ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2611/2012

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 28 mai 2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. 20303/3/2008, reclamanta R.V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul general, să constate nulitatea Dispoziției nr. 7555 emisă la 26 martie 2007 de Primăria Municipiului București și să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren rămasă liberă sau pe care există construcții ușoare sau demontabile situată în București, str. Rahmaninov. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziția menționată a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului - teren în suprafață de 853 mp situat în București, str. Rahmaninov, și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanta a mai arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1946 de către părinții săi, P.V. și P.A., prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat în data de 15 martie 1946, fiind trecut ulterior în proprietatea statului prin Decretul nr. 54/1951. Reclamanta a susținut că o parte din teren poate să fie restituită întrucât nu este afectată de utilități de interes public sau alte amenajări, iar garajele construite pe teren se încadrează în categoria construcțiilor ușoare și demontabile și fără autorizație de construire prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. II. Instanța de fond Prin sentința civilă nr. 492 din 03 aprilie 2009, Tribunalul București - secția a IV-a civila a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte Dispoziția nr. 7555 din 26 martie 2007, cu privire la suprafața de teren de 361,60 mp.

A obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură pentru terenul în suprafață de 361,60 mp situat în București, str. Rahmaninov și a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic F.R. (filele 121,123). A menținut în rest dispoziția. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 7555 emisă la data de 26 martie 2007 de către Primăria Municipiului București a fost soluționată notificarea formulată de R.V., în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 853 m .p. situată în București, str. Rahmaninov, cu motivarea că terenul este afectat de elemente de sistematizare, fiindu-i în schimb acordate măsuri reparatorii în echivalent.

Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie și cadastru efectuat de expertul tehnic F.R., tribunalul a constatat că din suprafața terenului revendicat de către reclamantă, având suprafața de 853 mp, poate fi restituită în natură o suprafață de 361,60 mp care face parte din curtea blocului nr. 79, teren care este ocupat de garaje, pentru care nu există însă autorizație de construire, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. III. Apelul Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul București, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiate.

În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că în mod greșit instanța a admis contestația și, anulând în parte dispoziția sus-menționată, a dispus obligarea sa la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură pentru imobilul-teren în suprafață de 361,60 mp situat în București, Str. Rahmaninov, deoarece, potrivit actelor depuse la dosarul de notificare, referatul comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate, precum și conform notei de reconstituire, s-a constatat că imobilul-teren situat la adresa sus-menționată, este afectat de elemente de sistematizare, respectiv carosabil stradă, trotuar, spațiu verde aferent, în incinta actualului imobil din actuala Str. Rahmaninov, în incinta actualului imobil din actuala Str. Cap. Gh.

Bulugea, în incinta actualului imobil din actuala Str. Cap. Gh. Bulugea. Pârâtul Municipiul București a susținut că această stare de fapt rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic F.R. care indică afectarea imobilului în litigiu de capace de rețele edilitare și că terenul în suprafață de 361,60 mp face parte din curtea imobilului situat în București, Str. Bulugea. În faza procesuală a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost solicitate de la instituțiile responsabile cu administrarea rețelelor edilitare informații cu privire la afectarea suprafeței de teren în litigiu de astfel de rețele, răspunsurile primite fiind atașate la dosar iar la solicitarea instanței, Primăria Sectorului 2 București a depus la dosar un număr de 5 certificate de atestare a dreptului de proprietate privată emise de Prefectura Municipiului București pentru imobilul din București, str. Caporal Bulugea Gheorghe.

Totodată, a fost atașată la dosar documentația deținută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 București în legătură cu același imobil. IV. Instanța de apel Curtea de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 298/A din 23 decembrie 2010, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva sentinței civile nr. 492 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A anulat în parte dispoziția contestată, în limita unei suprafețe de 137,15 mp în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp.

A dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în anexa raportului de expertiză topografică efectuat de expert F.R. și marcat prin linia ce unește coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru decide astfel, instanța de apel a reținut, în baza probatoriului administrat în cauză, că terenul cu privire la care tribunalul a decis restituirea, nu este traversat de rețele de transport al gazelor naturale, că pe acesta nu au fost amplasate cabluri de tensiune și că nu este afectat de rețele edilitare, ce se constituie în amenajări de utilitate publică ale localității urbane în accepțiunea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acestea fiind situate în afara acestui perimetru, cu excepția căminului de racord (inspecție) a canalizării blocului din str. Gh. Bulugea.

