ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2611/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2611/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor civile de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea formulată

la data de 28 mai 2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă sub nr. 20303/3/2008, reclamanta R.V. a solicitat instanței ca,

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București

prin Primarul general, să constate nulitatea Dispoziției nr. 7555 emisă

la 26 martie 2007 de Primăria Municipiului București și să dispună restituirea

în natură a suprafeței de teren rămasă liberă sau pe care există construcții

ușoare sau demontabile

situată în București, str. Rahmaninov.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin dispoziția menționată a fost

respinsă cererea de restituire în natură a

imobilului - teren în suprafață de 853 mp

situat în București, str.

Rahmaninov,

și s-a dispus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanta

a mai arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1946

de

către părinții săi, P.V. și P.A., prin contractul de vânzare-cumpărare

transcris la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat în data de 15 martie 1946, fiind trecut ulterior în

proprietatea statului prin Decretul nr. 54/1951.

Reclamanta a susținut

că o parte din teren poate să fie restituită întrucât nu este afectată de

utilități de interes public sau alte amenajări, iar garajele construite pe

teren se încadrează în categoria construcțiilor ușoare și demontabile și fără

autorizație de construire prevăzute de art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

În

drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

II.

Instanța de fond

Prin sentința civilă nr.

492 din 03 aprilie 2009, Tribunalul București - secția a IV-a civila a admis

acțiunea reclamantei și a anulat în parte Dispoziția nr. 7555 din 26 martie 2007,

cu privire la suprafața de teren de 361,60 mp.

A obligat pârâtul să

emită dispoziție de

restituire în natură

pentru terenul în suprafață de 361,60 mp situat în București, str.

Rahmaninov

și a omologat raportul de expertiză tehnică

efectuat

de expert tehnic F.R. (filele 121,123).

A menținut în rest

dispoziția.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.

7555 emisă la data de 26 martie 2007 de către

Primăria Municipiului București a fost

soluționată notificarea formulată

de R.V., în

sensul că a fost respinsă

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 853

m

.p. situată în București,

str. Rahmaninov, cu motivarea că terenul este afectat de elemente de

sistematizare, fiindu-i în schimb acordate măsuri reparatorii în echivalent.

Din raportul de

expertiză tehnică în specialitatea topografie și cadastru efectuat de expertul

tehnic F.R., tribunalul a constatat că din suprafața terenului revendicat de

către reclamantă, având suprafața de 853 mp, poate fi restituită în natură o

suprafață de 361,60 mp care face parte din curtea blocului nr. 79, teren care

este ocupat de garaje, pentru care nu există însă autorizație de construire, în

cauză fiind aplicabile

dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

III.

Apelul

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul București, solicitând admiterea

apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond respingerea

contestației ca neîntemeiate.

În

dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că în mod greșit instanța a

admis contestația și,

anulând în parte dispoziția sus-menționată, a dispus obligarea sa la emiterea unei

noi dispoziții de restituire în natură pentru imobilul-teren în suprafață de 361,60 mp situat în București, Str. Rahmaninov, deoarece, potrivit actelor depuse la dosarul de notificare,

referatul comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate, precum și

conform notei de reconstituire, s-a constatat că imobilul-teren situat la

adresa sus-menționată, este afectat de elemente de sistematizare, respectiv

carosabil stradă, trotuar, spațiu verde aferent, în incinta actualului imobil

din actuala Str. Rahmaninov, în incinta actualului imobil din actuala Str. Cap.

Gh. Bulugea, în incinta actualului imobil

din

actuala Str. Cap. Gh.

Bulugea.

Pârâtul

Municipiul București a susținut că această stare de fapt rezultă și din

raportul de expertiză efectuat

în cauză de

expertul tehnic

F.R.

care indică afectarea imobilului în litigiu de

capace de rețele edilitare și că terenul în

suprafață de 361,60 mp face parte din

curtea imobilului situat în

București, Str. Bulugea.

