ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3150/2009

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 din 25 iunie 2009

a Curții de Apel Craiova, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul N.D., împotriva Rezoluției nr. 687/P/2008 din 28 octombrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.C.C..

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin plângerea îndreptată împotriva

Rezoluției nr. 687/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ce a

fost confirmată prin Rezoluția nr. 1151/II/2/2008 a procurorului general al

aceluiași parchet petiționarul N.D. a solicitat desființarea acestor rezoluții

și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.C.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice

și, neglijență, abuz contra intereselor persoanelor.

Petiționarul a

susținut că executorul, în mod nejustificat a refuzat să pună în executare

Sentința civilă nr. 238 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, acesta nu a procedat

la recuperarea actualizată a sumei menționate în dispozitivul sentinței,

întocmind în mod greșit procesul-verbal de executare, din cuprinsul cărora nu

rezultă că petentul ar fi intrat în posesia imobilului.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarele:

La 31 august 2006

N.M.C., în calitate de procurator al lui N.D., s-a adresat executorului

judecătoresc I.C.C., solicitând executarea silită a Sentinței civile nr. 238

din 10 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, debitor fiind Consiliul Local

al com. Gogoșu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit hotărârii

judecătorești ce constituie titlu executoriu, a fost dispusă restituirea în

natură către reclamantul N.D. a construcției compusă din 3 camere și grajd în

suprafață de 71.35 mp situată în com. Gogoșu, precum și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în valoare

estimată la 1.067.656.000 lei, pentru imobilele conac cu 4 camere, grajd,

magazie, pătul și casă cu 2 camere, situate în com. Gogoșu, jud. Dolj.

S-a format Dosarul de

executare nr. 249/E/2006, iar la 18 septembrie 2006 executorul judecătoresc a

emis somații.

La 30 octombrie 2006

executorul I.C.C. a întocmit un proces-verbal în care a învederat reclamantului

faptul că nu se poate aduce la îndeplinire titlu executoriu, întrucât nu există

elemente pentru identificarea imobilului ce urma să fie restituit în natură,

motiv pentru care se impunea sesizarea instanței pentru lămurirea înțelesului

dispozitivului.

Prin încheierea din

30 noiembrie 2006 Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de N.D. privind

lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 238 din 10 iunie 2004.

La 26 februarie 2007

a fost întocmit de către executor procesul-verbal în care s-a luat act de

solicitarea procurorului ca executarea să continue după soluționarea apelului

împotriva încheierii prin care s-a respins cererea privind lămurirea titlului

executoriu.

În luna septembrie

2007, executorul I.C.C. a trimis din nou somații, stabilind data de 12

octombrie 2007 termen pentru continuarea executării.

În procesul-verbal

încheiat la 12 octombrie 2007 s-a menționat faptul că a fost identificat

imobilul ce urma să fie restituit în natură, însă ușile imobilului fiind

închise, în absența debitorului, era necesară prezența organelor de poliție,

motiv pentru care a fost fixat un nou termen de executare, respectiv la 09

noiembrie 2007.

La data de 09

noiembrie 2007 în prezența primarului și a viceprimarului s-a procedat la

punerea în posesie și restituirea imobilului către creditor reprezentat de

procuratorul N.M.C.

Din eroare, a afirmat

cu ocazia audierii executorului judecătoresc, în momentul redactării

procesului-verbal a fost greșit trecută data de 19 noiembrie 2007 în loc de 09

noiembrie 2007, numărul dosarului a fost trecut greșit 249/E/2007 în loc de

249/E/2006, iar titlul executoriu a fost menționat ca fiind emis de judecătorie

în loc de tribunal.

În procesul-verbal

întocmit la 07 martie 2008 executorul judecătoresc I.C.C. a menționat că aceste

erori sunt reale și urmează a fi citate părțile pentru a se proceda la

îndreptarea acestora.

I.C.C. a menționat,

de asemenea, în procesul-verbal faptul că pentru recuperarea sumei de bani din

titlul executoriu, creditorul trebuie să se adreseze Autorității Naționale

pentru restituirea proprietăților și recuperarea drepturilor bănești conform

Legii nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001.

Analizând actele

dosarului, procurorul a stabilit că nu pot fi reținute elemente de fapt și

împrejurări de natură a contura infracțiunile imputate în plângerea petentului

față de executorul judecătoresc motiv pentru care a dispus neînceperea

urmăririi penale față de acesta prin Rezoluția nr. 687/P/2008.

Această rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale față de executor a fost confirmată prin rezoluția

din 9 decembrie 2008, date în Dosarul nr. 1151/II/2/2008 a procurorului

general, prin care a fost respinsă plângerea petiționarului.

Nemulțumit de modul

de soluționare al plângerilor sale, petiționarul s-a adresat în condițiile art.

278

1

C. proc. pen., instanței de judecată.

Instanța de judecată,

analizând actele și lucrările dosarului a constatat că în sarcina executorului

judecat nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art.

249 C. pen., iar împotriva refuzului acestuia de a întocmi acte în cadrul

procedurii de executare, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, s-a constatat

că petentul avea la îndemână calea unei plângeri la judecătorie.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul N.D., prin care a

solicitat obligarea de către instanță a executorului judecat să refacă cele

două procese-verbale de executare, să recupereze creanța de 1.067.656.000 ROL,

actualizată cu coeficientul de devalorizare al bunului pe perioada 10 iunie

2004 până la plata efectivă, să recupereze cheltuieli de judecată în sumă de

200 lei actualizată, să recupereze cheltuieli de executare actualizate, în sumă

de 1.728,70 lei și la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 306.765

RON, practic să execute Sentința nr. 238 din 10 iunie 2004, în acest sens

petiționarul a atașat un set de acte.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă

a prezentei hotărâri.

Examinând recursul

petiționarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. pen.,

Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte,

constată că pentru a se putea începe urmărirea penală trebuie îndeplinite două

condiții:

Prima condiție constă

în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen.

și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celor prevăzute la lit.

b

1

) C. proc. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că nu rezultă săvârșirea vreunei

fapte cu conotație penală, de către executorul judecătoresc soluția de

netrimitere în judecată a intimatului fiind corectă, neexistând temei pentru

desființarea soluției dispuse.

Modul în care

executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile în cadrul executării silite

putea fi cenzurat în condițiile acțiunilor prevăzute de Legea nr. 188/2000, și

nu direct printr-o plângere penală împotriva acestuia.

Astfel spus,

îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor

procedurale, cenzurabile prin acțiuni în justiție, prevăzute de Legea nr. 188/2000,

în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credință nu poate

constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea

infracțiunilor sesizate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de către petiționarul N.D. împotriva

Sentinței penale nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul N.D., împotriva Sentinței penale

nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 07 octombrie 2009.

Procesat

de GGC - NN