Instanța de apel a mai reținut, în privința terenului aferent imobilului din str. Caporal Bulugea Gheorghe, sectorul 2, că au fost emise, în temeiul art. 36 alin. (2) al Legii nr. 18/1991, în beneficiul proprietarilor apartamentelor din imobilele construite pe teren, un număr de cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru cotele indivize de câte 79,97 mp din terenul aferent (respectiv pentru imobilul situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea, sector 2) și pentru cota indiviză de 78 mp din imobilul situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea) (fila 83 dosar apel). În ceea ce privește identificarea terenului ce a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate mai sus amintită, instanța de apel a constatat că acesta reprezintă o cotă indiviză din terenul situat în București, str. Caporal Bulugea Gheorghe, sectorul 2, iar actele constitutive ale dreptului de proprietate fac exclusiv trimitere la adresa situării terenului.

În consecință, dreptul ce face obiectul acestor certificate de atestare se întinde în mod nedeterminat, astfel cum este specific indiviziunii, asupra unei suprafețe indivize de 397,88 mp (rezultatul însumării suprafețelor din cele 5 înscrisuri) din totalul de 535,03 mp (cât măsoară întregul imobil, atât partea ocupată de blocul în care se găsesc apartamentele proprietatea persoanelor beneficiare ale constituirii, respectiv 173,43 mp potrivit raportului de expertiză, cât și partea ce constituie curtea blocului, în suprafață de 361,60 mp). Instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că nici legea și nici certificatele nu fac referire expresă la terenul situat sub construcție, ceea ce permite concluzia că a fost avut în vedere întreg imobilul.

De altfel, certificatele însumează 397,88 mp, iar terenul de sub construcție se întinde pe 173,43 mp, deci nici nu era plauzibilă ipoteza că această constituire s-a realizat exclusiv pentru terenul situat sub construcție. Având în vedere considerentele menționate precum și cele reținute cu privire la inexistența rețelelor edilitare pe acest teren, instanța de apel a constatat că, deși măsura restituirii în natură este corectă, ea trebuie să fie restrânsă la suprafața de teren ce nu se află în patrimoniul persoanelor fizice, în beneficiul cărora s-a realizat constituirea dreptului de proprietate conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Or, de vreme ce dreptul acestor din urmă persoane este unul indiviz, ce privește întreg imobilul, restul terenului aferent imobilului din str. Cap. Bulugea Gheorghe, în suprafață de 137,15 mp, se află în patrimoniul municipalității și poate face obiectul restituirii în natură, tot în formă indiviză.

Având în vedere acest aspect, instanța de apel a reținut că devine lipsită de relevanță împrejurarea că pe teren se află un cămin de vizitare a rețelei de canalizare, de vreme ce terenul se află și în proprietatea indiviză a proprietarilor construcției și acestora le este necesar accesul la rețeaua de canalizare. Este adevărat că pe acest teren, de 361,60 mp, ce constituie curtea blocului, au fost identificate de către expert mai multe garaje și, cel puțin cu privire la unele dintre acestea s-a făcut dovada existenței autorizației de construire (fila 103 în dosarul de apel), însă atât timp cât beneficiarii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate au un drept indiviz asupra terenului aferent imobilului, nu se poate determina în mod concret suprafața efectiv restituibilă, ci numai în cotă parte, astfel că problema garajelor va putea fi rezolvată la momentul împărțirii terenului.

În considerarea argumentelor menționate, instanța de apel a admis apelul și a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a anulat în parte dispoziția contestată, în limita unei suprafețe de 137,15 mp în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp (păstrând exprimarea cotei indivize în acești termeni și nu în forma uzuală a fracției sau a procentului pentru rațiuni de uniformitate cu modul în care sunt exprimate cotele celorlalți coproprietari). A dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în anexa raportului de expertiză topografică efectuat de expert F.R.