În

faza procesuală a apelului s-a administrat proba cu

înscrisuri,

au fost solicitate de la

instituțiile

responsabile cu

administrarea

rețelelor

edilitare informații cu privire la afectarea suprafeței de teren în

litigiu

de astfel de rețele, răspunsurile

primite fiind atașate la dosar iar la solicitarea instanței, Primăria

Sectorului 2 București a depus la dosar un număr de 5 certificate de atestare a

dreptului de proprietate privată emise de Prefectura Municipiului București

pentru imobilul din București, str. Caporal Bulugea Gheorghe. Totodată, a fost

atașată la dosar documentația deținută de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Sector 2 București în legătură cu același imobil.

IV. Instanța de apel

Curtea de Apel

București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

prin decizia nr. 298/A din 23 decembrie 2010, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general

împotriva

sentinței civile nr. 492 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București

- secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că:

A

anulat

în

parte dispoziția contestată, în limita unei suprafețe de 137,15 mp în cotă

indiviză din totalul de 535,03 mp.

A

dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de

137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03

mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal

Bulugea, sectorul 2, identificat în

anexa raportului de expertiză

topografică efectuat de expert F.R. și marcat prin linia ce unește coordonatele

1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1.

A

păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru decide astfel,

instanța de apel a reținut, în baza probatoriului administrat în cauză, că

terenul cu privire la care tribunalul a decis restituirea, nu este traversat de

rețele de transport al gazelor naturale, că

pe acesta nu au fost amplasate

cabluri de tensiune și că nu este afectat

de rețele edilitare, ce se constituie în amenajări de

utilitate

publică ale localității urbane în accepțiunea art. 10

alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, acestea

fiind situate în afara acestui perimetru, cu excepția căminului de racord

(inspecție) a canalizării blocului din str. Gh. Bulugea.

Instanța de apel a

mai reținut, în privința terenului aferent imobilului din str. Caporal Bulugea

Gheorghe, sectorul 2, că au fost emise, în temeiul art. 36 alin. (2) al Legii nr.

18/1991, în beneficiul proprietarilor apartamentelor din imobilele construite

pe teren, un număr de cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru

cotele indivize de câte 79,97 mp din terenul aferent (respectiv pentru imobilul

situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea, sector 2) și pentru cota indiviză de 78

mp din imobilul situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea) (fila 83 dosar apel).

În ceea ce privește

identificarea terenului ce a făcut obiectul constituirii dreptului de

proprietate mai sus amintită, instanța de apel a constatat că acesta reprezintă

o cotă indiviză din terenul situat în București, str. Caporal Bulugea Gheorghe,

sectorul 2, iar actele constitutive ale dreptului de proprietate fac exclusiv

trimitere la adresa situării terenului.

În consecință, dreptul

ce face obiectul acestor certificate de atestare se întinde în mod nedeterminat,

astfel cum este specific indiviziunii, asupra unei suprafețe indivize de 397,88

mp (rezultatul însumării suprafețelor din cele 5 înscrisuri) din totalul de

535,03 mp (cât măsoară întregul imobil, atât partea ocupată de blocul în care

se găsesc apartamentele proprietatea persoanelor beneficiare ale constituirii,

respectiv 173,43 mp potrivit raportului de expertiză, cât și partea ce

constituie curtea blocului, în suprafață de 361,60 mp).

Instanța de apel a

avut în vedere împrejurarea că nici legea și nici certificatele nu fac referire

expresă la terenul situat sub construcție, ceea ce permite concluzia că a fost

avut în vedere întreg imobilul. De altfel, certificatele însumează 397,88 mp,

iar terenul de sub construcție se întinde pe 173,43 mp, deci nici nu era

plauzibilă ipoteza că această constituire s-a realizat exclusiv pentru terenul

situat sub construcție.

Având

în vedere considerentele menționate precum și cele reținute cu privire la inexistența

rețelelor edilitare pe acest teren, instanța de apel a constatat că, deși

măsura restituirii în natură este corectă, ea trebuie să fie restrânsă la

suprafața de teren ce nu se află în patrimoniul persoanelor fizice, în

beneficiul cărora s-a realizat constituirea dreptului de proprietate conform art.

35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Or, de vreme ce

dreptul acestor din urmă persoane este unul indiviz, ce privește întreg

imobilul, restul terenului aferent imobilului din str. Cap. Bulugea Gheorghe,

în suprafață de 137,15 mp, se află în patrimoniul municipalității și poate face

obiectul restituirii în natură, tot în formă indiviză.

