului a fost trecut greșit 249/E/2007 în loc de 249/E/2006, iar titlul executoriu a fost menționat ca fiind emis de judecătorie în loc de tribunal. În procesul-verbal întocmit la 07 martie 2008 executorul judecătoresc I.C.C. a menționat că aceste erori sunt reale și urmează a fi citate părțile pentru a se proceda la îndreptarea acestora. I.C.C. a menționat, de asemenea, în procesul-verbal faptul că pentru recuperarea sumei de bani din titlul executoriu, creditorul trebuie să se adreseze Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților și recuperarea drepturilor bănești conform Legii nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001.

Analizând actele dosarului, procurorul a stabilit că nu pot fi reținute elemente de fapt și împrejurări de natură a contura infracțiunile imputate în plângerea petentului față de executorul judecătoresc motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta prin Rezoluția nr. 687/P/2008. Această rezoluție de neîncepere a urmăririi penale față de executor a fost confirmată prin rezoluția din 9 decembrie 2008, date în Dosarul nr. 1151/II/2/2008 a procurorului general, prin care a fost respinsă plângerea petiționarului. Nemulțumit de modul de soluționare al plângerilor sale, petiționarul s-a adresat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată.

Instanța de judecată, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că în sarcina executorului judecat nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249 C. pen., iar împotriva refuzului acestuia de a întocmi acte în cadrul procedurii de executare, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, s-a constatat că petentul avea la îndemână calea unei plângeri la judecătorie.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul N.D., prin care a solicitat obligarea de către instanță a executorului judecat să refacă cele două procese-verbale de executare, să recupereze creanța de 1.067.656.000 ROL, actualizată cu coeficientul de devalorizare al bunului pe perioada 10 iunie 2004 până la plata efectivă, să recupereze cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei actualizată, să recupereze cheltuieli de executare actualizate, în sumă de 1.728,70 lei și la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 306.765 RON, practic să execute Sentința nr. 238 din 10 iunie 2004, în acest sens petiționarul a atașat un set de acte. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând recursul petiționarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte, constată că pentru a se putea începe urmărirea penală trebuie îndeplinite două condiții: Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc.

pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celor prevăzute la lit. b 1 ) C. proc. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că nu rezultă săvârșirea vreunei fapte cu conotație penală, de către executorul judecătoresc soluția de netrimitere în judecată a intimatului fiind corectă, neexistând temei pentru desființarea soluției dispuse. Modul în care executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile în cadrul executării silite putea fi cenzurat în condițiile acțiunilor prevăzute de Legea nr. 188/2000, și nu direct printr-o plângere penală împotriva acestuia.

Astfel spus, îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile prin acțiuni în justiție, prevăzute de Legea nr. 188/2000, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credință nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de către petiționarul N.D. împotriva Sentinței penale nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.D., împotriva Sentinței penale nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2009. Procesat de GGC - NN