și marcat prin linia ce unește coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. V. Recursul Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta R.V. cât și pârâtul Municipiul București prin Primarul general. Reclamanta R.V., prin recursul pe care l-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., a solicitat: În principal, modificarea hotărârii recurate în sensul de a se respinge apelul cu consecința menținerii ca temeinică si legală a hotărârii primei instanțe.

În subsidiar (1) modificarea hotărârii recurate în sensul de a se dispune restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 211,37 mp, in cota indiviza din totalul de 960 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sector 2. În subsidiar (2) casarea hotărârii recurate în condițiile în care instanța de recurs va considera că se impune completarea probatoriului prin completarea expertizei efectuate în cauză. Invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă R.V. a susținut, referitor la cele cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate depuse de pârâtul municipiul București prin Primarul general în faza procesuală a apelului, că instanța de apel a reținut și, pe cale de consecință, a calculat în mod eronat o serie de suprafețe, fapt ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeței de teren în cota indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise de către Prefectura Municipiului București și Sectorului Agricol Ilfov, prin care s-au atribuit, în temeiul art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991 anumite cote indivize de teren către proprietarii apartamentelor din str. Cap. Gh. Bulugea, se referă la cote indivize de teren existente sub imobil iar terenul existent în curtea imobilului a rămas în proprietatea statului, astfel că poate fi restituit reclamantei.

Referitor la greșita aplicare a legii cu privire la dreptul de proprietate pe cote indivize, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a reținut in mod eronat că suprafața de 535,03 mp ar fi suprafața întregului imobil din București str. Caporal Gheorghe Bulugea, deoarece aceasta reprezintă doar suprafața din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în București, str. Caporal Gheorghe Bulugea, deci doar o parte a întregii suprafețe de 960 mp aferentă întregului imobil construcție si teren din str. Caporal Gheorghe Bulugea.

A motivat că dacă s-ar admite raționamentul instanței conform căruia suprafața indiviză de 397,88 mp asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare se referă atât la terenul de sub blocul din str. Caporal Gheorghe Bulugea cât și la curtea acestui bloc, se constată totuși că această cotă indiviza de 397,88 mp reprezintă o cotă din întreaga suprafața de 960 mp aferentă atât blocului cât și terenului liber din str. Caporal Gheorghe Bulugea. Suprafața de 361 mp (suprafața din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în București str. Caporal Gheorghe Bulugea și este liberă de construcții) reprezintă 37,6% din totalul de 960 mp.

Suprafața de 397,88 (asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare ) reprezintă 41,45% din totalul de 960 mp. Practic, persoanele ce dețin suprafața indiviză de 397,88 mp asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare dețin 41,45% din totalul de 960 mp. În condițiile de mai sus, din suprafața de 361 mp ( suprafața din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat in București str. Caporal Gheorghe Bulugea și este liberă de construcții ) trebuie scăzut procentul de 41,45 ce reprezintă cota indiviza de 397,88 mp. Dacă se diminuează suprafața de 361 mp cu 41,45% rezulta o scădere in suprafața de 149,63 mp.

Deci 361-149,63 = 211,37. În baza acestor considerente recurenta-reclamantă a susținut că se impune restituirea unei suprafețe în cota indiviză de 211,37 mp. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o măsurătoare exactă a întregii suprafețe de teren ( teren ocupat + teren liber ) din București sector 2, str. Caporal Gheorghe Bulugea (care, așa cum reiese din Decizia nr. 901/1955 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului popular al capitalei RPR aflata la fila 101 dosar de apel, este în suprafață de 960 mp) deoarece nu s-a solicitat un astfel de calcul, pârâtul Municipiul București prin Primarul general depunând abia în faza de apel setul de înscrisuri esențiale pentru soluționarea cauzei.