Având

în vedere acest aspect, instanța de apel a reținut că devine lipsită de

relevanță împrejurarea că pe teren se află un cămin de vizitare a rețelei de

canalizare, de vreme ce terenul se află și în proprietatea indiviză a

proprietarilor construcției și acestora le este necesar accesul la rețeaua de

canalizare.

Este adevărat că pe

acest teren, de 361,60 mp, ce constituie curtea blocului, au fost identificate

de către expert mai multe garaje și, cel puțin cu privire la unele dintre

acestea s-a făcut dovada existenței autorizației de construire (fila 103 în

dosarul de apel), însă atât timp cât beneficiarii certificatelor de atestare a

dreptului de proprietate au un drept indiviz asupra terenului aferent

imobilului, nu se poate determina în mod concret suprafața efectiv restituibilă,

ci numai în cotă parte, astfel că problema garajelor va putea fi rezolvată la

momentul împărțirii terenului.

În considerarea

argumentelor menționate, instanța de apel a admis apelul și a schimbat în parte

sentința tribunalului, în sensul că a anulat în parte dispoziția contestată, în

limita unei suprafețe de 137,15 mp în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp (păstrând

exprimarea cotei indivize în acești termeni și nu în forma uzuală a fracției

sau a procentului pentru rațiuni de uniformitate cu modul în care sunt

exprimate cotele celorlalți coproprietari).

A dispus restituirea

în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 137,15 mp, în cotă indiviză

din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în

București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în

anexa raportului de expertiză topografică

efectuat de expert F.R. și

marcat prin linia ce unește coordonatele

1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1.

A păstrat

celelalte dispoziții ale sentinței.

V.

Recursul

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta R.V.

cât și pârâtul

Municipiul București prin Primarul general.

Reclamanta R.V., prin

recursul pe care l-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct.

9 C. proc. civ., a solicitat:

În principal,

modificarea hotărârii recurate în sensul

de a se respinge apelul cu consecința

menținerii ca temeinică si legală a hotărârii primei instanțe.

În subsidiar (1)

modificarea hotărârii recurate

în sensul de a se dispune restituirea în natură către reclamantă

a terenului în suprafață de 211,37 mp, in cota indiviza din totalul de 960 mp,

reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal

Bulugea, sector 2.

În subsidiar (2)

casarea hotărârii recurate

în condițiile în care instanța de recurs va considera că

se impune completarea probatoriului prin completarea expertizei efectuate în

cauză.

Invocând art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă R.V. a susținut, referitor la cele cinci

certificate de atestare a dreptului de proprietate depuse de pârâtul municipiul

București prin Primarul general în faza procesuală a apelului, că instanța de

apel a reținut și, pe cale de consecință, a calculat în mod eronat o serie de

suprafețe, fapt ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeței de

teren în cota indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Astfel, în raport de

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, certificatele de

atestare a dreptului de proprietate emise de către Prefectura Municipiului București

și Sectorului Agricol Ilfov, prin care s-au atribuit, în temeiul art. 36 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 18/1991 anumite cote indivize de teren către

proprietarii apartamentelor din str. Cap. Gh. Bulugea, se referă la cote

indivize de teren existente sub imobil iar terenul existent în curtea

imobilului a rămas în proprietatea statului, astfel că poate fi restituit reclamantei.

Referitor la greșita

aplicare a legii cu privire la dreptul de proprietate pe cote indivize,

recurenta-reclamantă a arătat că

instanța de apel a reținut in mod eronat că

suprafața de 535,03 mp ar fi suprafața întregului imobil din București str.

Caporal Gheorghe Bulugea, deoarece aceasta reprezintă doar suprafața din fostul

teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în

București, str. Caporal Gheorghe Bulugea, deci doar o parte a întregii

suprafețe de 960 mp aferentă întregului imobil construcție si teren din str.

Caporal Gheorghe Bulugea.

A motivat că dacă

s-ar admite raționamentul instanței conform căruia suprafața indiviză de 397,88

mp asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor

de atestare se referă atât la terenul de sub blocul din str. Caporal Gheorghe

Bulugea cât și la curtea acestui bloc, se constată totuși că această cotă indiviza

de 397,88 mp reprezintă o cotă din întreaga suprafața de 960 mp aferentă atât

blocului cât și terenului liber din str. Caporal Gheorghe Bulugea.

