ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5078/2009

Camera de Consiliu Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, civil, litigii de muncă, reclamanții N.Ș. și G.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, obligarea la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și risc, pentru suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada martie 2006 - martie 2009, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și corectarea carnetului de muncă. Instanța a invocat excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 820 din 13 mai 2009 a Tribunalului Iași, civil, litigii de muncă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României. A mai reținut instanța că aceștia sunt supuși incompatibilităților prevăzute de art. 107 din Legea nr. 94/1992, iar că art. 115 alin. (2) din același act normativ, referindu-se la incompatibilitățile la care este supus personalul de specialitate, trimitea în mod direct la Legea nr. 188/1999. În raport cu prevederile susmenționate și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, instanța a concluzionat în sensul că funcția de controlor financiar este o funcție publică, aspect ce rezultă inclusiv din anexa la Legea nr. 188/1999, unde funcția de auditor este prevăzută în mod expres ca fiind o funcție publică de execuție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ fiscal, care prin sentința nr. 123/CA din 6 iulie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă (litigii de muncă), înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din prevederile Legii nr. 94/1992, în forma inițială și în cea modificată, nu rezultă că funcția de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi, este o funcție publică și nici că persoanele care o exercită au statut de funcționar public. A constatat instanța că, pe lângă actul de numire, controlorii financiari încheie și un contract individual de muncă, contract care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în litigiu, existând așadar raporturi contractule și nu de serviciu.

S-a apreciat că atâta timp cât legiuitorul a încadrat controlorii financiari în categoria personalului contractual din sectorul bugetar, litigiile referitoare la remunerarea muncii prestate de către angajații - reclamanți, se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 168/2009 și nu dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. Înalta Curte, învestită cu soluționarea conflictului de competență, stabilește că Tribunalul Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este competent cu soluționarea cauzei. În cauză, este necontestat că obiectul acțiunii îl formează acțiunea vizând plata drepturilor salariale din perioada martie 2006 - martie 2009, constând în sporul de stabilitate și risc pentru suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, formulată de reclamanții controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Iași, aflați în raporturi de muncă cu Curtea de Conturi a României, ca angajator.

Or, criteriile în raport cu care se stabilește instanța competentă material să judece cauza de față sunt obiectul cauzei deduse judecății și natura raportului juridic în care se află reclamanții cu angajatorul. Astfel, așa cum am precizat mai sus, obiectul cauzei este necontestat, problema în discuție fiind aceea a naturii raportului juridic în care se află reclamanții și angajatorul, Tribunalul susținând că ar fi vorba de un raport de serviciu, ca urmare a calității de funcționari publici a reclamanților, în timp ce Curtea de Apel susține că este vorba de raporturi de muncă, reclamanții nefiind titulari ai unei funcții publice.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei nr. XXVIII (28) a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, controlorii financiari, actualmente auditori publici externi care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului structurilor Curții de Conturi a României, nu intră în categoria funcționarilor publici întrucât își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă în posturi de natură contractuală care nu au fost stabilite și avizate ca funcții publice în sensul art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

În acest sens, sunt relevante și dispozițiile art. 58 lit. k) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în anul 2009, potrivit cărora funcția de controlor financiar a fost transformată în funcția de auditor public extern pentru care, potrivit Statutului auditorului public extern se încheie un contract individual de muncă pe durată nedeterminată. Astfel fiind, având în vedere că raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de muncă, iar nu unul de serviciu, reclamanții neavând calitatea de funcționari publici, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe G.P., N.Ș. și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.