ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5078/2009

Camera de Consiliu

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Iași, civil, litigii de muncă, reclamanții N.Ș. și G.P. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Conturi, obligarea la plata de despăgubiri echivalente cu sporul

de stabilitate și risc, pentru suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada

martie 2006 - martie 2009, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la

data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și corectarea carnetului

de muncă.

Instanța a invocat excepția

necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 820 din 13 mai 2009 a Tribunalului

Iași, civil, litigii de muncă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de controlori financiari

în cadrul Curții de Conturi a României.

A mai reținut instanța

că aceștia sunt supuși incompatibilităților prevăzute de art. 107 din Legea nr.

94/1992, iar că art. 115 alin. (2) din același act normativ, referindu-se la incompatibilitățile

la care este supus personalul de specialitate, trimitea în mod direct la Legea

nr. 188/1999.

În raport cu prevederile

susmenționate și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999, instanța a concluzionat în sensul că funcția de controlor financiar

este o funcție publică, aspect ce rezultă inclusiv din anexa la Legea nr. 188/1999,

unde funcția de auditor este prevăzută în mod expres ca fiind o funcție publică

de execuție.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ fiscal, care prin

sentința nr. 123/CA din 6 iulie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă (litigii de muncă), înaintând dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ

de competență ivit.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că din prevederile Legii nr. 94/1992, în forma inițială

și în cea modificată, nu rezultă că funcția de controlor financiar în cadrul Curții

de Conturi, este o funcție publică și nici că persoanele care o exercită au statut

de funcționar public.

A constatat instanța că,

pe lângă actul de numire, controlorii financiari încheie și un contract individual

de muncă, contract care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în litigiu,

existând așadar raporturi contractule și nu de serviciu.

S-a apreciat că atâta

timp cât legiuitorul a încadrat controlorii financiari în categoria personalului

contractual din sectorul bugetar, litigiile referitoare la remunerarea muncii prestate

de către angajații - reclamanți, se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 168/2009

și nu dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Înalta Curte, învestită

cu soluționarea conflictului de competență, stabilește că Tribunalul Iași, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, este competent cu soluționarea cauzei.

În cauză, este necontestat

că obiectul acțiunii îl formează acțiunea vizând plata drepturilor salariale din

perioada martie 2006 - martie 2009, constând în sporul de stabilitate și risc pentru

suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație la data plății

efective, formulată de reclamanții controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi

Iași, aflați în raporturi de muncă cu Curtea de Conturi a României, ca angajator.

Or, criteriile în raport

cu care se stabilește instanța competentă material să judece cauza de față sunt

obiectul cauzei deduse judecății și natura raportului juridic în care se află reclamanții

cu angajatorul.

Astfel, așa cum am precizat

mai sus, obiectul cauzei este necontestat, problema în discuție fiind aceea a naturii

raportului juridic în care se află reclamanții și angajatorul, Tribunalul susținând

că ar fi vorba de un raport de serviciu, ca urmare a calității de funcționari publici

a reclamanților, în timp ce Curtea de Apel susține că este vorba de raporturi de

muncă, reclamanții nefiind titulari ai unei funcții publice.

Într-adevăr, așa cum s-a

reținut și în considerentele deciziei nr. XXVIII (28) a secțiilor unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, controlorii financiari, actualmente auditori publici

externi care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului structurilor Curții

de Conturi a României, nu intră în categoria funcționarilor publici întrucât își

desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă în posturi de natură

contractuală care nu au fost stabilite și avizate ca funcții publice în sensul

art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată.

În acest sens, sunt relevante

și dispozițiile art. 58 lit. k) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții de Conturi, republicată în anul 2009, potrivit cărora funcția de controlor

financiar a fost transformată în funcția de auditor public extern pentru care, potrivit

Statutului auditorului public extern se încheie un contract individual de muncă

pe durată nedeterminată.

Astfel fiind, având în

vedere că raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de muncă, iar

nu unul de serviciu, reclamanții neavând calitatea de funcționari publici, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe G.P., N.Ș. și Curtea de Conturi a României, în

favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2009.