Suprafața

de 361 mp

(suprafața

din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în

București str. Caporal Gheorghe Bulugea și este liberă de construcții) reprezintă

37,6% din totalul de 960 mp.

Suprafața de 397,88

(asupra căreia se întinde

dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare ) reprezintă

41,45% din totalul de 960 mp.

Practic, persoanele

ce dețin suprafața indiviză de 397,88 mp asupra căreia se întinde dreptul de

proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare dețin 41,45% din

totalul de 960 mp.

În condițiile de mai

sus, din suprafața de 361 mp

( suprafața din fostul teren al reclamantei care se

suprapune peste actualul imobil situat in București str. Caporal Gheorghe

Bulugea și este liberă de construcții ) trebuie scăzut procentul de 41,45

ce reprezintă cota indiviza de 397,88 mp.

Dacă se diminuează

suprafața de 361 mp cu 41,45% rezulta o scădere in suprafața de 149,63 mp.

Deci 361-149,63 =

211,37.

În baza acestor

considerente recurenta-reclamantă a susținut că se impune restituirea unei

suprafețe în cota indiviză de 211,37 mp.

În ceea ce privește

motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct.

7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă

a susținut că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o măsurătoare exactă a

întregii suprafețe de teren ( teren ocupat + teren liber ) din București sector

2, str. Caporal Gheorghe Bulugea (care, așa cum reiese din Decizia nr. 901/1955

emisa de Comitetul Executiv al Sfatului popular al capitalei RPR aflata la fila

101 dosar de apel, este în suprafață de 960 mp) deoarece nu s-a solicitat un

astfel de calcul, pârâtul Municipiul București prin Primarul general depunând

abia în faza de apel setul de înscrisuri esențiale pentru soluționarea cauzei.

Datorita acestei

situații de fapt, instanța de apel nu a avut reprezentarea corectă a situației

acestui imobil, fiind indusă în eroarea materializată în paragraful 3 pag. 6 din

decizie, atunci când a considerat că suprafața ocupată de blocul situat in

București str. Caporal Gheorghe Bulugea ar fi de 173,43 mp.

Or, suprafața de

teren de 173,43 mp reprezintă suprafața de teren ce este ocupată de o parte a

blocului din str. Caporal Gheorghe Bulugea, făcând parte totodată din amplasamentul

terenului reclamantei, așa cum această suprapunere apare și pe schița din

expertiză.

Recurenta-reclamantă

a considerat că instanța de apel și-a întemeiat decizia pe motive contradictorii,

chiar dacă această situație s-a ivit din culpa pârâtului Municipiul București

prin primarul general și că astfel sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Pârâtul Municipiul

București prin Primarul general, prin recursul întemeiat în drept pe art. 304 pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ., a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive precum și „tardivitatea atacării dispoziției de restituire”.

În motivarea

excepției lipsei calității procesuale pasive a argumentat că terenul în cauză

nu face parte din domeniul privat a Municipiului București și că doar persoanele

fizice cărora li s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate au

calitate procesuala

referitor

la capătul de cerere privind restituirea în natura a terenului. A mai invocat

faptul că s-au emis autorizații de construire pentru garajele ce se afla pe terenul

din cauză și că astfel devine imposibilă restituirea acestora.

În susținerea

criticii privind tardivitatea atacării dispoziției de restituire,

recurentul-pârât a susținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001

și a normelor

metodologice, persoana îndreptățită la restituire poate ataca refuzul de

emitere a dispoziției sau dispoziția însăși în termen de 30 de zile de la

comunicare, același termen aplicându-se și în cazul reclamantei.

Pe fondul cauzei,

recurentul-pârât a susținut că nu se poate dispune restituirea in natura a terenului

situat în str. Caporal Bulugea Gheorghe, sector 2, având în vedere ca acest

spațiu verde este înconjurat de trotuare, alei pietonale si de blocuri si este

destinat afectațiunii clădirilor de locuit din imediata vecinătate, iar orice

spațiu de locuit presupune și nevoia pentru spații verzi, situație reglementată

de Legea nr. 24/2007, art. 1 din HCGMB 308 din 16 decembrie 1999 privind

trecerea unor terenuri in administrarea administrațiilor domeniului public ale

sectoarelor 1-6, art. 71 din O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea si

completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Potrivit pct. 10.3

din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, în toate

cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte

de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și

vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat

și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe

terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele

asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de

alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi

militare și altele asemenea care nu pot fi observate printr-o expertiză care nu

are confirmarea instituțiilor care le administrează.

