ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 iulie 2010, reclamanta B.O.

a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună următoarele: - să constate că îndeplinește condiția vechimii în funcția de consilier juridic prevăzută de art. 33 alin. (1) din Legea 303/2004 pentru participarea la concurs, ca urmare a asimilării perioadelor în care a ocupat funcția publică de conducere de secretar al comunei Săliștea, respectiv funcția publică de conducere de șef Serviciul Administrație Publică, ca vechime în funcția de consilier juridic; - să oblige pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să îi recunoască vechimea în specialitatea și în funcția de consilier juridic; - să constate că prevederile Hotărârii nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu mai sunt de actualitate, raportat la dispozițiile art. 116, alin. (1) indic.

1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură, organizat pentru data de 21 martie 2010, însă candidatura sa a fost respinsă, pe motiv că nu îndeplinește condiția vechimii în funcțiile prevăzute de art. 33.alin. (1) din Legea 303/2004 republicată cu modificările si completări le ulterioare. Reclamanta a susținut că îndeplinește condiția vechimii în funcția de consilier juridic prevăzută de art. 33 din Legea nr. 303/2004 pentru participarea la concursul de admitere în magistratură, ca urmare a similării perioadelor în care a ocupat funcția publică de conducere de secretar al comunei Săliștea, respectiv funcția de conducere de șef de Serviciu Administrația Publică.

Totodată a arătat că este înscrisă în Colegiul Consilierilor Juridici Alba din data de 25 martie 2006, ca și consilier juridic definitiv, la data înscrierii fiindu-i recunoscută vechimea necesară în specialitate, fără a mai fi necesar să urmeze perioada de stagiu de doi ani. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la Hotărârea nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La termenul de judecată din 9 februarie 2011, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, asupra căreia a rămas în pronunțate.

Prin sentința nr. 943 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei ca lipsită de interes. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a considerat întemeiată excepția invocată din oficiu, reținând că, în raport de petitul cererii, reclamanta nu ar obține nici un folos practic prin admiterea acesteia, atâta timp cât nu a făcut dovada că s-a înscris la un concurs de admitere în magistratură ulterior celui din data de 21 martie 2010, ceea ce înseamnă că interesul său nu este unul actual, ci eventual. În termen legal, împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs reclamanta B.O.

Invocând în drept dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., recurenta a subliniat că hotărârea instanței de fond încalcă prevederile art. 129 C. proc. civ., fiind dată cu nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. În acest sens, a făcut trimitere la încheierea de ședință din 9 februarie 2011, arătând că instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, asupra căreia s-a pronunțat, fără ca excepția să fie adusă la cunoștința părților pentru a le permite să formuleze apărări și fără să fie pusă în dezbaterea contradictorie a acestora, în condițiile în care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, din motive obiective. Pe de altă parte, recurenta a arătat că dezlegarea pe care judecătorul fondului a dat-o excepției lipsei de interes, este greșită.

Consideră recurenta că interesul său este actual, pe de-o parte, pentru că intenția sa, este de a participa și la concursurile ulterioare, însă, potrivit Legii nr. 303/2004, concursul se organizează anual sau ori de câte ori este nevoie și implică o procedură specială care nu permite obținerea unei hotărâri judecătorești în perioada dintre data anunțului și susținerea probelor. Pe de altă parte, vechimea de consilier care solicită să-i fie recunoscută poate fi valorificată și în alte împrejurări, nu numai în cadrul acestui concurs. În opinia recurentei, se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece prima instanță nu a pus în dezbatere contradictorie excepția lipsei de interes.

În altă ordine de idei, recurenta a reiterat în cuprinsul cererii de recurs apărările formulate în fața instanței de fond, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile cu privire la Hotărârea nr. 334 din 25 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precizând că nu a solicitat revocarea hotărârii, ci doar să se constate că prevederile acestui act nu mai sunt aplicabile, în urma modificărilor aduse art. 116 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică și admiterii acțiunii, iar pe fond, a solicitat admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, însoțită de un extras, în copie, din Tabelul privind rezultatele verificării îndeplinirii condițiilor legale de participare la Consursul de admitere în magistratură din 13 noiembrie 2011, arătând că la acest moment, nu mai subzistă interesul în exercitarea acțiunii, de vreme ce recurenta s-a înscris la concursul de admitere în magistratură din 13 noiembrie 2011, iar candidatura acesteia a fost primită tocmai pentru că, ulterior pronunțării hotărârilor atacate, recurenta îndeplinește condițiile legale pentru a participa la concurs. Examinând cauza, prin prisma criticii expuse în cererea de recurs, din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ., cât și în raport de actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și în aceste condiții va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, la termenul de judecată din 9 februarie 2011, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri, s-a consemnat lipsa părților precum și faptul că instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, instanța reținând dosarul în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât și asupra excepției lipsei de interes, invocată din oficiu. Prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes, iar din încheierea de dezbateri rezultă în mod clar că această excepție nu a fost pusă în dezbaterea părților.

Pronunțându-se în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra unei excepții ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanța fondului a încălcat două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al contradictorialității și cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al reclamantei, în speță, fiind privată de posibilitatea de a-și susține și dovedi drepturile, de a combate susținerile părții potrivnice sau de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune în exercitarea rolului său activ conferit de art. 129 C. proc. civ. Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Respectarea și aplicarea principiului contradictorialității cât și a dreptului la apărare se circumscriu noțiunii consfințite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, or, în cauză așa cum s-a arătat acest drept a fost încălcat. De altfel, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea și de a respecta el însuși toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil. Prin urmare, Înalta Curte constată că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Numai după examinarea excepțiilor ce se invocă, fie din oficiu, fie de către părți, cu respectarea principiilor amintite, dacă se va impune, instanța fondului va analiza și fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.O. împotriva Sentinței nr. 943 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.