Datorita acestei situații de fapt, instanța de apel nu a avut reprezentarea corectă a situației acestui imobil, fiind indusă în eroarea materializată în paragraful 3 pag. 6 din decizie, atunci când a considerat că suprafața ocupată de blocul situat in București str. Caporal Gheorghe Bulugea ar fi de 173,43 mp. Or, suprafața de teren de 173,43 mp reprezintă suprafața de teren ce este ocupată de o parte a blocului din str. Caporal Gheorghe Bulugea, făcând parte totodată din amplasamentul terenului reclamantei, așa cum această suprapunere apare și pe schița din expertiză. Recurenta-reclamantă a considerat că instanța de apel și-a întemeiat decizia pe motive contradictorii, chiar dacă această situație s-a ivit din culpa pârâtului Municipiul București prin primarul general și că astfel sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Pârâtul Municipiul București prin Primarul general, prin recursul întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive precum și „tardivitatea atacării dispoziției de restituire”. În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a argumentat că terenul în cauză nu face parte din domeniul privat a Municipiului București și că doar persoanele fizice cărora li s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate au calitate procesuala referitor la capătul de cerere privind restituirea în natura a terenului. A mai invocat faptul că s-au emis autorizații de construire pentru garajele ce se afla pe terenul din cauză și că astfel devine imposibilă restituirea acestora.

În susținerea criticii privind tardivitatea atacării dispoziției de restituire, recurentul-pârât a susținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 și a normelor metodologice, persoana îndreptățită la restituire poate ataca refuzul de emitere a dispoziției sau dispoziția însăși în termen de 30 de zile de la comunicare, același termen aplicându-se și în cazul reclamantei.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut că nu se poate dispune restituirea in natura a terenului situat în str. Caporal Bulugea Gheorghe, sector 2, având în vedere ca acest spațiu verde este înconjurat de trotuare, alei pietonale si de blocuri si este destinat afectațiunii clădirilor de locuit din imediata vecinătate, iar orice spațiu de locuit presupune și nevoia pentru spații verzi, situație reglementată de Legea nr. 24/2007, art. 1 din HCGMB 308 din 16 decembrie 1999 privind trecerea unor terenuri in administrarea administrațiilor domeniului public ale sectoarelor 1-6, art. 71 din O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului. Potrivit pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 aprobate prin H.G.

nr. 250 din 7 martie 2007, în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea care nu pot fi observate printr-o expertiză care nu are confirmarea instituțiilor care le administrează.

Față de amplasamentul acestor utilități, care servesc normalei folosințe a blocului de locuințe ce ocupă parțial terenul în litigiu, dar și construcțiile vecine care deservesc comunitatea locala, nu se poate susține în mod justificat că acest teren este liber și poate fi restituit în natură. Situația terenului în litigiu se încadrează în prevederea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul este ocupat funcțional în întregime, fiind afectat pe toata lungimea Nord la Sud si de la Est la Vest de rețele de apă potabilă, canalizare, cabluri electrice si conducte de gaze, toate fiind rețele de utilitate publica și care potrivit legislației în vigoare presupun existența unor zone de protecție pe toata lungimea lor care să poată permite folosirea lor.

Recurentul-pârât Municipiul București prin primarul general, a solicitat, în baza argumentelor menționate admiterea recursului și modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată,ca neîntemeiată. VI. Instanța de recurs Înalta Curte, examinând recursul declarat de reclamanta R.V., din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., chestiune pusă în discuție în ședința publică din 22 martie 2012, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor și când pronunțarea a fost amânată pentru ca recurenta-reclamantă să depună concluzii scrise referitor la acest aspect, va constata nulitatea recursului, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., dar nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurenta-reclamantă constă în arătarea modului în care instanța de apel ar fi trebuit să interpreteze înscrisurile administrate în faza apelului și să calculeze suprafața de teren care să-i fie restituită în natură în raport de certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. Astfel, criticile recurentei-reclamante vizează, în esență, faptul că, instanța de apel a reținut și, pe cale de consecință, a calculat în mod eronat o serie de suprafețe, fapt ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeței de teren în cota indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Motivul de casare care permitea reevaluarea situației de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Or, afirmațiile și seria de calcule aritmetice făcute de recurenta-reclamantă în raport de certificatele de atestare a dreptului de proprietate, pentru a ajunge la concluzia că suprafața de teren ce i se cuvine este mai mare decât cea calculată de instanța de apel nu pun în discuție legalitatea deciziei recurate ci netemeinicia acesteia.