Față de amplasamentul

acestor utilități, care servesc normalei folosințe a blocului de locuințe ce

ocupă parțial terenul în litigiu, dar și construcțiile vecine care deservesc

comunitatea locala, nu se poate susține în mod justificat că acest teren este

liber și poate fi restituit în natură.

Situația terenului în

litigiu se încadrează în prevederea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, deoarece terenul este ocupat funcțional în întregime, fiind afectat pe

toata lungimea Nord la Sud si de la Est la Vest de rețele de apă potabilă,

canalizare, cabluri electrice si conducte de gaze, toate fiind rețele de

utilitate publica și care potrivit legislației în vigoare presupun existența

unor zone de protecție pe toata lungimea lor care să poată permite folosirea

lor.

Recurentul-pârât

Municipiul București prin primarul general, a solicitat, în baza argumentelor

menționate admiterea recursului și modificarea deciziei civile recurate, în

sensul respingerii cererii de chemare în judecată,ca neîntemeiată.

VI. Instanța de

recurs

Înalta Curte,

examinând recursul declarat de reclamanta R.V., din punctul de vedere al

încadrării criticilor formulate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304

C. proc. civ., chestiune pusă în discuție în ședința publică din 22 martie 2012,

când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor și când pronunțarea a fost

amânată pentru ca recurenta-reclamantă să depună concluzii scrise referitor la

acest aspect, va constata nulitatea recursului, pentru considerentele care

succed.

Potrivit art. 302¹

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face

posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., sancțiunea care intervine

este nulitatea recursului.

În speță, recurenta-reclamantă

și-a întemeiat recursul în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să poată fi

încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurenta-reclamantă constă în arătarea

modului în care instanța de apel ar fi trebuit să interpreteze înscrisurile

administrate în faza apelului și să calculeze suprafața de teren care să-i fie

restituită în natură în raport de certificatele de atestare a dreptului de

proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, criticile

recurentei-reclamante vizează, în esență, faptul că, instanța de apel a reținut

și, pe cale de consecință, a calculat în mod eronat o serie de suprafețe, fapt

ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeței de teren în cota

indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Motivul de casare care permitea

reevaluarea situației de fapt în urma unei alte interpretări a probelor

administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art.

I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În actuala

reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs

numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța

de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin

hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica

legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o

constată.

Or, afirmațiile și seria

de calcule aritmetice făcute de recurenta-reclamantă în raport de certificatele

de atestare a dreptului de proprietate, pentru a ajunge la concluzia că suprafața

de teren ce i se cuvine este mai mare decât cea calculată de instanța de apel nu

pun în discuție legalitatea deciziei recurate ci netemeinicia acesteia.

Totodată, deși recurenta-reclamantă,

a înțeles să invoce art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivele invocate,

referitoare la faptul că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o

măsurătoare exactă a întregii suprafețe de teren și că astfel instanța de apel

nu a avut reprezentarea corectă a situației acestui imobil, considerând greșit

că suprafața ocupată de blocul situat in București str. Caporal Gheorghe

Bulugea ar fi de 173,43 mp, nu pot atrage incidența acestui text de lege pentru

că vizează situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată.

Având în vedere

aceste considerente, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile recurentei-reclamante

nu se încadrează în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate și văzând

că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și

nici motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de

recurs pentru a le pune în discuție părților, în baza art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va

constata nulitatea recursului declarat de reclamanta R.V.

Înalta Curte,

analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul

București, prin Primarul general, o va respinge, ca nefondată motivat de faptul

că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu face parte din domeniul

privat al unității administrativ-teritoriale a municipiului București, cu

excepția cotelor indivize din acest teren, menționate în certificatele de

atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

Critica

recurentului-pârât vizând „tardivitatea atacării dispoziției de restituire”

este formulată omisso medio, cu încălcarea art. 296 raportat la art. 316 C.

proc. civ., motiv pentru care nu poate constitui obiect al controlului judiciar

pentru prima oară în recurs, astfel că nu va fi analizată.

Înalta Curte,

examinând recursul pârâtului Municipiul București prin Primarul general

constată că este fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror

construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”, alin. (2) statuând că „

În cazul în care pe terenurile pe

care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi

construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură

a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.”

Totodată,

așa cum rezultă din pct. 10.3 al Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, restituirea în natură a

terenurilor libere este limitată de destinația și suprafața acestora, în

maniera de a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor

străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și

utilizarea unor amenajări subterane, ori amenajările de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, reprezentând acele suprafețe de teren afectate unei utilități

publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a

deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei,

trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi

din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și

altele, în determinarea terenului liber avându-se în vedere atât servituțile

legale cât și documentațiile de amenajarea teritoriului și urbanism.

Față de dispozițiile art. 10 alin. (3) si art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este necesar deci să se facă distincția

între noțiunile de „teren liber” si „teren liber ce poate fi restituit în

natură”, știut fiind ca posibilitatea restituirii în natură a terenului liber

este subordonată afectațiunii sale.

Legea are în vedere restituirea în natură, nu a terenului

liber de construcții terestre, ci a suprafețelor care nu sunt supuse niciunei

afectațiuni, respectiv construcții, căi de acces, amenajări subterane (conducte

de alimentare cu apă, gaz, electricitate, rețele de canalizare), sau care sunt

necesare accesului ori utilizării normale a amenajărilor, acestea fiind

imobilele circumscrise noțiunii de „teren liber ce poate fi restituit în

natura”.

În speță, instanța de apel a dispus restituirea în natură

a terenului în

suprafață de

137,15 mp, în cotă indiviză

din totalul de 535,03 mp, reprezentând

terenul aferent imobilului situat în București,

str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în

planul de situație (fila 123 dosar fond),

anexă la raportului de expertiză topografică

(filele 121-122 dosar fond)

, marcat prin linia ce

unește coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1.

Suprafața

de teren de 535,03 mp se identifică în planul de situație astfel: suprafața de

teren

de 173,43 mp este

ocupată de

construcția blocului din

str. Caporal

Bulugea, sectorul 2 și este încadrată în plan între punctele 13-12-11-18-23 iar

suprafața de teren de 361,60 mp este ocupată de curtea blocului din str.

Caporal Bulugea, sectorul 2 și este încadrată în plan între punctele

1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14.

Terenul în suprafață de teren de 361,60 mp ocupat de

curtea blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2, at

ât prin

întindere cât și prin poziționare, constituie zonă de protecție a blocului și

spațiu destinat unei normale folosiri a acestuia, făcând parte din categoria de

terenuri afectate servituților legale sau altor amenajări de utilitate publică,

prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care nu sunt supuse

restituirii în natură, ci măsurilor reparatorii prin echivalent.

Conform adresei din 14 aprilie 2012, E.D.M. a comunicat instanței

de apel că pe acest teren „sunt amplasate cabluri electrice de joasă tensiune

prin care sunt alimentați cu energie electrică consumatorii din zonă” (fila 50

dosar apel) iar Serviciul cadastru al Direcției Evidență Imobiliare și

Cadastrale a Primăriei municipiului București a învederat, prin adresa din 17

decembrie 2008, că pe teren se află capace de rețele edilitare (fila 128 dosar

apel).

Așa

fiind, se constată că hotărârea prin care instanța de apel a dispus restituirea

în natură

a

terenului în suprafață de

137,15 mp, în

cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând

terenul aferent

imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2 a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că recursul pârâtului va fi

admis, va fi m

odificată în parte decizia recurată și va fi schimbată în

tot sentința tribunalului în sensul că se va respinge contestația formulată de

reclamanta R.V. împotriva dispoziției nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de

Primăria municipiului București, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 298/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică în parte

decizia recurată.

Schimbă în tot sentința

nr. 492 din 03 aprilie 2009 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă în

sensul că respinge contestația formulată de reclamanta R.V. împotriva

dispoziției nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de Primăria municipiului

București, ca nefondată.

Constată nul recursul

declarat de reclamanta R.V.

Împotriva deciziei nr.

298/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 aprilie 2012.