Totodată, deși recurenta-reclamantă, a înțeles să invoce art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivele invocate, referitoare la faptul că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o măsurătoare exactă a întregii suprafețe de teren și că astfel instanța de apel nu a avut reprezentarea corectă a situației acestui imobil, considerând greșit că suprafața ocupată de blocul situat in București str. Caporal Gheorghe Bulugea ar fi de 173,43 mp, nu pot atrage incidența acestui text de lege pentru că vizează situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile recurentei-reclamante nu se încadrează în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate și văzând că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și nici motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în discuție părților, în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta R.V. Înalta Curte, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul București, prin Primarul general, o va respinge, ca nefondată motivat de faptul că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale a municipiului București, cu excepția cotelor indivize din acest teren, menționate în certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

Critica recurentului-pârât vizând „tardivitatea atacării dispoziției de restituire” este formulată omisso medio, cu încălcarea art. 296 raportat la art. 316 C. proc. civ., motiv pentru care nu poate constitui obiect al controlului judiciar pentru prima oară în recurs, astfel că nu va fi analizată. Înalta Curte, examinând recursul pârâtului Municipiul București prin Primarul general constată că este fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”, alin. (2) statuând că „ În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.” Totodată, așa cum rezultă din pct. 10.3 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, restituirea în natură a terenurilor libere este limitată de destinația și suprafața acestora, în maniera de a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane, ori amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, reprezentând acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, în determinarea terenului liber avându-se în vedere atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajarea teritoriului și urbanism.

Față de dispozițiile art. 10 alin. (3) si art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este necesar deci să se facă distincția între noțiunile de „teren liber” si „teren liber ce poate fi restituit în natură”, știut fiind ca posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale. Legea are în vedere restituirea în natură, nu a terenului liber de construcții terestre, ci a suprafețelor care nu sunt supuse niciunei afectațiuni, respectiv construcții, căi de acces, amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate, rețele de canalizare), sau care sunt necesare accesului ori utilizării normale a amenajărilor, acestea fiind imobilele circumscrise noțiunii de „teren liber ce poate fi restituit în natura”.

În speță, instanța de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în planul de situație (fila 123 dosar fond), anexă la raportului de expertiză topografică (filele 121-122 dosar fond) , marcat prin linia ce unește coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1. Suprafața de teren de 535,03 mp se identifică în planul de situație astfel: suprafața de teren de 173,43 mp este ocupată de construcția blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2 și este încadrată în plan între punctele 13-12-11-18-23 iar suprafața de teren de 361,60 mp este ocupată de curtea blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2 și este încadrată în plan între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14.

Terenul în suprafață de teren de 361,60 mp ocupat de curtea blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2, at ât prin întindere cât și prin poziționare, constituie zonă de protecție a blocului și spațiu destinat unei normale folosiri a acestuia, făcând parte din categoria de terenuri afectate servituților legale sau altor amenajări de utilitate publică, prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care nu sunt supuse restituirii în natură, ci măsurilor reparatorii prin echivalent. Conform adresei din 14 aprilie 2012, E.D.M. a comunicat instanței de apel că pe acest teren „sunt amplasate cabluri electrice de joasă tensiune prin care sunt alimentați cu energie electrică consumatorii din zonă” (fila 50 dosar apel) iar Serviciul cadastru al Direcției Evidență Imobiliare și Cadastrale a Primăriei municipiului București a învederat, prin adresa din 17 decembrie 2008, că pe teren se află capace de rețele edilitare (fila 128 dosar apel).

Așa fiind, se constată că hotărârea prin care instanța de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în București, str. Caporal Bulugea, sectorul 2 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că recursul pârâtului va fi admis, va fi m odificată în parte decizia recurată și va fi schimbată în tot sentința tribunalului în sensul că se va respinge contestația formulată de reclamanta R.V. împotriva dispoziției nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de Primăria municipiului București, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 298/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Modifică în parte decizia recurată. Schimbă în tot sentința nr. 492 din 03 aprilie 2009 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta R.V. împotriva dispoziției nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de Primăria municipiului București, ca nefondată. Constată nul recursul declarat de reclamanta R.V. Împotriva deciziei nr. 298/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2012.